S-ar fi cuvenit sa scriu despre Raportul de evaluare care din chiar ziua difuzarii lui a fost mult discutat. Întrucât nu am intrat în posesia textului, o sa încerc sa comentez saptamâna viitoare. Ma straduiesc sa fac câteva consideratii despre satisfactia încercata de întreaga lume civilizata când a aflat ca un odios personaj, medic psihiatru si autor de versuri cu numele de Radovan Karadjici a fost retinut de autoritatile sârbe, actualmente de orientare pro – europeana. Probabil ca nu este mult pâna când Tribunalul International de la Haga va analiza actul de acuzare si va administra probatoriul propus de procuror si inculpat.
Bineînteles, Karadjici se considera o victima a occidentalilor; asa a procedat si patronul lui, Milosovici, dar acest lucru nu este prea relevant. Multi din cei trimisi în judecata sunt lipsiti de orice simt moral. Atitudinea presedintelui Republicii Srbska, Bilyana Plavsici, care s-a declarat în fata instantei vinovata, este singura exceptie mai notabila.
Prea multi criminali politici, mult mai odiosi ca cei ordinari si-au creeat o aura de mari patrioti, ceea ce le confera în mod total nejustificat o popularitate nejustificata cu reververatii si dupa moartea lor. Aceasta s-a întâmplat începând cu Stalin si Hitler si procesul continua cu actualul presedinte al Sudanului, care a macelarit în zona Darfur sute de mii de oameni numai pentru ca sunt de alta rasa si religie decât arabii majoritari. Este bine, deci, ca se emit mandate de arestare si pentru sefi de state în functiune, deoarece cei tentati de aceste grozavii sa stie ce îi asteapta.
Razboaiele din fosta Iugoslavie, în care s-a ”distins” Karadjici au demonstrat ca acele constructii statale întemeiate pe forta, discriminare si epurare etnica sunt constructii fragile. Nenorocirea este ca acolo lucrurile s-au îndreptat cu enorme sacrificii: nenumarati morti, raniti, femei supuse violurilor si cu pierderi materiale imense.
Desigur atrocitati s-au savârsit în taberele tuturor participantilor la succesivele conflicte (albanezi, croati, bosniaci), dar ceea ce au facut sârbii la sfârsitul secolului XX în Europa – si nu în alta parte – a depasit orice limita. Este necesar sa se faca si o disociere cantitativa a crimelor si din acest motiv tratamentul penal pentru cei considerati vinovati trebuie diferentiat. În fata T.P.I. de la Haga au fost tradusi indivizi ce apartineu tuturor fortelor aflate în razboaie. S-au pronuntat sentinte de condamnare fata de cei gasiti culpabili, deci nu numai fata de sârbi. S-au promovat si hotarâri de achitare, deci s-au incriminat si sanctionat criminalii si nu apartenenta lor nationala sau religioasa.
În acest context, daca manifestarile de solidaritate de la Belgrad cu R. Karadjici pot fi întelese, fiinda vecinii nostri din Vest – prea putin toleranti cu românii ortodoxi de pe Valea Timocului – si-au pierdut rolul dominant în zona, unele opinii lansate in mass media româneasca sunt de neacceptat. Astfel “Ziua” din 23 iulie anul curent îl citeaza cu interes si simpatie pe Rogozin, reprezentantul Rusiei la NATO, ce spunea ca trebuie trimisi în fata instantei internationale si pe liderii occidentali. Acestia au “marea vina” ca i-au salvat de la anihilare pe albanezii din Kosovo. La asfel de reactii stupide, câteodata îmi vine sa-i dau dreptate lui Tom Gallager, care scria recent ca nu prea avem ce cauta în UE, daca continuam sa persistam în acea mentalitate paguboasa balcanica, din care una dintre manifestari este toleranta fata de rau. Pentru români nu exista decât doua posibilitati: ori ne angajam sa respectam exigentele civilizatiei europene, ori alegem drumul Republicii Moldova care ne duce la nimic.
Cei care cu osârdie cauta sa incite la dezbinare, intoleranta religioasa si nationalism gaunos ar trebui sa ia aminte la ce s-a întâmplat în fosta Iugoslavie. Lumea a devenit un sat mare; de aceea, comunitatii internationale nu îi este indiferent ce se întâmpla în orice parte a globului. Daca în secolul XIX si în prima parte a secolului XX ideea nationala a fost una generoasa si aceasta explica de ce Clujul se gaseste în România, acum cultivarea ei primitiva aduce numai nenorocire. Nu vreau sa fiu patetic, dar cine are urechi de auzit ar trebui sa auda!
Adrian Man,
25 iulie 2008
