Traian onuc, teapa imobiliara, traian floarea ianson

Traian Onuc (fost Florea Ianson), acuzat de peste 100 de persoane de înșelăciune imobiliară a fost trimis în judecată în 2017. De atunci, procesul se află tot în cameră preliminară. Când urma să aibă loc primul termen pe fond, au urmat în schimb amânări din diverse motive. După ce și-a schimbat chiar și numele din Floarea Ianson, a formulat diverse solicitări care au amânat procesul, câteva dintre ele fiind: a renunțat la avocat, a refuzat avocatul din oficiu, a cerut strămutarea dosarului, a cerut recuzarea judecătorilor, s-au invocat conflicte de competență/de interese. O altă găselniță găsită de Onuc a fost tranșată în această vară de Curtea Constituțională.

Recent, a fost publicat în Monitorul Oficial o decizie referitoare la respingerea unei excepții de neconstituționalitatea formulată de Traian Onuc, acuzat de peste 100 de persoane de înșelăciune imobiliară. Onuc a criticat la Curtea Constituțională un articol din codul de procedură penală, susținând că se încalcă accesul liber la justiție și la dreptul de apărare, întrucât judecătorul de cameră preliminară a desemnat un avocat din oficiu în vederea apărării intereselor unui număr mare de persoane vătămate, în condițiile în care acestea pot avea interese contrarii.

Este vorba despre dispozițiilor art. 80 alin. (1) frazele a doua și a treia din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: ”(1) […] În cazul în care persoanele vătămate nu și-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanța va fi comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să încunoștințeze, în termen de 3 zile de la primirea comunicării, procurorul sau instanța în cazul în care refuză să fie reprezentați prin avocatul desemnat din oficiu”.
Traian Onuc susține că dispozițiile de lege respective încalcă accesul liber la justiție și dreptul la apărare, întrucât, pe de o parte, judecătorul de cameră preliminară – la momentul desemnării unui avocat din oficiu în vederea reprezentării intereselor persoanelor vătămate – nu poate verifica dacă respectivele persoane vătămate au interese contrare, iar, pe de altă parte, încheierea privind desemnarea avocatului din oficiu pentru reprezentarea persoanelor vătămate se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și fără a exista posibilitatea exercitării unei căi de atac. Totodată, Onuc consideră că dispozițiile de lege criticate aduc atingere și normelor din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și celor din Statutul profesiei de avocat cu privire la asigurarea asistenței judiciare în cauzele penale în care apărarea este obligatorie potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Traian Onuc – care, în cauză, are calitatea de inculpat – mai susține că, în speță, dreptul persoanelor vătămate de a refuza să fie reprezentate prin avocat desemnat din oficiu nu a putut fi exercitat, deoarece comunicarea încheierii privind desemnarea avocatului din oficiu s-a făcut prin afișare pentru multe dintre persoanele vătămate. Apreciază că se impunea ca judecătorul de cameră preliminară să desemneze câte un apărător din oficiu pentru fiecare persoană vătămată care nu are avocat ales, astfel încât persoanele vătămate cu interese contrarii să nu fie apărate de același avocat.

Procuror: ”Dispozițiile de lege criticate vin tocmai să asigure o apărare efectivă”

Reprezentantul Ministerului Public a cerut respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate reprezintă o materializare a principiului accesului liber la justiție și a dreptului la apărare.

”Astfel, potrivit prevederilor art. 80 din Codul de procedură penală, procurorul sau instanța de judecată verifică din oficiu dacă există sau nu contrarietate de interese între persoanele vătămate, în vederea desemnării unui avocat din oficiu. Totodată, termenul de 3 zile, prevăzut de textul de lege criticat, oferă persoanelor vătămate posibilitatea să se exprime în cazul în care consideră că ar exista o asemenea contrarietate de interese. În cazul în care o asemenea situație survine pe parcursul procesului penal, în sensul apariției unor interese contrarii între persoanele vătămate reprezentate de același avocat numit din oficiu, nimic nu împiedică procurorul sau instanța să revină asupra măsurii, din oficiu sau la cerere. Așadar, dispozițiile de lege criticate vin tocmai să asigure o apărare efectivă, fără a aduce vreo atingere prevederilor constituționale invocate în cauză”, concluzionează procurorul.

Și Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că nu este întemeiată excepția de neconstituționalitate.

”Dispozițiile art. 80 din Codul de procedură penală instituie obligativitatea comunicării către persoanele vătămate a încheierii prin care a fost desemnat avocatul din oficiu care să le reprezinte interesele. Totodată, textul de lege criticat conferă persoanelor vătămate dreptul de a refuza reprezentarea lor prin apărătorul desemnat din oficiu. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate nu afectează dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al persoanelor vătămate. Referitor la faptul că nu a fost prevăzută o cale de atac distinctă pentru încheierea de desemnare a avocatului din oficiu care să reprezinte interesele persoanelor vătămate în procedura de cameră preliminară, judecătorul apreciază că respectiva încheiere poate fi criticată în calea de atac a contestației”, arată Judecătoria Cluj-Napoca.

Încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, însă nimeni nu a dat curs solicitării.

Curtea Constituțională a respins cererea

În unanimitatea, cererea de neconstituționalitate ridicată de Traian Onuc a fost respinsă în iunie 2020, și publicată în Monitorul Oficial luna trecută.

”Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 80 alin. (1) frazele a doua și a treia din Codul de procedură penală – care vizează desemnarea de către procuror sau instanța de judecată a unui avocat din oficiu pentru a reprezenta interesele persoanelor vătămate care nu au interese contrarii și care nu și-au desemnat un reprezentant comun – nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția, întrucât cauza se află în faza de cameră preliminară, iar această fază a procesului penal nu intră în sfera de aplicabilitate a textului de lege criticat, care se referă în mod expres doar la faza de urmărire penală și la cea de judecată. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ”Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]”, arată Curtea Constituțională.

Decizia este definitivă și general obligatorie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.