Industria IT din Cluj-Napoca: Din Silicon Valley în Valea Plânsetelor. Tot mai multe concedieri

În Cluj-Napoca, autointitulatul Silicon Valley de România, se observă un tipar tot mai îngrijorător în rândul firmelor din industria IT.

Concedieri pe bandă rulantă, incertitudine pentru mii de angajați

Din istoria recentă, Cognizant, Endava, Broadridge și Gameloft sunt doar câteva exemple de multinaționale care ori și-au pus pe pauză angajările, ori au dat afară sute, chiar mii de angajați. Doar Endava, una dintre cele mai mari companii de software din România, a pierdut peste 1.000 de angajați într-un singur an. Acești giganți au anunțat închiderea completă, sau măcar parțială a operațiunilor sale, sub pretextul „condițiilor de piață dificile și în continuă schimbare”.

Să fi realizat oare aceste companii, în urma pierderii subvențiilor salariale de la stat, că piața românească, prost reglementată cum a fost până acum, opera pe un principiu nerealist de scalabilitate forțată? Să-și fi dat oare seama acești directori executivi că nu mai e loc de profit, când mulți dintre angajații lor, urcați pe valul euforiei informatice, nu aduceau de fapt companiilor nicio valoare palpabilă, ci doar contribuiau la o creștere artificială a competitivității din domeniu?

Profiturile cresc, angajații pleacă: Paradoxul industriei

Concedierile în valuri din industria IT indică cel puțin faptul că piața muncii globală, inclusiv cea din România, se află într-un stadiu de tranziție. Curios este faptul că cifrele de afaceri și profiturile acestor companii au reușit să se mențină stabile sau chiar să crească în urma disponibilizărilor. Deci cum se motivează, de fapt, aceste concedieri, printr-o măsură precauționară de salvare a companiilor din pragul falimentului, sau prin realizarea directorilor executivi că-și pot mări profiturile și mai mult dacă se descotorosesc de niște stagiari și juniori?

Cazul Broadridge este edificator: un fost angajat al firmei povestește că a fost dat afară, deși nu primise anterior nicio evaluare negativă. Ca bonus de eject – sub o clauză de confidențialitate, au primit 6 salarii compensatorii. Nu este singurul care a fost dat afară; mai mulți colegi juniori de-ai lui din Paris, Hong Kong și Manilla ar fi primit același tratament.

Ca răspuns la întrebarea „De ce am fost dat afară?”, primesc răspunsul clasic corporatist „Efectuăm restructurări în cadrul companiei”. Iar dacă nu-și țin gura? Sunt amenințați în scris că li se vor lua banii de „zile negre”.

Inteligența Artificială nu este singurul făptaș

Contrar multor păreri, ascensiunea Inteligenței Artificiale nu este unicul motiv pentru schimbările din industria IT. Sigur, câteva posturi au ajuns deja să fie automatizate de IA și vor fi automatizate și mai mult pe măsură ce tehnologia avansează. Cele mai bune exemple sunt chatboții sau asistenții vocali în relațiile cu clienții, posturile pe introducere și procesare de date, debugging, testare de regresii sau procesare de tranzacții rudimentare. Un raport al Goldman Sachs evidențiază faptul că Inteligența Artificială ar putea înlocui până la 300 de milioane de locuri de muncă până în anul 2030, fenomen care va afecta aproximativ 25% dintre sarcinile de muncă din SUA și Europa. Este cert, totuși, că IA nu va putea înlocui complet aspectul uman, iar pentru anumite posturi ea va servi doar ca o unealtă în plus.

Multinaționalele joacă alba-neagra cu autoritățile fiscale românești

Problema se adâncește în momentul în care introducem în calcul probabilitatea ca multinaționalele să nu își declare profitul adevărat. Așa că îndrăznesc să înviu acest personaj la care mulți români nu s-au gândit de ceva vreme: Liviu Dragnea a introdus acest subiect de discuție în spațiul public în 2018: IMM-urile străine și-ar fi mascat profiturile din filierele românești prin împrumuturi la firmele mamă, raportând profituri de 3 ori mai mici decât companiile românești.

Fie L.D. demonizat în halul în care a fost, dar oare declarațiile sale să nu fi avut la bază nici măcar un sâmbure de adevăr? Până la urmă, știm că PSD a fost mână în mână cu multinaționalele de ceva vreme, luați în vedere subvențiile date pentru Coca-Cola de către Marcel Ciolacu.

În condițiile în care un asemenea grup de companii, cu o asemenea cifră de afaceri, raportează un profit impozabil infim, sigur există niște cauze care merită investigate.

Statul român, campion la necolectarea taxelor

Iar cu toții știm că de-a lungul timpului, instituțiile fiscale ale statului s-au dovedit ca fiind de-a dreptul disfuncționale, iar asta-i o subestimare. Știm bine situația economică deplorabilă prin care dragii noștri politicieni, cu ANAF, DNA și SRI în frunte, ne-au târât. Ne-am obișnuit deja să fim campioni la orice: România are cel mai mare deficit bugetar din UE, mai mare chiar și decât cel al Bulgariei. Iar din acel deficit, ponderea cea mai mare provine din lipsa colectării de TVA, calculată la 30,6%, conform ultimului raport al Comisiei Europene. Media europeană, ca și termen de comparație, e de doar 6%.

Nokia: Lecția neînvățată a Clujului

Nokia e doar un alt exemplu al trecutului din Cluj, unde guvernul i-a oferit subvenții pentru fabrica unde au activat până în 2011, după care și-au strâns jucăriile și au plecat. Compania finlandeză a închis fabrica de la Jucu, afectând 2.200 de angajați, motivând decizia prin nevoia de „optimizare a proceselor de producție, care va da prioritate fabricilor din Asia ce oferă beneficii mai mari, din punct de vedere al proximității și capacităților de producție”. Angajații au fost anunțați brusc, iar materia primă care venise la Nokia Jucu a fost trimisă înapoi la furnizori. Ulterior, Nokia a anunțat disponibilizarea a încă 14.000 de angajați, în 2023.

Istoria se repetă acum cu companiile din industria IT, care au beneficiat de facilități fiscale ani de zile, iar acum, când acestea au fost eliminate, încep să-și reducă operațiunile din România. Ca să adăugăm sare pe rană, prin adoptarea „ordonanței trenuleț”, guvernul a eliminat facilitățile fiscale acordate angajaților din IT, Construcții și Agricultură cu salarii de până la 10.000 de lei.

Comunitatea studențească a servit ca un propulsor

Comunitatea academică din Cluj, care oferă un influx studențesc masiv, a făcut mediul cu atât mai atrăgător pentru bid-urile acestor companii. Cluj-Napoca, cu cei aproximativ 90.000 de studenți și un influx anual solid de studenți noi, a devenit un adevărat magnet pentru companiile IT care căutau forță de muncă ieftină și entuziastă. Însă acum, când piața globală se contractă, acești tineri sunt primii care își pierd locurile de muncă.

Creșterea artificială a numărului de angajați a prin stagiaturi a fost o strategie care a rezultat în niște cifre foarte bune pentru forța de muncă, dar acești oameni nu puteau să ofere un randament sau o valoare adevărată companiei decât după câteva luni, și chiar și atunci foarte puțin față de un senior.

Virtualizarea eșuată: Când lumea s-a întors la normal

Toate aceste lucruri au venit ca o încercare de virtualizare a lumii reale post-pandemice, care nu s-a desfășurat așa cum au crezut marile companii tech, luați la cunoștință cazul Metaverse. Au pariat pe faptul că aceste comportamente de distanțare socială și izolare într-un univers virtual vor rămâne pe termen lung, dar odată cu ridicarea restricțiilor, lumea s-a întors treptat în lumea reală.

Această revenire treptată la normalitate a comportamentului consumatorilor a afectat profund strategiile companiilor din industria IT, care investiseră masiv în soluții de virtualizare și digitalizare, anticipând o creștere continuă a cererii pentru astfel de servicii. Când această cerere nu s-a materializat la nivelul așteptat, multe companii s-au trezit cu investiții masive și fără piața necesară pentru a le susține.

Sfera imobiliară – companiile tech au contribuit la umflarea prețurilor

Puterea de cumpărare a omului de rând a scăzut în comparație cu cineva care lucra în industria IT. Investițiile majore în terenuri și dezvoltări imobiliare au servit în special pieței angajaților din IT. A fost un efect de bulgăre de zăpadă – o ascensiune verticală a achizițiilor de imobiliare, datorită faptului că sunt printre cele mai sigure investiții. Achizițiile imobiliare au dat și încă dau un randament foarte mare, deoarece apartamentele în fază de proiect puteau să-și crească valoarea dublu sau chiar triplu până la finalizarea acestora, iar creditele bancare se ofereau oricărui cetățean cu venitul puțin peste minimul pe economie.

În Cluj-Napoca, prețul mediu al unui apartament nou a ajuns la impresionantul 3.200 euro/mp, depășind chiar și Capitala, unde prețul mediu este de 2.060 euro/mp. Estimările specialiștilor din piață indică un posibil salt amețitor până la 5.000 euro/mp în următorii ani, în lipsa unor măsuri urgente de deblocare urbanistică. Un motiv pentru care prețurile la imobiliare explodează în Cluj este faptul că atrage investitori, angajați în domenii tech, studenți și freelanceri din toată țara, iar dezvoltările imobiliare nu pot ține pasul cu cererea, într-un oraș care este oricum defavorizat geografic pentru construcții de mare anvergură.

Concluzie: Se sparge bula IT?

Poate că nu încă. Dar e cert că aderarea la industria IT a fost mai degrabă efectul unei mentalități de turmă. Ca și copil al generației Z, am remarcat această mentalitate de turmă a fost alimentată chiar de părinți, nu numai în cazul meu. De mici, multora ni s-a spus să mergem la un liceu cu profil mate-info, să învățăm ca ”să nu facem munci de ne crapă spatele”, sau cum ”calculatoarele sunt viitorul”. Nu cumva să investim și în școlile profesionale care stau în paragină, să suplimentăm forța de muncă din industriile esențiale.

Sigur, tehnologia ne arată calea spre viitor. Totuși, devine tot mai clar că acești oameni, care au avut speranța unui loc de muncă pe termen lung, au ajuns la conștientizarea că piața s-a suprasaturat peste capacitate, iar șansele ca ei să rămână șomeri au devenit, treptat, tot mai mari.

Dacă bula IT globală nu se va sparge complet, e cert că va suferi schimbări, pe care le va simți, în mod evident și România. Repercusiuni nu vor fi doar în industria tehnologiei, ci și în piața imobiliară, în comerț și în întreaga economie. Rămâne de văzut dacă acest fenomen va fi doar o corecție temporară sau începutul unui declin mai profund al Silicon Valley-ului românesc.