Prin legea nr. 138 din 21 iulie 2020, Parlamentul României a conferit „personajelor istorice” Horea, Cloșca și Crișan statutul de „martiri și eroi ai națiunii române, pentru rolul, curajul, eroismul și sacrificiul lor din timpul răscoalei țărănești din 1784”. Ceremoniile dedicate acestora se vor desfășura anual în data de 2 noiembrie, putând fi marcate prin organizarea unor manifestări cu caracter cultural-științific. Să reamintim aici că în 2 noiembrie moții lui Horea au învins, la Curechiu, un detașament de husari care încerca să îi oprească să meargă la Alba Iulia, pentru a se înrola în armata împărătească și a-și dobândi, astfel, libertatea.
Această ciocnire de la Curechiu a marcat, de fapt transformarea mișcării lui Horea dintr-una pașnică, care avea șanse de a obține sprijinul autorităților militare imperiale, într-una violentă, care a provocat o succesiune de violențe, distrugeri și confruntări armate care au marcat profund istoria Transilvaniei. Rămâne însă neclar motivul pentru care Horea, Cloșca și Crișan sunt definiți ca fiind „personaje”, ca și cum ar fi eroi ai unei opere literare, și nu ca „personalități istorice”, așa cum ar fi fost mai potrivit. Este adevărat că DEX-ul online, probabil unicul reper lingvistic al onorabililor parlamentari, oferă pentru substantivul „personaj” și sensul de „persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială și culturală”, însă acesta este folosit de regulă pentru contemporani, și mai puțin pentru personalități istorice. În orice caz, nu pentru „eroi și martiri”.
Mai important decât această nouă ocazie de a organiza manifestări comemorative este însă faptul că Horea, principalul conducător al mișcării din 1784, a lăsat în urma sa nu doar o moștenire istorică majoră, marcată de consemnarea faptelor sale și păstrarea lor în memoria comunităților, ci și valori de patrimoniu de o importanță remarcabilă. Horea a fost mai mult decât un ctitor: el a fost un constructor de biserici, cea mai importantă dintre acestea – și, până astăzi, singura care beneficiază de garanția autenticității – aflându-se în Parcul Etnografic din Cluj.
Un proiect de expoziție inovativă pentru Biserica lui Horea
Transferată în Parcul Etnografic în anul 1968, cu sprijinul nemijlocit al Direcției Naționale a Monumentelor Istorice, biserica din Cizer a devenit una dintre atracțiile muzeului în aer liber de pe dealul Hoia. Structura construcției a fost foarte bine întreținută, primind din partea specialiștilor muzeului întreaga atenție cuvenită. Nu la fel de bine au stat însă lucrurile cu pictura, care necesita ample lucrări de conservare și restaurare. Acestea au fost realizate, împreună cu o consolidare generală a clădirii, între anii 2015-2017, în cadrul proiectului „Restaurare-conservare și punere în valoare a bisericilor Cizer și Petrindu”, finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2014-2017, realizat de Consiliul Județean Cluj în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Asociația Nordică de Design Urban. Proiectul pe baza căruia a fost realizată restaurarea bisericii a fost realizat de arh. Șerban Gubovici, expert în restaurarea bisericilor din lemn. Pictura bisericii a fost restaurată de reputații specialiști dr. Dana Postolache și dr. Ioan Darida, care au coordonat o amplă echipă de restauratori.
Redeschisă pentru public în anul 2017, biserica lui Horea beneficiază în prezent de un nou proiect de punere în valoare realizat în cadrul programului Ro-Cultura, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, realizat în parteneriat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca și NUDA AS din Bergen (Norvegia). Proiectul va transfera monumentul din Parcul Etnografic într-o nouă eră, prin utilizarea tehnicilor inovative din domeniul realității virtuale în vederea explorării și documentării complete a picturii, structurii și tehnicilor de construcție. Proiectul urmărește realizarea unei expoziții inovative în cadrul căreia va fi prezentat publicului, pentru prima dată, inventarul original al monumentului din momentul transferării acestuia în Parcul Etnografic, constituit dintr-un număr de 57 de obiecte autentice obținute de muzeu, în 1966, cu sprijinul Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului. Caracterul inovator al proiectului va fi asigurat de tehnologia digitală utilizată, modele 3D aflate în curs de realizare având un grad ridicat de detaliere. Elemente ale proiectului vor putea fi vizualizate cu ajutorul tehnologiei digitale la sediile Muzeului Etnografic al Transilvaniei, făcând posibila vizitarea virtuala a acestora de către toate categoriile de public. Proiectul are și o miză pe termen mediu si lung, pentru că el va stimula extinderea documentării și prezentării prin intermediul tehnicilor realității virtuale a altor monumente cu pictură murală valoroasă, contribuind la valorificarea durabilă a patrimoniului cultural și la dezvoltarea turismului cultural. Nu suntem foarte departe de momentul în care, datorită colaborării dintre experții în patrimoniu și specialiștii în domeniul realității virtuale, cele mai importante monumente istorice și etnografice din România vor putea fi explorate, în mod non-invaziv, până la cele mai mici detalii.
Experții Universității Tehnice Cluj-Napoca a început operațiunile de scanare
În aceste zile, biserica lui Horea este scanată cu ajutorul ZF 5010, un scanner foarte puternic, care are o eroare de un milimetru la 180 de metri. Potrivit conf. dr. ing. Radu Comes, reprezentantul UTCN în cadrul proiectului, acesta realizează o geometrie, un model, o structură, pe care o mapează ulterior prin realizarea unui număr foarte mare de fotografii. Scanarea va fi completată de o scanare cu drona, prin fotogrammetrie a acoperișului, care nu este accesibil cu scannerul de sol. Un soft foarte puternic va aduna și va prelucra întreg acest imens volum de date.
Scanarea va dura mai multe zile, fiind influențată și de condițiile meteorologice. La rândul ei, pictura interioară a bisericii va fi scanată atât cu scannerul ZF 5010, cât și cu o dronă de interior, prin fotogrammetrie, urmând ca imaginile obținute să fie asamblate pentru a se realiza un mediu virtual în care vizitatorul se va putea plimba cu ochelarii de realitate virtuală. Obiectele incluse în expoziție vor fi la rândul scanate cu laser și poziționate în interior în spațiul bisericii virtuale, oferind vizitatorilor o experiență completă. Vizitatorul se va putea teleporta în acest mediu virtual, asemănător cu aplicațiile legate de industria jocurilor. El va putea intra în biserică, va putea interacționa cu obiectele din aceasta, va putea primi, de asemenea, și foarte multe informații despre ele. El va beneficia, de asemenea, de un controller care este manevrat în mediul real, acționând însă în mediul virtual. Vizitatorul va putea „zbura” în interiorul și în exteriorul bisericii, pentru a putea vizualiza toate detaliile construcției și ale picturii. Există deja o serie de aplicații similare realizate în România, însă aceasta va fi, în momentul finalizării, cu câțiva pași înaintea celorlalte. Imaginile scanate vor avea și o variantă de online, de dimensiuni mai reduse, putând astfel deveni accesibilă tuturor vizitatorilor virtuali, de pe toate meridianele.
Tudor Sălăgean
