Ioan şi Viorel Micula sunt socotiţi de revista “Capital” printre cei mai bogaţi oameni din România. La întocmirea clasamentului nu s-au luat însă în calcul şi datoriile pe care firmele acestora le au faţă de bugetul de stat, bănci şi alţi creditori. Cum au reuşit cei doi fraţi, care înainte de 1989 erau azilanţi în Suedia, să ajungă în doar câţiva ani în topul bogătaşilor români, puteţi afla şi din cele de mai jos.
Bijuterii arhitectonice
Hotelurile “Emke” (actualul complex hotelier Astoria), construit în 1902 şi “Panonnia” (actualul complex hotelier Transilvania), construit în 1904, sunt două clădiri-simbol ale Oradiei, situate în zona ultracentală a oraşului, fiind incluse în patrimoniul naţional arhitectural.
Firma care administrează şi are în proprietate cele două hoteluri este actualmente SC Transilvania Complex SA, cu sediul în Oradea, Str. Teatrului nr. 1-2, J5/548/1995, CUI: 7329966
Din “boarde” fac parte Chivari Ioan, Popa Traian, Oniţa Florica.
Cenzori sunt Badea Constantin, Giurea Mina şi Manea Mihai.
Acţionari: Rieni Drinks SA – 76.21%, Transilvania General Import Export SRL – 22.68%, (cele două firme menţionat sunt controlate de Ioan şi Viorel Micula-n.n.) plus acţionari persoane fizice – 1.11% . La sârşitul lui 2002 , societatea avea datorii numai către buget 877,5 milioane lei.
Dar să ne reamintim cum au ajuns aceste clădiri de mare valoare, confiscate de regimul comunist de la foştii propietari, în proprietatea firmei fraţilor Micula.
La doi ani după căderea regimului comunist, Prefectura Bihor emite Decizia nr. 162/24 mai 1991 “privind aprobarea Listei monumentelor, ansamblurilor, siturilor istorice care constituie domeniu public de interes local şi se exceptează de la transmiterea în proprietate privată”.
Documentul, semnat de prefectul Vasile Blaga, are la bază adresa nr. 685/15 mai 1991 a Oficiului pentru Patrimoniul Cultural Naţional al judeţului Bihor, Hotărîrea nr. 1 a Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice şi prevederile art. 8 şi 9 din Legea nr. 5/1990.
Pe lista-anexă la Decizia sus-amintită a Prefecturii Bihor, la capitolul “Rezervaţii de artitectură” ce curprinde, potrivit specialiştilor, “un front continuu construit la sfârşitul secolului XIX-începutul secolului XX”, regăsim, printre alte obiective, “Hotel Astoria” şi “Hotel Transilvania”.
Construit în 1902 de artitectul Sztarill Ferenc, Complexul “Astoria”, în care a funcţionat un hotel şi o cafenea privată, a fost naţionalizat după venirea la putere a comuniştilor.
Aceeaşi soartă a avut-o şi Complexul “Transilvania”, construit între 1903-1904 după planurile arhitectului Guttman Jozsef. Ele au fost trecute “cu acte-n regulă” în proprietatea statului român.
Astfel, conform C.F. nr. 3729 (nr. topo 770/2 şi 770/1), la clădirea situată în strada Teatrului nr. 1 din Oradea, numită “hotel şi cafenea ASTORIA” figurează la rubrica “proprietar” Statul Român.
Acelaşi proprietar are şi imobilul din strada Teatrului nr. 2, conform C.F: nr. 3775 (nr. topo 732 şi 732/2).
Istoria unei prădăciuni
Cu toate că cele două clădiri, care dau un farmec aparte centrului Oradiei, au fost declarate monumente de artitectură de categoria “A” şi incluse în domeniul public de interes local, ignorînd aceste “amănunte”, prin tot felul de manevre oculte, patronii holdingului “European Drinks”, (la acea vreme firma lor cea mai cunoscută era “Transilvania General Import-Export”) care obţinuseră, în cîrdăşie cu consilierii judeţeni ai partidelor de stînga din Bihor, pe unii dintre ei (Ioan Chivari) cooptîndu-i chiar în consiliile de administraţie ale societăţii, administrarea celor două complexe, au cumpărat cele două imobile de la FPS-Bucureşti în 1995, în condiţii ultrasecrete, ele fiind în mod deliberat subevaluate, pentru a face pe plac cumpărătorilor, care făceau parte pînă în 1996 din clientela politică a PDSR. Muncitori care au lucrat în perioada respectivă în cadrul celor complexe ne-au declarat că, de exemplu, terasa complexului “Transilvania” a fost spartă cu barosul pentru ca la evaluare să valoreze cât mai puţin.
Cu toate că aveau cunoştinţă despre ce se petrece, nici conducerea de atunci a Prefecturii Bihor, (prefect Ionel Ungur, a Consiliului Judeţean sau a Primăriei Oradea nu au atacat dubioasa privatizare în contencios administrativ, chiar dacă era vorba de două obiective de mare valoare din patrimoniul public local. Deşi regimul administrării monumentelor de arhitectură este foarte strict, normativele în vigoare nedând chiriaşilor sau administratorilor dreptul să bată măcar un cui fără aprobarea specialiştilor, fraţii Micula, deveniţi peste noapte, din doi anonimi azilanţi în Suedia, patronii unora din cel mai frumoase clădiri ale Oradiei, au scos cele două unităţi hoteliere din circuitul turistic, amenajând birouri pentru propriile firme pe etaje întregi, iar unităţile de alimentaţie publică aferente le-au decorat cu un desăvărşit prost-gust, transformându-le în birturi de mâna a doua, în care seara se adună inclusiv damele de consumaţie de cea mai joasă speţă din zona centrală a Oradiei.
Modul în care aceste clădiri au fost vândute de defunctul Fond al Proprietăţii de Stat către firmele clanului Micula ar putea constitui subiect de anchetă pentru arhimediatizatul Parchet Naţional Anticorupţie.
Deşi nu erau membri ai Programului de Acţiuni al Salariaţilor PAS Transilvania, care este cumpărătorul oficial al pachetului majoritar de acţiuni al fostului complex turistic, Ioan şi Viorel Micula au ajuns să pună mâna pe respectivele acţiuni printr-o “inginerie” care, din motive care se pot doar bănui, nu a fost contestată de nimeni. În mod normal, “Transilvania” şi “Astoria” trebuiau vândute prin licitaţie publică. Caz în care probabilitatea ca ele să ajungă în proprietatea clanului Micula ar fi fost extrem de redusă. Însă cum legea acorda prima şansă aşa-ziselor PAS-uri, care puteau beneficia de condiţii şi privilegii cu totul speciale de cumpărare, pentru a evita procedura de licitaţie, fraţii Micula s-au înscris în PAS “Transilvania Complex”, deşi nu aveau nimic în comun cu turismul sau cu firma. Tot ei au fost cei care au pus la dispoziţie banii necesari pentru cumpărarea acţiunilor, în urma “negocierii” preţului cu Fondul Proprietăţii de Stat. Ce fel de negocieri s-au purtat şi cum s-a ajuns la prejudicierea Statului Român cu milioane de dolari, în beneficiul “investitorilor” Ioan şi Viorel Micula, a relatat cotidianul “Ziua de Ardeal”. Valoroasele complexe hoteliere, care au o valoare de piaţă de zeci de milioane de dolari, au fost cumpărate de PAS Transilvania de la FPS, în 1995, în condiţii pentru care cei care au semnat contractul ar merita cercetaţi penal. Astfel, preţul “negociat” a fost de … 1,6 miliarde lei pentru ambele imobile. Funcţionarii Statului Român au acceptat clauze contractuale criminale; adică, plata celor 1,6 miliarde lei urma să se facă în rate, pe 10 ani, şi – atenţie – fără (re)actualizarea ratei inflaţiei. Cu 1,6 miliarde lei, azi se poate cumpăra o casă modestă sau un apartament cu 3-4 camere. Dar să revenim la alte încălcări ale legii.
În 1998, a fost promulgată Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, conform căreia domeniul public al statului este alcătuit, printre altele, şi din “statuile şi momumentele declarate de interes public naţional” (poziţia 26 a Anexei la lege) şi “ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice”. Conform art. 11, alin I., “bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile”, ele putând fi doar date în administrare, concesionate sau închiriate.
Iar ca să fie limpede că cele două monumente de arhitectură au fost luate ocolind legea amintită, precizăm că aceasta stipulează, la art. 11, alin II: “actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor aliniatului I privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”.
Însă, după cum s-a dovedit ulterior, inclusiv la recentele alegeri, firmele fraţilor Micula fiind “copiii de suflet” ai PSD, totul a rămas cum s-a stabilit.
Impozite de calic pentru valori de sute de miliarde
Amplasate la “kilometrul zero” al Oradiei,, hotelurile Astoria şi Transilvania au fost declarate de S.C. Transilvania General Import Export Direcţiei Finanţe Locale din Primăria Oradea cu o valoare de impozitare de 13,37 miliarde lei.
Pentru aceleaşi hoteluri, depuse drept garanţie la HVB Bank România, fraţii Micula au primit un credit de circa 50 de ori mai mare.
În 2002, după evaluarea celor două hoteluri, HVB Bank România a considerat acordat un credit de 10 milioane de euro pentru “Transilvania” (400 de miliarde, în lei-n.n.), iar pentru “Astoria”, 5 milioane de euro şi 4,3 milioane de dolari (circa 350 de miliarde). În aprilie 2002, în foaia de sarcini de la Registrul CF este notată interdicţia de înstrăinare a hotelurilor, acestea fiind ipotecate în favoarea băncii pentru cele doua credite, plus dobânzi şi comisioane.
În ciuda acestor valori uriaşe recunoscute pentru cele două hoteluri, valoarea declarată de impozitare a acestora, după o reevaluare penală, făcută în 2002 de “specialiştii” de la firmele miculesciene, a rămas aceeaşi; 9,088 miliarde pentru “Transilvania” şi 4,282 miliarde pentru “Astoria”.
Verdict: ciordeală !
“Dacă o bancă a evaluat un anumit patrimoniu, poţi să fii sigur că aceasta este valoarea reală a acestuia”, – este de părere Emilian Sala, directorul economic al Primăriei Oradea. Din păcate, orădenii care sunt buni-platnici suportă atitudinea rău-platnicilor, iar noi suntem obligaţi să mărim impozitele, în limita cotei legale de 20%, ca să putem face faţă cheltuielilor normale ale oraşului”.
Prin valoarea de impunere, autorităţile fiscale înţeleg valoarea contabilă a unui imobil supus impozitării. Conform unui recent articol din cotidianul “Jurnal bihorean”, în cazul hotelurilor Astoria şi Transilvania, directorul economic al Primăriei Oradea, Emilian Sala, apreciază că s-a declarat o valoare mai mică decât cea reală.
“Legea prevede că persoanele fizice sau juridice au obligaţia să-şi declare bunurile în vederea impunerii la valoarea lor reală, ne-a spus directorul economic Sala. Legea spune şi că patrimoniul se reevaluează în fiecare an”. Ultimele prevederi care reglementează reevaluarea imobilelor sunt cuprinse în H.G. 1553/2003. Aceasta are însă o mare lacună: nu prevede sancţiuni. Totuşi, Sala este de părere ca legislaţia actuală este suficientă: “Legea este corectă, dar modul în care anumite firme o aplică se face pe interese. Am avut numeroase cazuri în care agenţi economici care au primit credite şi au depus ca garanţii imobile au venit la noi şi şi-au depus reevaluarea imobilelor la valoarea reală de piaţă. La hotelurile Astoria şi Transilvania, după obţinerea creditelor, bilanţul contabil pe 2003 nu ar fi trebuit făcut fără introducerea reevaluării. Nu este corect faţă de comunitate! Cei care sunt buni plătitori suportă atitudinea rău-platnicilor!”.
Începând cu 2002, finanţiştii din Primărie au început să aplice un sistem care încurajează declararea imobilelor la valoarea lor reală. Imobilele reevaluate au fost impozate cu 1,3% în 2002 si 1,5% în 2003 şi 2004. Pentru imobilele deţinute de persoane juridice şi care nu au fost reevaluate, s-a aplicat 5% şi, ulterior, 7,5% din valoarea declarată. Legal, acest sistem se putea aplica doar în cazul imobilelor dobândite înainte de 1998. În documentele firmei “General Transilvania Import-Export”, data dobândirii celor două hoteluri este mai 1995. Procentajul mai mare de impozitare nu s-a aplicat însă niciodată, deoarece proprietarii au declarat în 2002 o nouă valoare: 9,088 miliarde pentru Transilvania şi 4,282 miliarde pentru Astoria. Adică, valoarea de piaţă a circa 10-12 apartamente cu trei camere.
Apărarea siciliană
Emilian Sala consideră că nedeclararea unui imobil deţinut de o persoană juridică la valoarea reală de piaţă dezavantajează persoanele fizice. “La persoanele fizice, valoarea de impunere este cea existentă pe piaţă, calculul făcându-se la metrul pătrat. Dacă persoanele juridice nu sunt corecte, persoanele fizice suportă impozite mai mari, pentru a se putea acoperi cheltuielile oraşului”.Referitor la potlogăria cu “evaluarea”, Biroul de presă al “European Drinks” a încercat, fără succes, s-o scalde “Pentru creditul acordat de HVB Bank România, societăţile noastre au constituit mai multe garanţii, cele despre care faceţi dumneavoastră referire fiind numai o parte. Societăţile deţinute de către noi ar avea tot interesul să-şi reevalueze patrimoniul, deoarece implicit ar creşte amortizarea, ar scădea profitul şi impozitul pe profit, dar în această situaţie aţi veni şi dumneavoastră şi statul să ne întrebaţi de ce am reevaluat patrimoniul?”– încearcă să-i convingă pe naivi slujbaşii fraţilor Micula, care însă nu au precizat care sunt “garanţiile” despre care făceau vorbire.
Referitor la modul cum au fost “evaluate” hotelurile “Transilvania” şi “Astoria” şeful Direcţiei Finanţe Locale din cadrul Primăriei Oradea, Tănase Miculescu, a precizat la ce se pot aştepta cei ce au “mânărit” reevaluarea celor două hoteluri.
Recuperarea
“Ei (TGIE-n.n.) au declarat o anumită valoare a celor două imobile. Dacă această valoare este reevaluată, se aplică o cotă de impozitare anuală de 1,5% din valoarea declarată. Dacă valoarea declarată nu a fost reevaluată după iunie 1988, cota de impozitare aplicată este de 7,5%. În cazul celor două hoteluri, acestea au o cotă de impozitare de 1,5%. Conform documentelor aflate în evidenţa noastră, ele au fost reevaluate în 2002, «Transilvania» având o valoare de impozitare declarată de 9,8 miliarde lei, iar «Astoria», de 4,3 miliarde. În situţia în care aceste reevaluări sunt făcute de experţi din cadrul unităţii respective, ele nu sunt de competenţa activităţii de control a inspectorilor noştri. Însă în situaţia în care vom intreprinde o acţiune de control fiscal, prin procesul verbal pe care îl vom încheia ne vom pronunţa asupra sincerităţii şi realităţii datelor ce ne-au fost transmise prin declaraţia fiscală. În materie de evaluare a proprietăţilor imobiliare, pot exista mai multe valori. Una este valoarea pe care o au în vedere notării la tranzacţionarea imobilelor, alta este valoarea de garanţie pe care o au în vedere băncile atunci când acordă credite şi alta este valoarea de asigurare atunci când deţinătorii de proprietăţi imobiliare încheie poliţe pentru asigurarea clădirilor respective. Mai există şi o valoare de impozitare, care se declară de către proprietarii imobilelor pentru stabilirea impozitului pe terenuri şi clădiri. De cele mai multe ori, aceste valori diferă în legislaţia românească. În SUA, de exemplu, pentru stabilirea valorii de impozitare a bunurilor există firme specializate în evaluare. De regulă, valoarea rezultată în urma evaluării pentru stabilirea impozitului nu diferă cu mai mult sau mai puţin de 10% din valoarea de piaţă a imobilelor. Este evident că, în cazul celor două imobile, «Transilvania şi «Astoria», valoarea declarată nu e cea reală! În situaţia în care unii contribuabili nu şi-au făcut reevaluarea la care legea îi obligă, chiar şi procentul de 7,5% este prea mic pentru impozitarea corectă, fiind incomparabil mai mic decât impozitul datorat, respectiv cel pentru nişte clădiri modernizate. În situaţia în care datele din declaraţia fiscală nu corespund cu cele înscrise în evidenţele contabile şi cu valoarea de inventar ale societăţii, contribuabilul este obligat, prin procesul verbal de control, la plata unui impozit-diferenţă şi a dobânzilor de întârziere aferente, calculate de la data la care trebuia să verse aceste impozite şi sancţionat pentru nedeclararea în întregime a materiei impozabile”. Şeful Finanţelor oraşului a declarat în final că are în vedere o acţiune de control la firma care administrează cele două hoteluri.
De ce are campania PSD aromă de “Frutti Fresh”
La recenta vizită a preşedinteleui PSD, Adrian Năstase, în Oradea, prilejuită de lansarea candidatului acestui partid la Primăria Oradea, Ioan şi Viorel Micula au putut fi văzuţi în primul rând al participanţilor la mitingul electoral din Sala Sporturilor. De asemenea, Mihai Bar nu a făcut nici un secret din faptul că el este sprijinit, inclusiv financiar, de fraţii Micula şi firmele lor în campania pentru Primăria Oradea, în care a înregistrat un eşec lamentabil.
În vreme ce pentru marii datornici la buget se inventează şi se reiterează amnistii fiscale, pe noi, micronii societăţii de consum, ne ia Fiscul de beregăţi dacă n-am depus un milion la buget.
Acest punct de vedere este susţinut chiar de preşedintele Partidului Naţional Liberal, Theodor Stolojan, fost ministru al Finanţelor, care a lucrat şi pentru banca Mondială. Stolojan acuză faptul că bugetul pe 2004 este construit pe taxe foarte mari puse pe seama bunilor-platnici, “fraierii” care îşi plătesc taxele şi impozitele, spre deosebire de şmecherii care obţin reeşalonări în serie sau iertări de datorii. “Proasta colectare duce la încurajarea corupţiei în România prin neachitarea impozitelor şi taxelor şi acordarea de reeşalonări'', a afirmat fostul premier Theodor Stolojan într-o emisiune a postului B1 TV. “Nu putem accepta să ne plângem că nu avem bani şi să acceptăm cu largheţe în fiecare an să reeşalonăm datorii de miliarde! Întreprinzătorii români au ajuns să aibă un sentiment de dezgust, ei spun că se simt luaţi de «proştii acestei ţări», în timp ce o serie de companii primesc reeşalonari”– a declarat liderul PNL. Concluzia, stimaţi cititori, o trageţi dvs.
