Un profesor de istorie face o radiografie a bordeluri din Cluj Napoca, care în perioada interbelică, erau deschise în zona Cetățuie.

Unul dintre locurile frecventate cel mai adesea de prostituatele din Cluj-Napoca, în anii interbelici, a fost Cetăţuia, locul căutat în prezent de turişti pentru a admira panorama oraşului. „În perioada interbelică, pe Cetăţuie funcţionau cele mai ieftine bordeluri. În vremea respectivă, elevii de la Bariţiu, care avea sediul în actuala clădire a Universităţii Tehnice de pe strada George Bariţiu, erau ademeniţi de fetele de pe Cetăţuie. Un bilet la prestaţia lor era exact cât un bilet la prestaţia de cinematograf. Aceste istorisiri fac parte din can can-urile Clujului”, relata profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici, potrivit monitorulcj.ro.

Cele mai scumpe bordeluri din Cluj se aflau, în schimb, pe Strada Inocenţiu Micu Klein, o străduţă mărginaşă cu case vechi, aflată în apropiere de centrul istoric al oraşului. „Fetele practicau nişte preţuri de trei salarii medii pe economia interbelică. Nu îşi permitea oricine să meargă”, relata profesorul de istorie, în cadrul unui tur ghidat. Documente de arhivă, din anii ’20, informau că în acea vreme, în oraşul din Ardeal existau 80 de bordeluri şi circa 200 de prostituate de diferite etnii, cele mai multe fiind de origine maghiară şi română, urmate de tinere de origine germană, sârbă, croată, israelită, romă.

Prostituţia era legală în perioada interbelică, iar până în 1908 au existat foarte multe bordeluri în Cluj. „Unul dintre cele mai cunoscute era pe actuala stradă Inochentie Micu Klein. Erau frecventate mai ales de către studenţime“, afirma istoricul Vasile Lechinţan, citat de jurnaliştii de la fostul ziar Clujeanul.

Bordelurile erau pe categorii, atât de lux, pentru cei avuţi, cât şi pentru cei cu un buzunar mai puţin plin. Acelaşi Lechinţan povesteşte că una dintre cele mai cunoscute prostituate din istorie a trăit în perioada interbelică, la Cluj. „Era fiica unui ministru rus de pe vremea ţarismului care s-a mutat la Cluj. Se spune că era o blondă de frumuseţe rară şi iubea foarte mult luxul pe care soţul ei, un ofiţer rus nu i-l mai putea oferi, aşa că s-au despărţit. Eu nu aş numi-o prostituată, ci mai degrabă damă de companie de lux“, susţine Vasile Lechinţan.

Cei mai puţin avuţi care căutau serviciile prostituatelor mergeau pe Cetăţuie. „Elevii, liceeni sau militarii în termen mergeau la prostituatele de pe Cetăţuie, unde era un cartier extrem de sărac, care acum nu mai există. Fetele de acolo erau extrem de ieftine, dacă până şi un elev îşi permitea să plătească serviciile lor“, declara istoricul Tudor Sălăgean. Joc erotic Şezătorile de pe vremuri avea chiar caracter erotic din cauza jocurilor practicate. Unul dintre acestea se numea „de-a gâsca“.

Potrivit unei monografii al cărei co-autor este Tudor Sălăgean, acest joc a fost practicat într-unul din satele de pe Valea Nadăşului. „Fete şi băieţi se adunau se adunau la aceste şezători. Ieşeau doi băieţi din casă, să zicem Ion şi Gheorghe, şi se înţelegeau între ei. Ion intra înapoi şi o trimitea afară pe fata pe care o voia Gheorghe, pe Mărioara. Se pupau, după care Gheorghe îi trimitea băiatul pe care-l vroia Mărioara şi tot aşa, până se făcea o rotaţie completă. Astfel, avea loc o cunoştere premaritală”, povesteşte Sălăgean. Primul dispensar În 1940 se înfiinţează primul „dispensar antiveneric” în imediata apropiere a unui bordel situat pe strada Gutenberg.

După unii, se spune că I. C Brătianu era una dintre personalităţile care frecventa astfel de localuri, datorită unei femei care era pe placul lui. Poze din bordel pe facebook În vara lui 2012 au fost făcute publice, pe facebook, mai multe imagini de către un fotograf clujean. Pozele sunt foarte explicite, deloc pentru ochii pudicilor, şi au fost făcute probabil într-o casă de toleranţă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Fotografiile au fost găsite din greşeală. “Noi aveam un spaţiu închiriat în Piaţa Muzeului, la nr. 3. Un angajat a urcat din întâmplare în pod, era o intrare de la etaj, din baie, aşa era dispunerea. S-au găsit nişte dosare cu acte, hârtii şi desene, printre care şi aceste fotografii”, a povestit directorul editurii Grinta, Gabriel Cojocaru, citat de oradecluj.ro.

2 COMENTARII

  1. Urât și complexat tre’ să fie specimenul, că bărbat nu se poate numi, care are nevoie să plătească pentru o îmbrățișare. E urmarea onanismului după vizionare de pornografie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.