Un trend care a început în Europa în ultimii doi ani și care devine din ce în ce mai intens discutat ține de capacitatea armatelor naționale de a reacționa și de modul în care se pregătesc pentru un potențial conflict militar. Astfel, în contextul invaziei Ucrainei, mai multe țări din UE au pornit un proces de reînarmare și de recrutare a cât mai multor oameni în armată.
În acest an, România vrea să angajeze încă 5000 de oameni în structurile Ministerului Apărării Naționale, un număr masiv dacă este luat în calcul faptul că Armata Română are deja un efectiv de aproximativ 80.000 de persoane, dintre care 70.000 ar fi militari.
Dar despre nivelul de pregătire al acestora există încă multe semne de întrebare, fără să punem în calcul problemele legislative care le pun piedici în mod constant – un exemplu bun este situația absurdă în care Armata Română nu are voie să doboare dronele rusești care ajung în spațiul aerian al țării și care ajung să se prăbușească lângă satele noastre –.
Pe de cealaltă parte, lipsa de antrenament din partea unor militari este evidentă pentru toată lumea: în luna august al acestui an, în timpul unui exercițiu NATO din Polonia, niște soldați români au reușit să lovească un bloc și o școală dintr-un sat aflat la patru kilometri în afara poligonului.
Cum stăm cu rezerviștii
Dacă si printre soldații activi există persoane care fac asemenea greșeli, nu putem să ne întrebăm cum este situația cu rezerviștii, care dacă ar fi nevoie, pot fi chemați imediat de către Armata Română. Aceștia sunt plătiți chiar dacă nu participă la instruire sau la misiuni, de la 10% la 30% din solda de funcţie, la care se adăugă solda gradului deţinut.
MApN a transmis pentru Gazeta de Cluj că numărul de rezerviști este un secret de stat, lucru care este de înțeles: „informaţiile referitoare la numărul rezerviştilor înregistraţi în evidenţele MApN fac parte din categoria informațiilor clasificate şi sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor”.
Însă indiferent de numărul acestora, nu poate fi subestimat de ce este important ca aceștia să fie apți din punct de vedere fizic și psihic dacă va fi vreodată nevoie de ei.
Unul dintre scopurile testelor psihologice pe care militarii trebuie să le treacă ține de asigurarea faptului că aceștia pot să primească arme când sunt înrolați, dar și după ce ajung rezerviști.
„Rezerviștii sunt evaluați din punct de vedere psihologic cu ocazia participării la exercițiile de mobilizare organizate şi conduse anual potrivit Planului verificării stadiului pregătirii populației, economiei şi teritoriului pentru apărare prin exerciții și antrenamente de mobilizare, întocmit de Statul Major al Apărării şi aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Țării” a mai transmis MApN.
În timp ce testele psihologice pentru armată nu sunt publice, putem face comparația cu cele susținute de angajații MAI. Cosmin Andreica, președintele sindicatului Europol, declara în urmă cu câțiva ani că testarea psihologică este folosită ca un unealtă de politică internă, iar șefii se folosesc de aceasta pentru a abuza polițiștii „problemă”.
Însă, o problemă și mai gravă ține de eficiența testelor: „bateria de teste este folosită din 1970 și nu mai corespunde cu realitățile societății în care trăim. Permite ca persoane cum ar fi criminalul de la coaforul din zona Perla sau agresorul minorilor din Drumul Taberei să rămână în sistem”, declara Cosmin Andreica pentru Gândul.
Romeo Cherecheș
Un caz în care testele psihologice nu ar reușit să filtreze persoanele care nu sunt cu adevărat capabile să poarte armă este la Cluj-Napoca, fiind vorba despre Romeo Cherecheș, un fost militar și polițist, care nu a primit autorizației de procurare arme letale.
Inspectoratul de Poliție Județean Cluj – Serviciul Arme, Explozivi si Substanțe Periculoase (AESP) a refuzat să îi acorde acest act, astfel încât Cherecheș a pornit un dosar în instanță, în care cerea să primească autorizația pentru a deține arme. El a argumentat că a fost și militar, și polițist, iar în prezent, este detectiv particular și are nevoie de armă letală pentru apărare si pază.
Romeo Cherecheș a reclamat faptul că Vasile Mureșan, șeful Serviciului AESP din Cluj, a refuzat nejustificat să-i elibereze autorizația în contextul în care în 2020 a depus toate documentele prevăzute de lege în acest sens. De asemenea, Mureșan nu a eliberat documentul nici după ce instanța a pronunțat o hotărâre definitivă și executorie în acest sens.
Acest lucru s-a întâmplat în contextul în care magistrații de la Curtea de Apel Cluj au susținut că Romeo Cherecheș are calitatea de militar în rezervă și că are dreptul de a deține armă.
Oficial, reprezentanții IPJ Cluj au argumentat că din moment ce Cherecheș a fost dat afară din funcție, el nu mai îndeplinește condițiile legale, dar acest argument a fost respins de către magistrați.
În realitate, Serviciul AESP Cluj a refuzat să îi elibereze autorizația pentru a deține arme letale tocmai pentru că îl cunoșteau pe Romeo Cherecheș și știau că în ciuda faptului că acesta a trecut testele psihologice, el nu putea fi încredințat cu un pistol.
În acest sens, putem reaminti ultimul lucru pe care Cherecheș l-a făcut ca polițist, în care acesta a demonstrat că nu este apt psihologic să umble cu arme. Este vorba despre un eveniment în care și-a pierdut complet controlul și și-a bătut superiorul, anume pe fostul șef al poliției Ioan Păcurar. În urma acestui eveniment, Romeo și-a pierdut funcția din cadrul poliției.
