La 14 septembrie 1940, prin decret regal, România a fost proclamată stat naţional-legionar; generalul Ion Antonescu a devenit conducător al statului, desemându-l pe comandantul acestora, Horia Sima, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
România devenea „stat naţional-legionar” şi începea un scurt şi nefast episod de colaborare între Mişcarea Legionară şi generalul Antonescu, episod ce avea să îşi lase o amprentă profund negativă asupra sfârşitului de an 1940. Mai puţin preocupată de actul guvernării şi mai mult orientată către reglarea unor conturi, Mişcarea Legionară va declanşa o serie concertată de acţiuni contra adversarilor politici şi a minorităţii evreieşti.
Astfel, sub regimul instaurat la 14 septembrie, va fi emisă o serie întreagă de decrete cu un profund caracter discriminatoriu faţă de comunitatea evreiască, un preludiu sumbru al deportărilor ce vor surveni în anii următori. De asemenea, Mişcarea Legionară va folosi acest prilej şi pentru a-şi lichida fizic o parte dintre oponenţii politici din anii trecuţi, crimelor săvârşite la sfârşitul lunii noiembrie cazându-le victime, printre alţii, personalităţi precum Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu.
În „Monitorul oficial“, nr. 214 bis, din 14 septembrie 1940 a fost publicat Decretul regal semnat de Regele Mihai I, prin care statul român a fost proclamat stat național-legionar (14 septembrie 1940):
- Art. 1. Statul român devine stat național-legionar.
- Art. 2. Mișcarea Legionară este singura mișcare recunoscută în noul stat, având ca țel ridicarea morală și materială a poporului român și dezvoltarea puterilor lui creatoare.
- Art. 3. D-l general Ion Antonescu este conducătorul statului legionar și șeful regimului legionar.
- Art. 4. D-l Horia Sima este conducătorul Mișcării Legionare.
- Art. 5. Cu începere de la data acestui Înalt decret, orice luptă între frați încetează.
Statul Național-Legionar a comis un mare număr de crime de genocid și jafuri împotriva evreilor din România. În perioada 1940-1941, statul național –legionar condus de Mareșalul Ion Antonescu a adoptat peste 20 de legi antisemite. Apogeul acestei prime etape a regimului Antonescu o constituie pogromul din București, care a avut loc în ianuarie 1941.
Pe de altă parte, la 20 noiembrie 1940, statul național-legionar a emis decretul-lege nr. 830 prin care Grupului Etnic German din România i se acorda o largă autonomie în domenii precum învățământul, presa sau biserica.
Ca urmare a reprimării rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, Antonescu i-a dat la semnat regelui Mihai „Înaltul decret regal nr. 314, din 14 februarie 1941”, prin care Statul Național Legionar a fost desființat.
