Am reprodus versul lui Cosbuc ca o introducere la subiectul pe care vreau sa-l abordez, si anume segmentul de iarna un pic mai greu care a facut ca aproape toata mass-media sa capete accente aproape catastrofale, daca nu chiar isterice. În preajma Bobotezei, vremea se mai raceste, de unde sintagma „gerul Bobotezei”. Toti, la o anumita vârsta avem nostalgia zapezilor, subliniata asa de expresiv de Francois Villon în cuvintele: „Unde sunt zapezile de altadata…”. Ceea ce s-a întâmplat la noi la început de ianuarie este un fenomen pe deplin normal, tinând seama de paralela pe care ne gasim si ce spun cartile de geografie despre tarile cu clima temperata. Nu am fost confruntati cu temperaturi siberiene si nici cu viscole iesite din comun, cum a fost cel din 1954 care, printre atâtia, l-a omorât pe Ionel Teodoreanu pe una din strazile Bucurestiului. (Temperaturile ridicate din iarna anului trecut au avut cu adevarat un caracter neobisnuit)
Desigur, constituie un eveniment ce merita consemnat ca doi bolnavi de la tara au murit deoarece zapezile au determinat împotmolirea ambulantelor, dar de aici pâna la atmosfera de panica, creata cu obstinatie este un drum lung. Ba, la un moment dat, o reportera de tv se plângea zgomotos ca Videanu nu-i curata de zapada autoturismul parcat în fata blocului, deoarece a plecat în vacanta de sarbatori. Avem o mentalitate de asistati si ne place sa ne autocompatimim, împrejurari demonstrate convingator de un saptamânal de cultura, pe care-l citesc cu placere de când a aparut, chiar daca doamna Monica Lovinescu nu prea a înteles ca se poate face cultura echilibrat si nu pasional.
Mass-media cauta sa dea informatii care au cautare si, în principiu, aceasta nu este un lucru rau. În realizarea acestui demers, trebuie sa functioneze simtul masurii. Producatorul informatiei trebuie sa fie cu cel putin o treapta mai sus decât majoritatea consumatorilor de stiri. Dupa cum nu toate ziarele sunt tabloide si canalele de televiziune trebuie sa-si respecte conditia. Constat cu regret involutia Realitatii TV, care s-a remarcat prin circul mediatic produs în cazul Orban. Este inacceptabil ca un post de tv cu redactori competenti sa coboare la nivelul OTV, care are un public constant si dependent de saga Elodia, pe care domnul Diaconescu îl merita pe deplin.
Oricum, stirea trebuie disociata de comentariu, fiindca altminteri este distorsionata.
Ca o concluzie, cei care gestioneaza informatia au o evidenta responsabilitate deontologica. S-ar parea ca acesta este un truism, dar merita subliniat ca informatia nu numai ca reproduce realitatea, ci si o influenteaza, deci într-un fel o creeaza. Cu prilejul sarbatorilor de iarna HBO a prezentat un film în care niste operatori de opinii de la Casa Alba, pentru a îndeparta atentia americanilor de la o situatie delicata în care se gasea presedintele (vezi Monica Lewinski vs. Clinton), inventeaza un pericol pentru Statele Unite din partea Albaniei. Situatia este absurda, dar contine un adevar: orice stire se poate vinde, depinde cum este ambalata. Noi, cei de la Gazeta, încercam sa nu cadem în aceasta capcana.
Cluj-Napoca, 11.01.2008
Adrian Man
P.S. Într-un articol recent, domnul Lele vorbea despre trei ministrii ai justitiei, în care o includea si pe doamna Norica Nicolai. Când scriu aceste rânduri, soarta ei este incerta. Ca sa vezi cât de imprevizibile sunt evenimentele în România si de ce ambitii sunt capabili protagonistii politici. Ce sa mai vorbim de vreme…..
