Doctorul clujean Florin Mărghitaș, posesorul unei clinici de luptă împotriva dependențelor de tot felul, consideră că drogurile au scăpat complet de sub control în România! Ca urmare, pe lângă activitatea sa de zi cu zi – desprinsă, parcă, dintr-un film de acțiune – a făcut demersurile pentru a deschide, curând de tot, o linie verde națională, care să funcționeze în intervalul orar 16.00 – 8.00, când actuala linie națională a Agenției Naționale Antidrog nu funcționează! „Există deja sute de mii de dependenți de drog sau alcool și e vital să venim în sprijinul lor și al familiilor acestora, pentru a le oferi un serviciu de informare, consiliere și suport în tot acest interval”, declară medicul.
“În Germania sunt 8.000 de centre antidrog, România are doar 40”!
La cei 54 de ani ai săi, medicul clujean Florin Mărghitaș, absolvent al U.M.F. „Iuliu Hațieganu”, se poate mândri cu o biografie ieșită din comun: după o experiență de cincisprezece ani în Germania, la Spitalul de Medicină Psihosomatică din Gűtersloch, unde a lucrat sub îndrumarea renumitului medic Andreas Ploeger – discipol al părintelui psihanalizei, Sigmund Freud – acesta s-a întors în Clujul natal. Acolo, în apropierea pădurii Făget, a deschis o clinică destinată dependenților de alcool, droguri, jocuri de noroc, medicamente, alimente sau suferinzilor de politoxicomanie. Și, de circa șase ani, în clinica lui își găsesc vindecare o parte din cetățenii români, britanici, spanioli, americani sau italieni care apelează la serviciile medicului, specializat în folosirea metodelor holistice, constând în abordarea dependenței din punct de vedere fizic, psihic și social, în cadrul comunităților terapeutice.
Ajunși în clinica medicului Mărghitaș, până la sosirea acestuia suntem invitați în cabinetul său, după care suntem tratați cu cafea de către un bărbat extrem de politicos care la prima vedere, după aspectul tarat, pare a fi pacient. Iar, la sosirea medicului, când îl întrebăm ce e cu straniul personaj – intrigați că nu am fost preluați, așa cum ne așteptam, de o asistentă – acesta râde și ne mărturisește, destins: „N-o să mă credeți, dar am câțiva colaboratori apropiați tocmai din rândul foștilor dependenți și pacienți de-ai mei, în care am multă încredere – asta pentru că ei sunt cei mai buni cunoscători ai bolilor pe care încercăm să le vindecăm”.
Nu poartă halat, așa cum suntem obișnuiți să vedem de obicei într-o clinică, dar asta o face în mod intenționat, pentru că – susține el – medicul din acest domeniu trebuie să pară foarte normal, să fie apropiat de pacient, evitând astfel să-l inhibe în vreun fel. Apoi, după ce trasează câteva sarcini asistentei șefe, care-i dăduse raportul, se concentrează pe discuția noastră. Și – om cu nenumărate probleme pe cap, aflat în permanență într-un adevărat raliu cu viața – trece rapid la tema care-l preocupă la această oră cel mai mult: deschiderea liniei verzi pentru dependenții de droguri sau alcool.
„Vedeți, aici e problema: la această oră serviciul de stat al Agenției Naționale Antidog oferă consiliere zilnică doar până în jurul orei 16.00. Ori, existând deja sute de mii de dependenți de drog și alcool, în principal aparținătorii și familiile lor întâmpină uriașe probleme, în intervalul după închiderea liniei verzi de la Agenție: la acele ore nu au cui să se adreseze și să fie informați, consiliați și îndrumați spre o terapie. Noi, ceea ce vrem să oferim, prin voluntariat, este un serviciu de informare, consiliere și suport – de la ora 16.00 până la 8.00 dimineața – pentru dependenții și aparținătorii lor aflați în stare de criză. Cel târziu peste o lună acest serviciu va funcționa, deoarece am făcut toate demersurile pentru a organiza echipe de voluntari – psihologi, studenți mediciniști, de psihologie sau de asistență socială și începem deja instruirea.
Ei vor avea competențe strict limitate, adică vor informa pacienții și aparținătorii despre riscurile și pericolul consumului, despre centrele specializate unde se pot trata și vor informa aparținătorii ce au de făcut și unde se pot adresa. În Germania sunt 8.000 de centre specializate pentru informarea, consilierea și pregătirea pacienților dependenți, pe când în România, în afară de cele patruzeci de centre antidrog, de la județe, nu există niciun centru! Problema cea mai mare este aceea că pacienții vin la tratament fără a fi informați și pregătiți în prealabil pentru un tratament staționar, ei neavând nicio noțiune în acest sens, plus că după tratament, în afară de grupele Alcoolicii Anonimi sau Narcoticii Anonimi nu există niciun loc specializat pentru tratamentul lor ambulatoriu post-internare”!
“În România are loc cel mai mare party internațional de droguri”!
Suntem întrerupți de o bătaie timidă în ușă. Își face apariția un clujean – întrebat cu ceva vreme înainte, de către medic, dacă ar fi dispus să-și povestească viața, fapt pe care acesta l-a acceptat fără ezitări. Este un tânăr cu aspect răvășit, de om bolnav – în ciuda vârstei sale destul de fragede, 27 de ani. Aflăm rapid despre acesta că este un redutabil consumator de droguri, ajuns la clinica doctorului Mărghitaș pentru că a realizat – în ceasul al doisprezecelea – că starea sănătății sale s-a depreciat în așa hal încât viața îi este în mare pericol. Se așează pe un scaun și începe o relatare care ne lasă, încă de la început, cu gura căscată. Povestește acesta:
“Totul a început în urmă cu doisprezece ani, după ce am fumat o singură țigară cu hașiș, oferită de un prieten. După aia râdeam, mă uitam la o imprimantă și nu știam de ce râd. Apoi, pentru că se găsea greu hașișul și marijuana am descoperit etnobotanicele. Am continuat o perioadă îndelungată cu ele, până am realizat că-i bai, asta după ce un prieten de aceeași vârstă cu mine s-a sinucis din cauza lor, așa că am făcut pasul înapoi, la ceva mai ușor: hașișul și marijuana. Dar a mers greu până m-am obișnuit din nou cu ele, fiindcă – fiind mai slabe – nu mă mai satisfăceau! Apoi, cu timpul, am început să folosesc extasy, dar mai mult la chefuri, fiindcă acesta îmi dădea o stare de căldură, euforie și curajul de-a socializa cu fetele. Dar a apărut, curând, un alt inconveninent: îmi ataca gingiile… Și, în consecință, am trecut pe cocaină și ketamină, chiar dacă erau mai greu de găsit”.
Povestește, în continuare, că provine dintr-o familie extrem de avută – însă cu probleme între părinți – și acesta a fost unul din motivele pentru care a intrat în zona drogurilor. Arată că, la un moment dat, s-a îndrăgostit de o tânără de etnie rromă, care avea un copil. Dar părinții lui s-au arătat de-a dreptul oripilați când au cunoscut-o și i-au spus, franc, în față că merită ceva mai bun.
“Atunci, de supărare, m-am cufundat în ketamină, pe care mi-o procuram în cantități industriale, în special în unica zi din an când are loc cel mai mare party internațional de droguri, al cărui loc și desfășurare – aici, în România! – se anunță doar cu 24 de ore înainte ca el să înceapă! Drogurile, din belșug, la prețuri promoțiale și în varietate de la A la Z sunt aduse în special de olandezi – dar la imensul party participă inși din toată Europa, deci există o multitudine de oferte. Și, totuși, am avut puterea să mă desprind de drog și-am venit la clinică, asta pentru că deja începeam să aud voci și îmi amorțeau mâinile și trupul”, arată el.
Îmi povestește, în continuare, amuzat, o întâmplare a cărei victimă inocentă a fost chiar tatăl său: “La un moment dat mi-am făcut o prăjitură (n.n. – cookie) cu cocaină – pe post de umplutură, frecată precum untul – și am lăsat-o în frigider, ca s-o mânânc după ce mă voi întoarce din oraș. Am găsit-o începută: o gustase tata fără să știe despre ce-i vorba, așa că după o oră umbla deja,“buiac” de cap, prin casă. Și după două zile de la incident mi-a spus că se simte ciudat, nu se știe de ce! Dar nici eu nu i-am spus ce a determinat această stare a lui”.
Medic dependent de etnobotanice, recuperat! Acum vrea să ajute!
După plecarea tânărului, doctorul Mărghitaș îmi relatează o altă situație, care la prima vedere ar părea incredibilă: povestea unui medic, dependent de droguri, salvat în clinică și care insistă acum să se întoarcă, în calitatea sa recâștigată și să-i salveze pe cei suferinzi! Povestește medicul: “În luna februarie a lui 2019 a venit la noi un tânăr medic, bucureștean, dependent de etnobotanice, care se afla într-o situație disperată, în sensul că a ajuns să-și vândă pentru droguri cele câteva terenuri pe care le deținea, aparatamentul și lucrurile din casă și dormea deja pe străzi. Ba, mai mult, datorită stării în care se afla, dintr-o poziție înaltă din punct de vedere social căpătase aspectul unui boschetar. La pușcărie nu a intrat, asta pentru că a acceptat, in extremis, propunerea familiei de a face un tratament la noi în clinică”. Doctorul Mărghitaș arată că primele două-trei luni au fost foarte dificile pentru personalul clinicii deoarce medicul era foarte introvertit și nu putea depăși sevrajul răzvrătindu-se violent, în răstimpuri, pe situația lui.
Continuă naratorul, cu fața luminându-se pe măsură ce înaintează spre deznodământ, care se anunță fericit:
“Până la urmă, pe parcursul terapiei am reușit să-l deblocăm, am lucrat prin terapia familială a lui Hellinger – cu roluri asumate de întreaga lui familie, creîndu-se un catharsis emoțional – prin care pacientul și-a explicat interacțiunea cu ceilalți membri ai familiei. În urma acestei terapii a devenit mai extrovertit, ajungând un membru important al comunității terapeutice și a reușit să-și redobândească toate calitățile care îi fuseseră suprimate în urma consumului de droguri. A reușit, de asemenea, să-și depășească până și inhibițiile legate de o relație și a ajuns chiar să cunoască o fostă pacientă de-a noastră – nedependentă, însă – și apoi să dezvolte “afară” o relație cu ea. Dar cea mai mare realizare a noastră în privința lui a fost faptul că și-a dobândit din nou dorința de a redeveni medic și a reușit, cu succes, după externare, să-și susțină examenul de medic specialist pe care-l ratase inițial. Și acum – fapt aproape incredibil!- dorește ca din postura actuală să-și ajute semenii cu probleme similare cu ale lui și și-a depus CV-ul pentru a munci cot la cot cu noi! Acest lucru e important: notați că cei mai buni terapeuți sunt cei care au trecut printr-o problemă de dependență, asta pentru că știu cum să se ocupe de ea. Cum vă spuneam, la început, că actualul angajat, fost dependent de alcool, este la această oră un colaborator de bază al clinicii. Și mai am un angajat, exact ca și el”!. După o clipă de gândire, doctorul Mărghitaș ne mai oferă o poveste, care ne lasă din nou mască! “Am avut și pacienți alcoolici, milionari din mai multe țări, de Top Forbes și problema cu ei a fost să-i fac să-și înțeleagă statutul de dependenți, să-i determin să uite că totul li se cuvine. Pentru asta am fost nevoit să-i înfrunt, la modul aproape fizic, și să-i fac să înțeleagă că sunt identici oricărui alt dependent. Îmi este greu de tot cu aceștia, poate fiindcă ei cred că banii le dau putere de decizie asupra vieții celorlalți. Însă, credeți-mă, suferința umană este identică, indiferent de mulțimea banilor pe care-i deținem în bancă”, mărturisește medicul, oftând.
Iubire stimulată cu droguri!
Florin Mărghitaș mă întreabă apoi dacă sunt interesat și de o poveste de iubire, care s-a înfiripat în clinica lui, desfășurându-se apoi “afară”, în lume – însă, acum, cu o șansă mare ca amorezii să se întoarcă din nou în clinică. Curios la culme, îl rog să mi-o povestească, așa că interlocutorul meu începe relatarea unei noi povești, tulburătoare precum majoritatea celor care se petrec aici.
Începe acesta, privindu-mă în ochi: “La începutul lui 2019 am avut un pacient, profilat pe droguri puternice – cocaină, heroină, amestecuri de medicamente – intelectual, politoxicoman, care urma la noi un tratament cu o durată de șase luni și care părea foarte implicat și motivat în activitățile de pe secție, deci vindecarea lui avea o evoluție bună. La un moment dat s-a internat la noi o domnișoară de o rară frumusețe, de asemenea dependentă de droguri, însă ceva mai ușoare – marijuana. Am organizat ședințe de terapie, dar acestea s-au dat peste cap datorită faptului că cei doi s-au îndrăgostit unul de altul și, de asemenea, nici ceilalți pacienți de sex masculin nu erau indiferenți la frumusețea ei. Deși au fost avertizați de nenumărate ori asupra riscurilor – inerente – ale unei terapii și de pericolul că dependența poate oricând recidiva, dragostea dintre ei a fost mai puternică și, în același timp, a reapărut dorința de a avea niște trăiri puternice, care nu puteau fi obținute decât prin asocierea cu consumul de droguri”. Se oprește din povestire pentru câteva momente, pentru a observa efectul relatării sale, după care continuă: “În acel moment ei au pierdut orice motivație, orice planuri de viitor în privința vindecării și, de comun acord, trecând peste orice sfaturi și îndrumări ale familiei, terapeuților și personalului clinicii au hotărât să întrerupă terapia și să se întoarcă în lumea lor. Dar, după o vreme, se pare că și-au realizat greșeala și acum mă anunță că vor să fie reintegrați într-un program terapeutic, conștientizând consecințele grave pe care le-a implicat acțiunea lor”.
După care concluzionează: “Vedeți de ce e nevoie să înființăm o linie verde, care să acopere și toată această perioadă – a după-amiezii și a nopții – când apar de obicei situațiile disperate? E limpede că există o necesitate imensă în rândul populației, în acest domeniu și voi contribui prin eforturi proprii – inclusiv financiare – pentru combaterea acestui falgel care a scăpat deja de sub control. Noi, practic, dormim liniștiți în patul nostru când pe străzi și-n alte locuințe se petrec drame cumplite, pe care le ignorăm! Sunt lucruri care mai pot fi salvate dacă suntem responsabili și acționăm la timp”!
