În lipsa unor structuri coerente artiştii din România sunt obligaţi să devină ONG-işti

Reprezentanţii sectorului cultural indepedent din Cluj se luptă pentru depolitizarea acordării finaţărilor acordate organizaţiilor culturale din oraş, prin adoptarea unui nou regulament în baza legii OG51/1998, lege specială a culturii ce prevede transparentizarea de selecţie a proiectelor culturale şi multianualitatea bugetării. Iniţiativă care nu a fost lipstiă de scandal: Iniţial, în şedinţa e consilu în care s-a dezbătut elaborarea noului regulament, primarul Boc i-a acuzat  pe artiştii clujeni că „fac teatru” şi s-a arătat reticent faţă de acest nou regulament propus spre dezbatere de consilierii USR împreună cu artiştii. Ulterior, acesta a desemnat un grup de lucru format din profesionişti în domeniu. Artiştii au depăşit termenul limită propus de primărie şi, în definitiv, nu s-a schimbat mare lucru.

Sectorul cultural independent continuă să supravieţuiască în precaritate

Cultura din România este scindată în două:  pe de-parte,  există instituţiile publice de cultură, şi anume instituții de spectacole (teatre, opere etc), muzee, biblioteci, centre culturale şi, repsectiv, case de cultură care, la rândul lor, sunt împărţite în instituţii de interes naţional, aflate în subordinea Ministerului Culturii şi instituţii de interes judeţean, aflate în subordinea Consilului Judeţean.

Pe de altă parte, avem sectorul cultural indepednent. Independent e un termen impropriu în condiţiile în care artişti independenţi, adică neafiliaţi niciunei instituţii publice de cultură, depind în toatalitate de finanţări publice sau private. în România, lucrătorii culturali şi artiştii independeţi nu pot aplica pe persoană fizică la fonduri publice,  ca atare sunt nevoiţi să se autoorganizeze în ONG-uri, companii sau să funcţioneze ca Persoane Fizice Autorizate. Traiul de la un proiect la altul, de la o finanţare la atla este unul nesustenabil şi complet nesigur.

Mai mult de-atât,  zona lucrativă  pune presiune pe zona non-lucrativă a culturii, iar în lipsa unor politici de finanţare coerente,  sectorul cultural independent devine şi mai fragil. Această fragilitate este cel mai acut resimţită de artiştii tineri. Piaţa actuală a muncii în domeniul cultural, aflându-se constant sub semnul instabilităţii financiare, e incapabilă să îi absoarbă, astfel că aceştia activează, în condiţii de precaritate şi nesiguranţă, deoarece nu au siguranţă locului de muncă şi a salariului şi nici nu dispun de protecţia socială aferentă statutului de angajat. Artiștii independenţi care nu dispun de nicio formă juridcă lucrează, în general, în baza unor contracte de dreputri de autor cu diverse organizaţii sau instituţii culturale sau îşi susțin singuri practica din salariile obţinute la joburi din afara sectorului cultural.

50%  dintre artişti nu au contract de muncă

Un studiu realizat și publicat în 2019, în cadrul proiectului Cluj Future of Work (Viitorul Muncii în Cluj), de Centrul Cultural Clujean și Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității Babeș-Bolyai relevă următoarele statistici: 50% dintre artiști și 31% dintre lucrătorii culturali nu au un contract de muncă. Din totalul respondenților, cei care lucrează cu contract de muncă au o vârstă medie de 49 de ani și o vechime de muncă plătită în cultură de aproximativ 27 de ani și lucrează, cel mai probabil, în sectorul public, iar cei cu alte forme de contract au în medie 36 de ani și o vechime de muncă plătită în cultură de aproximativ 7 ani.

Într-un studiu despre sectorul cultural, „Cultura ca profesie. Provocările sectorului cultural independent” publicat în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative,  Rariţa Zbranca, director de program la Centrul Cultural Clujean, remarcă că mai mult de jumătate dintre lucrători culturali şi artiştii independeţi trăiesc din venituri obţinute în afară culturii:

„Un alt aspect specific muncii culturale este reflectat de faptul că un număr destul de mare de creatori lucrează în afara sectorului cultural pentru a-și asigura veniturile: 40% dintre artiști și 20% dintre lucrătorii culturali au angajatorul principal într-un alt domeniu decât cultura. 53% din respondenți obțin venituri și din alte domenii artistice decât domeniul lor principal (60% dintre artiști și 40% dintre lucrătorii culturali), ceea ce relevă că acest segment al forței de muncă tinde să fie plurispecializat (în mai multe domenii artistice – arte vizuale, artele spectacolului, meșteșug etc., dar și în mai multe tipuri de sarcini – creație, management, comunicare, producție, asistență tehnică etc.). Suprapunând acest aspect peste faptul că 95% dintre respondenți au studii superioare, devine evident nivelul excepțional de calificare și competențe care caracterizează forța de lucru în cultură. O altă perspectivă relevată de aceste date este fragilitatea și precaritatea acestei munci, atâta timp cât un creator este nevoit să muncească și în alte ocupații culturale și chiar și în afara câmpului cultural”.

În Registrul Sectorului Cultural sunt înscrişi 6.606 lucrători culturali

Conform site-ului oficial Registrul Sectorului Cultural are drept scop inventarierea entităților care activează în domeniul cultural și care fac parte din următoarele categorii: organizații neguvernamentale și societăți comerciale care activeaza în domeniul cultural. La ultima actualizare, în perioada 10 mai – 9 decembrie 2020, s-au înscris în Registrul Sectorului Cultural 6606 persoane fizice. În perioada 17 noiembrie – 9 decembrie 2020 s-au înscris în Registrul Sectorului Cultural 1179 de organizații neguvernamentale. În aceeaşi perioadă s-au înscris în Registrul Sectorului Cultural 3135 de societăți comerciale.

Statutul lucrătorului cultural profesionist

 Până în anul 2023, în România nu există o lege care să reglementeze statutul lucrătorului cultural sau al artistulul independent și nici  cadrul juridic care să ofere asigurări sociale persoanelor care activează, în această formulă, în domeniul culturii. După cum remarcă Rariţa Zbranca în acelaşi studiu „majoritatea lucrătorilor individuali din sector sunt plătiți pe baza unor contracte de cesiune a drepturilor de autor (Legea nr. 8/1996) și contracte de prestări servicii (Codul Muncii, Legea nr. 53/2003). Pentru aceste contracte referitoare la activități de natură independentă Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015, Art. 7, Alin. 3) prevede explicit o serie de criterii: sunt ocazionale, de scurtă durată, se realizează utilizând know-how-ul și instrumentele furnizorului (artistul sau lucrătorul cultural) și pe riscul furnizorului”.

În 5 aprilie 2023, Ministerul Culturii, prin Unitatea de Management a Proiectului (UMP), în calitate de Coordonator de reforme și investiții (CRI) anunțacă Statutul lucrătorului cultural profesionist, jalon cuprins în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), a fost adoptat prin ordonanță de urgență.Printre principalele drepturi pe care le conferă OUG nr.21/2023, privind statutul lucrătorului cultural independent se numără:  dreptul de participare şi reprezentare colectivă pentru ameliorarea condiţiilor de muncă şi libertatea de acţiune în apărarea drepturilor; dreptul de a constitui sau de a adera la o asociaţie profesională; dreptul la consultare sau de schimb de informaţii. De asemenea, ordonanţa de urgenţa reglementează statutul lucrătorilor culturali contribuabili la sistemele publice de asigurări sociale de sănătate conferindu-le următoarele drepturi: concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;  concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate; concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav; concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.

Banii pentru cultura independentă din România vin, în mare parte, din păcănele şi de la distribuitori de erotică

Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) este cel mai coerent finanţator al sectorului cultural independent. AFCN este o instituţie publică autonomă, aflată în subordinea Ministerului Culturii, care operează la nivel național de peste 15 ani. Înființată în 2005 AFCN este principalul finanțator public al ofertei culturale din România. Misiunea Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) este să finanțeze proiecte ce susțin creaţia contemporană românească și valorizarea patrimoniului, ce contribuie la buna înţelegere a fenomenelor artistice precum şi la accesul cât mai larg al publicului la cultură.

Bugetul AFCN provine din fonduri extrabugetare, mai exact din următoarele surse: o cotă de 2% din încasările Companiei Naţionale Loteria Română – S.A.,  o cotă de 10% din încasările realizate prin furnizarea serviciilor vocale cu conţinut erotic de către operatorii economici din sistemul de telefonie care oferă servicii cu valoare adăugată, o cotă de 20% din încasările realizate de operatorii economici din comercializarea publicaţiilor interzise spre vânzare minorilor; o cotă de 20% din încasările obţinute din vânzarea sau închirierea fonogramelor ori videogramelor a căror vizionare nu este recomandată minorilor, potrivit legii; o cotă de 5% din încasările realizate de operatorii economici din vânzarea reproducerilor, copiilor sau mulajelor realizate, în condiţiile legii, după bunuri culturale mobile aflate în proprietate publică ori după monumente sau componente ale monumentelor istorice aflate în proprietate publică; o cotă de 5% din încasările realizate de operatorii economici din vânzarea, prin licitaţie publică, a bunurilor culturale mobile; o cotă de 2% din încasările realizate de agenţiile imobiliare din vânzarea imobilelor monumente istorice; o cotă de 3% din încasările realizate de operatorii economici din vânzarea calendarelor sau cărţilor poştale ilustrate, afişelor, posterelor, imaginilor autocolante ori a tipăriturilor mixte, altele decât cele prevăzute la lit., o cotă de 2% din încasările realizate de operatorii economici care comercializează bunuri culturale provenite din import;o cotă de 2% din încasările realizate de operatorii economici din vânzarea produselor de artă populară; o cotă de 2% din veniturile realizate de operatorii economici care îşi desfăşoară integral activitatea respectivă în incinta sau pe domeniul public aflat în spaţiul de protecţie al monumentelor istorice proprietate publică; o cotă de 3% din devizul general al investiţiilor autorizate să se realizeze de către operatorii economici pentru construcţiile amplasate în spaţiile de protecţie ale monumentelor istorice proprietate publică; fonduri obţinute în cadrul colaborării internaţionale; donaţii, legate sau alte liberalităţi; sponsorizări; dobânda aferentă disponibilităţilor aflate în bugetul Fondului Cultural Naţional; alte venituri dobândite în condiţiile legii, o cotă de 1% din încasările realizate de operatorii economici din organizarea de bâlciuri şi parcuri de distracţii; o cotă de 1% din veniturile realizate de operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul impresariatului artistic.