O operă a cinematografiei italiene, cu un mic ajutor britanic, după regia și scenariul lui Zeffirelli, ajutat de Anthony Burgess și Suso Cecchi D’Amico, filmul acesta este în sine o experiență aparte pentru fiecare spectator, avizat sau nu.
Șase ore și șaisprezece minute durează varianta completă a filmului realizat de Franco Zeffirelli în 1977: Iisus din Nazareth. Pelicula reia după Noul Testament nașterea, viața, procesul, moartea și învierea lui Iisus Hristos. Filmul produs de italieni și britanici reuniți sub egida Lew Grade, a fost lansat în Duminica Floriilor din 1977, iar de atunci rulează până în prezent an de an în țări din toată lumea. Totul ar fi pornit de la cererea Vaticanului, implicit Biserica catolică, condusă de papa Paul al VI-lea.
Franco Zeffirelli încheie filmul său cu o scenă care nu se regăsește în Biblie. Zeffirelli dă viață unui personaj pe nume Zerah care privește mormântul gol. Privind locul unde s-ar fi aflat trupul lui Iisus personajul lui Zeffirelli conștientizează că din acea clipă începe totul. Astfel regizorul italian se întoarce practic spre public, el se adresează celui care trăiește în prezent. De atunci a început totul deoarece din acel moment au trecut 2000 de ani. Sunt 2000 de ani de creștinism iar spectatorul/telespectatorul, adică omul de azi, încă trăiește în acel timp, însă ca o continuare, o repetiție, un ritual zilnic. Filmul în sine e un ritual reluat an de an înainte de Sărbătorile Pascale ca o procesiune cinematografică, o reconstituire a identității spirituale și o redefinire a timpului în care trăim.
Citește și: Cum se va desfășura Paștele Catolic în 2021?
