(In)justitia din Romania in ochii Uniunii Europene

S-a finalizat şi Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare (MCV). România întăreşte încă o dată tiparele care o fac celebră peste hotare. “În ciuda progreselor în unele domenii, România nu a demonstrat un angajament politic suficient de a sprijini procesul de reformă”, se arată în raport.

Aspectele cu plus ale procesului de reformă sunt pe minus

Începând cu al doilea trimestru al anului 2010, s-au realizat progrese importante în ceea ce priveşte reforma judiciară prin adoptarea de către Parlament a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală. Degeaba însă. Cu toate acestea, nu s-au realizat decât progrese limitate în ceea ce priveşte îmbunătăţirea eficienţei procesului judiciar şi a consecvenţei jurisprudenţei. Acest aspect rămâne o deficienţă fundamentală a sistemului judiciar din România.
În timp ce adoptarea codurilor de procedură reprezintă un important pas înainte, România a realizat puţine progrese efective din iulie 2009 în ceea ce priveşte trei indicatori ai reformei judiciare, şi anume: eficienţa procedurilor, consecvenţa jurisprudenţei şi responsabilizarea sistemului judiciar. Tocmai acolo unde apar dezechilibre importante, România nu a luat măsuri corespunzătoare în acest sens.
Comisia mai este de părere că, având în vedere situaţia bugetară dificilă cu care ne confruntăm, avem nevoie şi de o reformă a sistemului de instanţe judecătoreşti şi a procedurilor, pentru îmbunătăţirea eficienţei şi unificării practicii judiciare.

Degeaba Uniunea Europeană formulează recomandări. România este ţara care nu se supune nici când este trasă de urechi. În ceea ce priveşte majoritatea recomandărilor formulate în iunie 2009, este drept că s-au luat unele măsuri, însă ele nu sunt puse efectiv în aplicare. Proiectul de orientări privind stabilirea pedepselor pentru infracţiunile de corupţie, care a fost pregătit la sfârşitul anului 2009, nu a fost încă finalizat şi nici modificat în mod substanţial.

“Procesele rămân de lungă durată şi nu au fost pronunţate încă decât puţine hotărâri în primă instanţă împotriva unor politicieni cunoscuţi. Excepţiile de neconstituţionalitate continuă să întârzie judecarea cauzelor de corupţie la nivel înalt, în timp ce un proiect de lege prin care se elimină obligativitatea suspendării procedurilor judiciare atunci când sunt invocate excepţii de neconstituţionalitate aşteaptă să fie adoptat în Parlament.”, suspină Comisia UE.

Potrivit evaluării efectuate de Comisie, organismele administrative competente nu realizează controale eficace pentru depistarea conflictelor de interese şi a corupţiei şi nu cooperează suficient în acest domeniu. Autorităţile administrative competente nu depistează şi nu sancţionează aproape niciun caz de conflict de interese şi nu anulează decât foarte puţine licitaţii publice pentru încălcarea normelor privind conflictele de interese.

Ochiu UE veghează asupra Justiţiei României

UE trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte “numărul semnificativ” de cazuri de corupţie la nivel înalt, care au legătură cu achiziţiile publice. Aceste cazuri vizează un parlamentar şi un judecător la Înalta Curte pentru trafic de influenţă într-un caz de achiziţii publice, doi foşti miniştri, alţi foşti sau actuali parlamentari, precum şi o serie de foşti directori ai unor întreprinderi de stat şi de aleşi locali.

UE tună că nu îi place de noi

Concluziile Raportului de Comisie nu sunt deloc îmbucurătoare. Ele sună astfel:
“În general, în ciuda progreselor în unele domenii, evaluarea Comisiei indică deficienţe importante în eforturile României de a realiza progrese în cadrul MCV. România nu a demonstrat un angajament politic suficient de a sprijini procesul de reformă. Modificările legii privind Agenţia Naţională de Integritate, votate la 30 iunie, reprezintă un important pas înapoi. Legea riscă să prejudicieze rezultatele pozitive obţinute de ANI şi aduce România într-o situaţie de nerespectare evidentă a angajamentelor asumate la momentul aderării.”

Noua lege ANI, un pas înapoi pentru ţară

În aprilie a.c., Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale unei părţi importante din legea privind Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Senatul României a adoptat, la 30 iunie 2010, o nouă lege privind ANI, lege care compromite grav eficacitatea procesului de verificare, de sancţionare şi de confiscare a bunurilor nejustificate. Aceasta limitează transparenţa intereselor financiare şi economice ale demnitarilor şi ale funcţionarilor publici şi exclude sancţiunile disuasive care protejează împotriva corupţiei.

“Guvernul şi Parlamentul au responsabilitatea de a modifica legea care a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională, însă, trebuie să se ţină cont şi de angajamentele asumate la momentul aderării.”, se mai precizează în raport. În prezent, Comisia consideră că noua lege privind ANI reprezintă un important pas înapoi în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei şi că aceasta nu este conformă cu angajamentele asumate de România la momentul aderării. La 19 iulie a.c., Curtea Constituţională a hotărât că versiunea revizuită a legii este neconstituţională. Acest fapt oferă oportunitatea de a adopta o nouă lege în conformitate cu obligaţiile României.

“Formularea Comisiei Europene mi se pare extrem de dură. Noua Lege ANI restricţionează transparenţa intereselor economice şi financiare ale demnitarilor şi ale funcţionarilor publici şi exclude sancţiunile disuasive care protejează împotriva corupţiei. Această nouă lege întrerupe dezvoltarea încurajatoare a ANI şi încalcă angajamentele luate de România în momentul aderării. Poate află şi domnul Frunda!”, subliniază preşedintele României.

Justiţie în funcţie de oraşele ţării

În declaraţia de presă a preşedintelui ţării, Traian Băsescu afirma următoarele: “În ceea ce Comisia subliniază, trebuie să reţinem faptul că nu există coerenţă în jurisprudenţă, adică aceeaşi cauză este într-un fel judecată la Arad şi altfel judecată la Bucureşti, aceeaşi cauză este într-un fel judecată la un tribunal şi altfel la o Curte de Apel. Iar Comisia Europeană, pe bună dreptate, etichetează această realitate ca fiind un punct fundamental slab.”

În urma raportului Comisiei UE s-au autosesizat şi au trimis communicate de presă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, Asociaţia Magistraţilor din România şi Asociaţia Procurorilor din România. Aceştia din urmă au dat publicităţii un comunicat de presa cu titlul Raportul Comisiei Europene rateaza problemele reale ale sistemului judiciar la fel ca şi reforma iniţiată de Ministerul Justiţiei.

Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), Dana Garbovan, se revoltă împotriva celor spuse de şeful statului:
“Situaţia în care s-a ajuns acum, deşi greu de conceput într-un stat de drept, e tocmai rezultatul erorii şi a incapacităţii Parlamentului şi Guvernului de a adopta nişte acte normative coerente în domeniul salarizării. Dacă se doreşte cu adevarat a rezolva problema justiţiei, atunci politicul trebuie să afle care sunt cauzele reale ale ineficientei sistemului. Dar să spui că singura cauza este incompetenţa judecătorilor este nu doar fals ci şi periculos, pentru că nu va duce niciodată la rezolvarea problemei. Cauzele reale sunt în primul rând legislaţia incoerentă, instabilă, numărul excesiv de cauze, procedurile învechite, lucruri care ţin numai şi numai de voinţa clasei politice. Dacă nu se recunoaşte acest lucru, problemele din justiţie vor rămâne în continuare simplu subiect de demagogie pentru diverşi politicieni.”

Sorana Ionăşanu