In decembrie 1989, DIA manipula Armata Romana

“Reteaua 246 – interna”, subordonata compartimentului Informativ-Operativ al D.I.A. (Aceasta “Retea” organizeaza inca din timp de pace “nucleele de rezistenta”, care nu sunt altceva decat grupe de gherila si rezistenta, compuse din cadre de informatii pe deplin conspirate. Reteaua a functionat permanent, fara disfunctii, atat in timpul, cat si dupa evenimentele din 1989 si, lucrul cel mai important, activitatea ei nu a fost niciodata verificata.)

Seful compartimentului informativ-operativ D.I.A. si sef a ceea ce se numeste generic “Reteaua 246 -interne” sau “Nucleele de rezistenta” era in decembrie 1989 colonelul Paul Sarpe. Acest colonel (avansat general maior si numit in 1990 sef D.I.A. si apoi ofiter de legatura N.A.T.O.) a participat in 10 decembrie 1989, alaturi de colonelul Ioan Mircea Pascu, ofiter D.I.A. (avansat general maior, numit secretar de stat la M.Ap.N si consilier al lui Ion Iliescu, devenind apoi, rand pe rand, parlamentar PSD si ministru al Apararii Nationale in legislatura 200-2004) si maiorul Gheorghe Lungu, ofiter D.I.A., seful Biroului Special din cadrul D.I.A. (avansat dupa 1989 la gradul de general maior si numit sef adjunct al Directiei Contraspionajului Militar), la Moscova, la un “colocviu pe tema securitatii in Balcani”. Important este faptul ca in ziua de 22 decembrie 1989, ora 9.00, il gasim pe acest ofiter, alaturi de colonelul Nicolae Eftimescu, contraamiralul Stefan Dinu, Mircea Dumitru si maiorul Gheorghe Lungu, in sediul Marelui Stat Major, la o “discutie” cu atasatul militar U.R.S.S., colonelul Mihailov; In timpul evenimentelor de dupa 21 decembrie 1989 D.I.A. raporta informativ generalului Hortopan, generalului Stanculescu, generalului Eftimescu si generalului Militaru (pe toti acesti generali ii gasim angrenati in ceea ce s-a numit ulteror “diversiunea securistii – teroristii”); Important este faptul ca atat colonelul Aurel Dragomir (comandantul Scolii Militare de ofiteri activi “N. Balcescu” si comandant al Garnizoanei Sibiu, numit in functie o data cu primul secretar al judetului Sibiu, Nicu Ceausescu, si responsabil de macelul produs la Sibiu sub comanda sa), cat si locotenent-colonelul Viorel Barloiu (comandantul garnizoanei Alba Iulia) au fost subordonatii lui Hortopan, fiind fosti instructori U.T.C. la Comandamentul Infanteriei si Tancurilor. In plus, Aurel Dragomir a detinut si functia de instructor U.T.C. in C.C. al P.C.R., sectia militara si cea de ofiter la Directia a V-a a Securitatii. (…) Serviciul de Informatii Externe al D.I.A. (subordonat M.St.M) care folosea, in calitate de cadre acoperite, atasatii militari ai ambasadelor; Directia de Inzestrare a Armatei, care a fost condusa intre anii 1960 – 1980 de catre generalul Vasile Ionel (consilier al presedintelui Ion Iliescu), apoi din 1980 si pana in 1989 de catre generalul V. A. Stanculescu, se ocupa in principal de vanzarea armamentului catre tarile lumii a treia (fiind o profitabila sursa de venituri pentru clanul Ceausescu, in fond Romania situandu-se, la acea data, printre exportatorii principali de armament in lume); L pp. 34-35 din Raportul S.R.I. cu privire la evenimentele din decembrie 1989, se scrie: “Date obtinute din mediul militar afirma ca in ziua de 22 decembrie 1989, dupa orele 18.00, in sediul Marelui Stat Major, unde se afla concentrat un mare numar de ofiteri, maiorul Gheorghe Nicolaescu si maiorul Jilavu (ambii din Serviciul de Protocol) intrau din ora in ora in cabinetul generalului V. A. Stanculescu (seful Directiei de Inzestrare a Armatei), unde se aflau si contraamiralul Dinu, iar la iesire se adresau celor aflati in anticamera, oferindu-le informatii de genul: «Se va deschide foc asupra elicopterelor care vin dinspre vest…», «Combinatul petrochimic din Pitesti a fost atacat de teroristi», «Blindate venind dinspre targoviste vor ataca Bucurestiul», «Sibiul este inecat in sange de catre Securitate», starnind panica in randul cadrelor care ii auzeau. La colportarea acestor zvonuri a contribuit si colonelul Traian Ivascu, tot din Serviciul de Protocol”.

Maiorul Daniel Groza din U.M. 01955 Timisoara a stantat numere de inmatriculare false pentru a ascunde apartenenta la armata a autoturismelor ce s-au folosit in Timisoara in cazul operatiunilor din decembrie 1989 (numere de inmatriculare pentru judetul Alba); Capitanul Ilie Nicolae si capitanul Vasilica Gheorghe din U.M. 01024 Timisoara au folosit, in actiunea de culegere a informatiilor, un autoturism al Comandamentului Diviziei 18 Mc. “Decebal” si o masina proprietate personala, ambele cu numere false, si au declarat (in cadrul audierilor din procesele de la Timisoara), fara sa specifice daca au fost victime, ca au facut uz de arma; Maiorul Constantin Judele, sef al cercetarii la U.M. 01024 Timisoara (Comandamentul Diviziei 18 Mc. “Decebal”), actionand la ordinul lt. col. Constantin Zenca, seful de Stat Major, a condus diversiunea de la Inspectoratul Judetean al M.I. Timis (acreditarea in opinia publica a ideii ca securistii si militarii recurg la actiuni teroriste impotriva populatiei civile si a Armatei). In 26 decembrie 1989, maiorul Judele, insotit de doi subordonati imbracati in uniforme de ofiteri M.Ap.N., sub amenintarea armelor, au obtinut de la receptia hotelului “Timisoara” cheile de la trei camere, de unde au executat foc in directia Operei (unde stationa o unitate de tancuri) si spre Comandamentul Militar Judetean. Ulterior, au incercat sa-si acopere urmele incendiind o camera de hotel. Mr. Judele a fugit in strainatate, impreuna cu lt. Florin Iaru (fost U.S.L.A.); Cazul lt. col, D.I.A. Constantin Vasile (socat psihic): legendat drept mr. Ionascu, patrunde in T.V.R.  si incearca sa-l injunghie pe generalul Tudor (seful Comisiei Militare) si il raneste pe fostul director general adjunct al T.V.R. (Puscas). In bagaje (marturia lui Dan Martian) i s-au gasit mai multe pistoale si o trusa de pumnale. Raportul S.R.I.: “In perioada 22 decembrie 1989 – 6 ianuarie 1990, la Institutul Medico-Legal Bucuresti au fost aduse persoane decedate prin impuscare, despre care personalul militar si medical din institut afirma ca sunt teroristi, asupra carora s-au gasit arme de foc si albe (unele total diferite de tipurile din dotarea Fortelor Armate obisnuite) si munitie; documente deosebite (pasapoarte si legitimatii in alb ori pe care figurau nume, locuri de munca si functii ce nu corespundeau realitatii; buletine false (in care datele nu corespundeau cu cele din celelalte documente); imbracaminte deosebita: casti de protectie kaki, combinezoane kaki (captusite cu blana de miel), pulovere de tip militar, de culoare kaki sau albastra, lenjerie de corp chinezeasca, cizme cu caramb scurt, care se inchideau lateral cu ajutorul unei singure catarame, total diferite de cele militare (imbracamintea era vizibil noua si nu era murdara); medicamente despre care medicii din I.M.L. Bucuresti afirmau ca au efecte stimulative si de crestere a fortei si capacitatii de rezistenta. Conform relatarilor, asupra acestora se trasese cu armament greu, mitraliere de 12,5 mm, «erau facuti praf», iar cadavrelor, dupa dezechipare si ridicarea armamentului si documentelor de identificare, li se aplica un regim special fata de ceilalti morti,  respectiv erau introdusi intr-o sala diferita de cea in care erau introdusi mortii «obisnuiti», sala ce era pazita cu strictete de militari ai M.Ap.N. si in care nu aveau acces decat un numar limitat de persoane: prof. dr. Belis Victor, seful Institutului; procurorul Vasiliu Eugen, cadrele de la Criminalistica (cinci ofiteri superiori); autopsierul sef si cateva persoane despre care s-a afirmat ca ar fi fost ofiteri M.Ap.N. Fotografiile acestor morti nu au fost expuse, asa cum se proceda in cazul celorlalti (care nu aveau asupra lor acte), pe afisierul de la intrarea in Institut, in vederea identificarii de catre rude sau eventuale cunostinte, iar in sala respectiva nu era permisa intrarea celor veniti sa recunoasca decedatii, celor din sistemul de paza atragandu-li-se atentia ca din aceasta incapere nu era permisa scoaterea nici unui cadavru fara stirea celor de la Procuratura sau a cadrelor de la Criminalistica. Armamentul si munitia ridicata erau predate ofiterului de serviciu din U.M. 01046 Bucuresti, iar actele in alb erau preluate de catre procuror. Cadavrele erau intotdeauna aduse de masini militare si insotite de ofiteri M.Ap.N., iar intocmirea documentelor de predare se realiza intr-un birou in care nu intrau decat aducatorii, procurorul, criminalistii si medicul de garda”.

(†) colonel de justitie Tit-Liviu Domsa (date de documentare: Victor Lungu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here