Parohia Greco-catolică din Popeşti, judeţul Cluj, a pierdut definitiv dreptul de proprietate asupra bisericii din sat, care a ajuns în posesia Bisericii Ortodoxe în baza Decretului nr. 177/1948. Curtea de Apel Cluj a respins, pe 5 decembrie 2014, ca nefondat, apelul declarat de Parohia Greco-Catolică Popeşti împotriva sentinţei civile nr. 237 din 06 mai 2014 a Tribunalul Cluj, pe care a menţinut-o în totalitate. Decizia este definitivă şi executorie, cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Principalul argument al instanţei a fost numărul mic de enoriaşi ai Parohiei Greco-Catolice din Popeşti.
În primăvara anului 2012, Parohia Română Greco-Catolică Popeşti a chemat în judecată Parohia Ortodoxă Română Popeşti, solicitând instanţei să o oblige pe aceasta din urmă să îi restituie dreptul de proprietate asupra bisericii din sat, pe care a pierdut-o prin Decretul nr. 177/1948.
Cu privire la excepţiile ridicate de Parohia Ortodoxa, în opinia judecătorului de fond de la Tribunalul Cluj Parohia Popeşti aparţine Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco –Catolice de Cluj, fiind continuatoarea Parohiei Popeşti dinainte de 1948, subordonată Protopopiatului greco-catolic Cluj, după cum reiese din adeverinţa nr. 248/01.02.2013, emisă de Episcopia Romană Unită cu Roma, Greco Catolică de Cluj. ”În consecinţă , instanţa constată că reclamanta are capacitate procesuală de folosinţă fiind înfiinţată şi funcţionând în conformitate cu dispoziţiile Legii 126/1990, motiv pentru care excepţia invocată apare ca fiind neîntemeiată”, se arată în motivarea sentinţei Tribunalului Cluj.
De asemenea, în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei achizitive, instanţa a reţinut-o ca fiind neîntemeiată întrucât Parohia Ortodoxă Popeşti s-a întăbulat în cartea funciară în baza Decretului nr.358/1948, adică printr-un titlu valabil, iar în ceea ce priveşte posesia utilă fiind discutabil dacă a fost exercitată cu bună credinţă.
Prea puţini credincioşi pentru o biserică
Argumentul principal în soluţionarea pe fond a cauzei a fost acela privitor la numărul mic de credincioşi al Parohiei Greco-Catolice, comparativ cu cel al ortodocşilor din sat. Astfel, din documentele emise de Primăria Comunei Baciu, rezultă că în urma recensământului populaţiei din anul 2011, în localitatea Popeşti au fost înregistrate un număr de 591 persoane stabile, din care 544 de religie ortodoxă , 12 de religie româno-catolică, 16 de religie greco-catolică şi 19 persoane de alte religii. Potrivit anexelor ataşate documentului menţionat, un număr de 420 credincioşi ortodocşi din Parohia Popeşti şi-au exprimat dorinţa ca lăcaşul de cult – biserica ortodoxă şi terenurile aferente acesteia să rămână în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române Popeşti.
De asemenea, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă că în satul Popeşti sunt aproximativ 500-600 persoane aparţinând cultului ortodox şi doar vreo 4-6 familii aparţinând cultului greco-catolic.(113-114-vol 2)
”Din toate aceste probe rezultă în mod evident că numărul credincioşilor ortodocşi arondaţi Parohiei Ortodoxe Române Popeşti este mult mai mare decât numărul credincioşilor greco –catolici arondaţi Parohiei Romane Unite cu Roma Greco Catolica Popeşti, aceştia exprimându-şi fără echivoc dorinţa ca imobilele din litigiu să rămână în patrimoniul Parohiei Ortodoxe Popeşti .
Având în vedere interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Decretul Legii 126/1990 din care rezultă că dorinţa credincioşilor din comunitatea care deţine bunurile constituie un criteriu de care se ţine seama cu ocazia analizării şi stabilirii situaţiei juridice a lăcaşurilor de cult şi caselor parohiale, instanţa constată că din probele administrate în cauză şi mai sus analizate rezulta ca dorinţa majoritară a credincioşilor din comunitate este ca imobilele din litigiu sa rămână în patrimoniul Parohiei Ortodoxe Române Popeşti, dorinţa exprimată de un număr de 420 familii de credincioşi ortodocşi, aceştia fiind doar o parte din totalul de 544 familii care se prezumă că exprimă aceeaşi dorinţă, în condiţiile în care au rămas în continuare să facă parte din cultul creştin ortodox, faţă de numai 16 familii de religie greco-catolică”, îşi motivează instanţa motivarea. Pe baza acestor considerente instanţa a respins acţiunea formulată de Parohia Greco-Catolică Popeşti ca fiind neîntemeiată. Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de Parohia Greco-Catolică Popeşti împotriva Parohiei ortodoxe Române din Popeşti.
Raportul SUA despre discriminarea comunităţii greco-catolice
În 2013, într-un raport despre starea libertăţii religioase din România, Departamentul de Stat al SUA a expus pe larg ”abuzurile, discriminarea, intimidările, ameninţările şi agresiunile pe care comunitatea greco-catolică din România le suferă din partea reprezentanţilor statului român şi ai Bisericii Ortodoxe”.
În raportul se critică, printre ale, tocmai faptul că instanţele folosesc argumentul numărului de credincioşi pentru deciderea în favoarea Bisericii ortodoxe. Reacţia SUA a venit imediat după ce Ioan Oltean a iniţiat un proiect de lege privind retrocedarea proprietăţilor cultelor, proiect care îngrădea comunităţilor greco-catolice dreptul de a se adresa în justiţie. Departamentul de stat al SUA explica, în termeni largi, abuzurile, discriminarea, hărţuirea, intimidările, ameninţările şi agresiunile pe care comunitatea greco-catolică din România le suferă din partea reprezentanţilor statului român şi ai Bisericii Ortodoxe. Raportul vorbeşte şi despre atitudinea unor instanţe de judecată care ”au amânat audierile în numeroase procese intentate de Biserica Greco-Catolică, iar procesele au fost adeseori prelungite de apeluri sau solicitări ale Bisericii Ortodoxe de a transfera procesele la alte instanţe. De asemenea, instanţele au hotărât în unele cazuri în favoarea Bisericii Ortodoxe pe baza faptului că aceasta are mai mulţi credincioşi decât Biserica Greco-Catolică”.
Greco-catolicii rămân în bisericuţa de lemn
Povestea bisericii de la Popeşti se întâlneşte în fiecare judeţ din Transilvania şi de fiecare dată e însoţită de scindări adânci în comunităţi, de multe ori finalizate cu înfăţişări în faţa judecătorului. Azi, marea majoritate a celor din satul Popeşti sunt ortodocşi. Discuţiile cu privire la cărui rit aparţine biserica din sat au apărut imediat după Revoluţia din 1989. Ambele părţi susţin că au acte care dovedesc proprietatea şi fiecare vine cu propriile argumente. La început, cei care o revendicau au încercat să se înţeleagă pe cale amiabilă, dar cum nu au reuşit, au ajuns, în 2012, în instanţă.
Greco-catolicii spun că biserica este a lor şi că le-a fost luată, abuziv de către comunişti, în 1948. Pe de altă parte, ortodocşii susţin că, din 1966 Biserica Ortodoxă a devenit proprietar de drept. Ei spun că, după 1989 le-a fi dat greco-catolicilor trei terenuri, situate în centrul satului, pe care şi-au ridicat o biserică.
Greco-catolicii ar fi acceptat, după modelul din străinătate sau chiar din unele biserici din Ardeal, să ţină slujba alternativ în biserica revendicată, dar spun că ortodocşii nu au fost de acord. Ortodocşii le-au oferit chiar şi o despăgubire – 50.000 de lei, dar greco-catolicii spun că suma e mult prea mică faţă de valoarea bisericii. Deocamdată, ei îşi în slujba în mica biserică de lemn, neîncălzită, ridicată în sat după revoluţie.
