În urmă cu câteva luni am publicat un articol în care arătam cum încearcă să profite unii dintre foştii securişti de brambureala din politica românească. Întrucât prezenţa pe listele de candidaţi la viitoarele alegerile a unui ofiţer de Securitate o considerăm, cel puţin din punct de vedere moral, o blasfemie la adresa memoriei eroilor revoluţiei din decembrie ’89, am decis să revenim asupra acestui subiect.
Partid pentru securişti
În articolul de care pomeneam, l-am dat exemplu pe Ioan Cigan, avocat în Baroul Bihor, care îi reprezintă în multiplele procese civile şi penale atât pe fraţii Ioan şi Viorel Micula cât şi firmele patronate de aceştia. În urmă cu aproximativ un an şi jumătate, avocatul Cigan s-a înscris în Partidul România Mare, cunoscut ca „adăpost” pentru foştii securişti. Ioan Cigan a candidat pe listele PRM-Bihor pentru Consiliul Judeţean.
În Oradea, este de notorietate faptul că Ioan Cigan a fost ofiţer de Securitate până în 1989.de fapt, a recunoscut asta şi redactorilor Gazetei, mândrindu-se chiar. Se consideră, evident, un „patriot” în linia Corneliu Vadim Tudor.
Tupeu electoral 2004: „Nu am fost securist, ci ofiţer de Securitate!”
Conform legii, în vederea verificării, Biroul Electoral Central sau local, după caz, trebuia să comunice în termen de 24 de ore listele cuprinzând candidaţii Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care urma să transmită rezultatul în termen de 7 zile.
Însă harababura creată în mod deliberat de Legislativ a făcut imposibilă verificarea în timp util a candidaţilor la alegerile locale.
În declaraţia pe propria răspundere dată Biroului Electoral Judeţean, Ioan Cigan neagă faptul că ar fi avut legături cu Securitatea. „Nu am fost agent sau colaborator al organelor de Securitate, ca poliţie politică, în conformitate cu prevederile art. 3 aliniat (1) din Legea 187/1999” — susţine avocatul fraţilor Micula. Reprezentanţii acestei instituţii ne-au făcut şi precizările de rigoare, pentru a nu exista nici un dubiu. „Agent sau colaborator însemnând că nu a avut nici o legătură cu instituţia Securităţii” — ne-au declarat, cu prilejul alegerilor locale, membrii Biroului Electoral Judeţean. Ioan Cigan recunoaşte că a fost ofiţer de Securitate, dar susţine că legea îi permitea să candideze.
„Eu am fost ofiţer de Securitate, nu colaborator sau informator! Eu nu am fost torţionar şi nici delator! Eu mi-am servit ţara!” — zice avocatul clanului Micula şi al „European Drinks”.
Biroul Electoral Judeţean Bihor, contactat de noi telefonic din nou, după publicarea articolului anterior, a exprimat o poziţie cel puţin ciudată.
„Chiar dacă dl Cigan a fost ofiţer de Securitate, poate să candideze! Nu există nici o prevedere legală care să îi interzică acest drept!”
Pentru a lămuri lucrurile, ne-am adresat şi Biroului Electoral Central. „Există o hotărâre de guvern care dă dreptul foştilor angajaţi ai Securităţii să candideze pentru funcţii publice, dacă nu au făcut poliţie politică” — ne-a declarat prin telefon o voce feminină de la BEC, care a „uitat” să-şi precizeze numele şi funcţia.
România, trezeşte-te!
Am solicitat şi punctul de vedere al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în legătură cu situaţia lui Ioan Cigan. Explicaţiile oferite de purtătorul de cuvânt al instituţiei, Carmen Pescaru, nu fac decât să înceţoşeze şi mai mult situaţia.
„Există posibilitatea ca unele persoane care au fost ofiţeri de Securitate să nu fi făcut poliţie politică. În acet caz, ele pot candida. Oricum, noi facem verificările de rigoare.
Dacă dl Ioan Cigan a declarat că nu a făcut poliţie politică şi, în urma verificărilor, noi descoperim că a făcut, intră sub incidenţa legii penale”.
Deşi nu a fost ales consilier judeţean pe listele PRM-Bihor, aşa cum spera, fostul securist îşi încearcă acum şansele la Camera Deputaţilor. Ordinea pe listă a candidaţilor nu a fost stabilită, dar Ioan Cigan vizează, dacă nu primul loc, la care emit pretenţii Paul Magheru şi, din câte se pare, şi decanul Facultăţii de Medicină Oradea, Mircea Ifrim, încă deputat PRM de Maramureş, măcar poziţia a doua.
Oricum, trebuie să ai obrazul gros ca, după ce ai făcut parte din Securitatea regimului comunist, să pretinzi celor pe care i-ai spionat şi pe care i-ai anchetat să te voteze în Legislativul ţării!
La începutul lunii martie a.c., Societatea Timişoara a organizat, cu prilejul împlinirii a 14 ani de la lansarea Proclamaţiei din 13 martie 1990, o dezbatere despre actualitatea Punctului 8 şi modalităţile de aplicare a acestuia.
„Punctul 8” prevede absenţa din viaţa publică a foştilor securişti şi activişti de partid, prezenţa lor în diferite structuri de putere fiind pricipala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care framântă societatea românească. Partidul Popular European a adoptat, în luna februarie a acestui an, o rezoluţie cu privire la statele aspirante la UE, unele articole ale rezoluţiei suprapunându-se cu punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. Se poate spune că punctele 6 şi 10 ale acestui document reactualizează punctul 8.
E inadmisibil ca doar cu trei ani înainte integrarea în Uniunea Europeană, legile ţării să fie votate de oameni care au făcut parte din aparatul de represiune al regimului comunist. Ţara asta nu poate înainta privind, nostalgic, spre… dos.
