Din Raportul pe 2014 referitor la Eficiența Instanțelor în România reiese că judecătorii din instanțele clujene dețin recordul în ceea ce privește încărcătura de dosare pe judecător. Cea mai mare încărcătură medie pe judecător a fost înregistrată la Tribunalul Cluj. Recomandările privind curţile de apel şi pentru tribunale sunt reducerea termenelor de recomandare, respectiv echilibrarea numărului de judecători pe secţii/desfiinţarea sau înfiinţarea de secţii.
Din Raport reiese că la majoritatea curţilor de apel există un dezechilibru între secţii, în ceea ce priveşte punctajul mediu înregistrat pe judecător. Dezechilibrul vizează faptul că există secţii unde încărcătura medie/judecător este mult mai mare comparativ cu aceea înregistrată la celelalte secţii din cadrul aceleaşi instanţe, ceea ce înseamnă că sunt secţii unde sunt mai mulţi judecători decât o impune volumul de activitate şi secţii unde numărul de judecători este mai mic decât cel necesar. Curţile de apel la care s-a constatat existenţa unui dezechilibru între secţii sunt următoarele: Alba Iulia, Bacău, Cluj, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Suceava, Târgu Mureş.
În situaţia echilibrării secţiilor respective sub aspectul numărului de judecători necesar prin raportare la volumul de activitate, s-ar putea asigura condiţiile pentru reducerea termenelor de recomandare, cu consecinţa diminuării corespunzătoare a timpului mediu de soluţionare. Analiza efectuată cuprinde două recomandări ce ar trebui reţinute şi puse în practică în cazul curţilor de apel, şi anume: reducerea termenelor de recomandare, dat fiind că punctajul mediu anual pe judecător înregistrat la curţile de apel s-a situat sub limita celui stabilit în cadrul Programului privind volumul optim de muncă, ceea ce înseamnă că termenele de recomandare ar putea fi mai reduse; echilibrarea secţiilor, acolo unde este nevoie.
Autorii raportului arată că în perioada de referinţă au existat 10 tribunale care au depăşit limita anuală a celor 5060 de puncte /judecător. Cele 10 tribunale unde a fost depăşit punctajul sunt următoarele: Cluj, Satu Mare, Bihor, Bistriţa Năsăud, Galaţi, Caraş Severin, Sălaj, Maramureş, Argeş şi Botoşani. Cea mai mare încărcătură medie pe judecător a fost înregistrată la Tribunalul Cluj.
Dosare tot mai multe pentru tot atâția judecători
”Un judecător are foarte multe dosare de soluționat, prea multe. Cea mai bună pledoarie pentru o politică de degrevare a instanțelor ar fi o expoziție de fotografii ale birourilor judecătorilor pregătind ședința de judecată.” scria la începutul anului avocatul Toni Neacșu, fost judecător al CSM.
Acesta arăta, într-un articol publicat în 2013 că este cunoscută cu certitudine situația supraaglomerării instanțelor din România cu dosare. Cele peste 3,33 de milioane de dosare, considerat un record absolut ân 2012 a fost inevitabil depășit în 2013 și este probabil ca și pe 2014 numărul dosarelor să păstreze tendința de creștere. Numărul de dosare ce revine efectiv spre soluționare unui judecător s-a dublat practic în ultimii 10 ani. Numărul tot mai mare de dosare restante la sfârșitul anului, adică rămase nesoluționate, arată că s-a atins și probabil s-a depășit limita fizică a capacității de suportare a judecătorilor. Dacă în 2005 rămâneau nesoluționate la sfârșitul anului doar 360.000 de dosare, la sfârșitul anului 2012 au rămas restante aproximativ 1 milion de dosare. Stocurile mari de dosare nesoluționate de la an la afectează în mod direct durata de soluționare a dosarelor în justiția noastră. Primul termen de judecată pentru cauze noi la cea mai aglomerată instanță din țară, Tribunalul București, este de peste un an de zile întrucât această instanță are încă în arhive peste zeci de mii de dosare înregistrate în anii precedenți pe care trebuie să le soluționeze cu prioritate. Situația este generală la nivel național, creșterea progresivă a numărului de dosare noi ducând inevitabil la imposibilitatea soluționării acestora și la acumulări semnificative de dosare vechi. În tot acest timp, numărul judecătorilor din instanțele din Romania nu s-a modificat în mod important. Greutatea tot mai mare a volumului de activitate a instanțelor s-a distribuit în permanență la un număr relativ constant de judecători. Dacă combinăm indicatorii statistici analizați până aici, rezultă că judecătorul român este judecătorul european cel mai încărcat cu dosare nou intrate pe rolul instanțelor și că soluționează anual un număr de dosare mai mult decât dublu față de media europeană.
Actul de justiție, compromis
După cum se poate constata, creşterea majoră şi constantă a volumului de activitate se regăseşte la tribunale şi curţile de apel, mai ales în ceea ce priveşte încărcătura pe magistrat, fenomen cu cauze externe sistemului judiciar (sociale, politice, economice) şi care determină o comprimare majoră a activităţii de judecată, cu alterarea inevitabilă a calităţii actului de justiţie şi a gradul de satisfacţie a justiţiabilului, în condiţiile unor scheme de personal vădit disproporţionate la multe dintre instanţe.
Spre exemplu, în materia contenciosului administrativ creşterea volumului de activitate la tribunale sub aspectul numărului cauzelor nou create în primul semestru al anului 2013, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2009, a fost de 400% iar în materia litigiilor de muncă de peste 80% De altfel,la nivelul tribunalelor, în acest semestru, 40% din numărul cauzelor nou intrate îl reprezintă cauzele de contencios administrativ. Cu toate aceste creşteri ale volumului de activitate, magistraţii şi-au adaptat efortul, soluţionând de la an la an tot mai multe cauze. Din Raportul pe 2013 privind instanțele de judecată, reiese că doar la nivelul primului semestru numărul dosarelor soluţionate a crescut comparativ cu anul 2009 cu aproximativ 400.000 de cauze, ajungându-se la aproximativ 1.350.000 de dosare, ceea ce reprezintă o creştere de 40%.
Ca soluţii imediate pentru contracararea fenomenului, se sugerează ocupare a schemelor de personal printr-o posibilă reorganizare a instanţelor mici, urmată de redistribuirea posturilor astfel disponibilizate. De altfel, în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au fost identificate o serie de judecătorii cu volum mic de activitate care urmează a fi desfiinţat, iar altele care vor urma să primească o competenţă teritorială sporită.
