La propunerea Ministerului Justiţiei, Guvernul a aprobat în şedinţa de miercuri, 26 iunie 2013, Ordonanţa de urgenţă privind taxele judiciare de timbru.
Modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil, a impus revizuirea legislaţiei şi în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil precum şi să asigure acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii şi pentru pregătirea personalului din sistemul justiţiei. În acest sens, actul normativ reglementează situaţii şi proceduri noi prevăzute în cele două Coduri, precum etapa regularizării cererii de chemare în judecată, procedura ordonanţei de plată, soluţionarea cererilor cu valoare redusă, procedura divorţului, reglementarea recursului ca o cale extraordinară de atac.
S-au simplificat formalităţile premergătoare depunerii cererii de chemare în judecată, prin eliminarea timbrului judiciar, ce era accesoriu taxei judiciare de timbru, care are în acest moment valori modice de 0,15 lei; 0,50 lei, 1 leu, 3 lei; 5 lei şi a cărui achiziţionare presupunea un efort suplimentar din partea justiţiabililor şi a avocaţilor.
A fost redus numărul categoriilor de taxe fixe de la 15 la 5 categorii, făcând sistemul de taxe mult mai uşor de asimilat şi de aplicat de către practicieni.
Prin ordonanţa de urgenţă propusă spre adoptare, Ministerul Justiţiei a urmărit şi actualizarea taxelor judiciare fixe şi corelarea lor cu costurile reale ale procesului judiciar, în condiţiile în care cele mai multe dintre taxele fixe aveau un cuantum foarte mic, stabilit la nivelul anului 1997, cu o ultimă indexare în anul 2010 (exemple: 4 lei pentru cererea de recuzare sau de strămutare; 10 lei pentru ordonanţă preşedinţială; 19 lei acţiunea în grăniţuire). Aceste taxe fixe au fost majorate astfel încât veniturile obţinute să acopere, chiar dacă doar parţial, dar în mod real, costurile unui proces, având însă grijă ca taxele să rămână la un nivel corespunzător situaţiei economice generale, să nu împovăreze justiţiabilul şi să nu constituie o piedică în exercitarea liberului acces la justiţie. Ca nivel de creştere, în medie a existat o majorare a taxelor fixe de 4,5 ori; în mod cu totul izolat a existat o creştere mai mare, ca de ex. pentru cererea de recuzare sau de strămutare (unde taxa a crescut de la 4 la 100 lei), dar această creştere a avut în vedere particularitatea acestor cereri şi evitarea tendinţei de a fi folosite ca mijloc de tergiversare a litigiului. Au fost însă prevăzute, pentru aceste cazuri, mecanisme de reglare atunci când astfel de cereri se dovedesc justificate (se restituie ½ din taxă dacă judecătorul se abţine sau dacă cererea de recuzare sau de strămutare este admisă).
Taxa fixă aplicabilă cu caracter general a crescut de la 8 lei la 20 de lei.
În paralel cu majorarea taxelor fixe dar spre deosebire de aceste, actul normativ a prevăzut diminuarea taxelor stabilite procentual în funcţie de valoarea obiectului cererii, al căror cuantum era considerabil. S-a realizat, astfel, echilibrarea sistemului general de taxare.
