Gazeta de Cluj va prezinta o sinteza a interceptarilor telefonice din motivare Curtii de Apel Cluj. De aici reiese faptul ca persoanele implicate in dosar foloseau mai multe telefoane si foloseau reteaua de socializare FACEBOOK pentru a nu putea fi interceptati.
Nota redactiei: AMU este Apostu Monica Undina.
SCM este Stoia Calin Mihai.
Din analiza extrasului de cont reiese că inculpatul S.C.M. (prin SC T. T.C.SRL) virează lunar în conturile cabinetului suma de 14.880 lei. Pentru luna iulie 2011 însă, a virat numai suma de 5.000 lei, ceea ce însemna că, la începutul lunii august când a avut discuţiile cu soţii A., el era „restant” la plată. Această restanţă este recunoscută şi de inculpatul S.C.M. care s-a scuzat în faţa învinuitei A. M., spunându-i că a lipsit în ultima lună, a fost plecat şi a promis că o va căuta în zilele următoare.
AMU: Să treci să mă vezi un pic.
SCM S.C.M.: Da’ am lipsit ultima lună, drăguţă.
AMU: Mersi mult. Eu mă gândesc că-i O.K. totu’, da’ să fiu şi eu O.K., CĂ EU ÎS ÎN URMĂ ŞI VREAU SĂ FIU O.K.
SCM: S.C.M. ….. c-am fost plecat.
AMU: M-AM GÂNDIT ŞI L-AM ÎNTREBAT PE ŞEFU’ ŞI MI-O ZIS CĂ EŞTI PRIN ZONĂ ŞI SĂ TE SUN ŞI NO…
SCM: Am venit eu, m-am întors efectiv, efectiv din ţări străine luni…
AMU: Da, da, da, atuncea l-am întrebat.
SCM: Ieri am bolit, că eram bolnav şi astăzi am venit am venit până la… pe-aicea prin sud pe unde mai am eu prăvălii şi vineri îs acasă.
AMU: Bine, drăguţule, deci când ai chef şi timp mă suni, eu îs prin zonă până-n data de 16, dup-aia nu mai sunt………………………………..)
(AS: Da? Ai zis că vii săptămâna trecută.
SCM: N-am zis că vin săptămâna trecută. Ai zis tu ne vedem săptămâna trecută, da’ pân’ să răspund ai închis.
AS: Da?
SCM: Eu am venit, adică am fost în săptămâna trecută duminică acasă şi te-am sunat, da’ aveai amândouă telefoanele închise.
AS: Aha.
SCM: Am venit sâmbătă, am stat un pic acasă şi luni…
AS: Ne vedem mâine? … Vineri, ne vedem vineri.
SCM: Eşti vineri?
AS: Da, da, da. Dă-mi un semnal.
SCM: Bine, te sun eu dimineaţă, da?…)
O altă convorbire purtată de inculpatul S.M. C. devoalează parte din mecanismul de protecţie instituit de inculpatul A. S. pentru ascunderea activităţii sale ilicite, anume faptul că, deşi ţine legătura cu persoanele din anturajul său penal numai pe telefoane dedicate, această măsură este luată doar pentru a nu se face nicio legătură între persoana sa şi oamenii de afaceri cu care primăria are contracte în derulare, deoarece prin acest mijloc de comunicare stabileşte doar datele şi punctele de întâlnire, face comunicări succinte, singura variantă apreciată ca „sigură” este discuţia personală, în locuri considerate apte în protejarea confidenţialităţii. Astfel că, după ce în cursul lunii septembrie 2011, omul de afaceri B. H. i-a cerut inculpatului S.M. C. să intervină la primarul A. S. pentru a „obţine cu urgenţă” o autorizaţie şi „nu pe cale normală”, S. îi împărtăşeşte interlocutorului că astfel de discuţii trebuie purtate personal, pentru că „aşa funcţionează sistemul…nu se pot vorbi prin telefon acest gen de probleme”:
„S.C.M.: Ba, soluţii ar fi. Îmi dai tu un număr şi te sun eu de pe alt număr. Aş putea vorbi, ştii?
B.: Da. Îţi trimit eu pe facebook.
S.C.M.: Numai mâine, că eu am acasă vreo 3 telefoane din astea cu cartelă, ştii? Le iau, le arunc. Folosesc cartele şi o arunc.
B.: OK.
S.C.M.: Îmi dai un număr de telefon şi te sun eu de pe un număr de acolo şi putem vorbi. ….”(discuţie purtată la data de 25.08.2011)
Din contactele telefonice purtate în zilele de 1 şi 2 noiembrie 2011 rezultă că A. M.U. a convenit cu numita P. E. C., ca aceasta din urmă să-i redacteze nişte documente (contracte) pe care să le ducă la anumite persoane, la indicaţia expresă a învinuitei A. M..
„…….P. E. C.: Na tu puiule, eu ţi-am pregătit dosa… eu ţi-am pregătit contrac… mi-am pregătit… şi-o pregătit fata asta dosare de sponsorizare, numa’ să-mi spui când să mă duc şi unde.
A. M.U.: Na bine las’ că-ţi spun eu.
P. E. C.: Să mă programezi.
A. M.U.: Eu te programez. Eu am dat bileţelul şi hârtia şi……………”
S–a reţinut că, din probatoriului dosarului rezultă incidenţa temeiului de arestare prevăzut de art. 148 lit „c” Cod procedură penală, că inculpatul S.C.M. pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni de corupţie, prin promisiunea că va interveni la persoane cu funcţii de decizie pentru rezolvarea alocării unor sume de bani pentru contracte la construcţii de drumuri, în scopul obţinerii unor foloase necuvenite. Astfel, în cadrul discuţiilor purtate la datele 25 şi 28 august 2011 cu un cunoscut al său, om de afaceri din judeţul Argeş, inculpatul S.C.M. îi promite acestuia că va interveni la persoane din anturajul Guvernului României, pentru alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă al Guvernului, în favoarea unei societăţi de construcţii de drumuri. Pentru această intervenţie, inculpatul S.C.M. pretinde remiterea unui procent de 10% din suma alocată de la Guvern:
„S.C.M.: Hai zi cumetre.
B.: Fii atent cum e treaba, deci e totul OK, legal, frumos, e adresă făcută de prefect preşedintelui Consiliului Judeţean, înţelegi? E lucrarea din 2009 la nişte drumuri, când au fost calamităţile alea, înţelegi?
S.C.M.: Da.
B.: Şi de, oamenii au un milion de euro de recuperat, şi acuma, în prima tranşă, e făcut scrisoarea de ăştia, ţi-am zis…
S.C.M.: De firma care o făcut lucrările?
B.: Da, dar pe primărie, e făcută adresa pe primăria respectivă.
S.C.M.: Deci primăria o avut contract, firma respectivă cu primăria.
B.: Da, deci nu apare firma, ştii? Doar primăria apare.
S.C.M.: Am înţeles.
B.: Înţelegi? Şi în prima tranşă ar fi vrut 500.000 euro, 540.000…
S.C.M.: Stai puţin, e foarte important cine trebuie să plătească banii ăştia. Primăria care trebuie să-i primească de unde?
B.: De la Guvern.
S.C.M.: De la Guvern ce? De la Fondul de rezervă?
B.: Da, Fondul de rezervă.
S.C.M.: Ăla-i la dispoziţia primului ministru.
B.: Da, păi asta ţi-am zis, că ăla merge…
S.C.M.: Şi de ce nu-i dă?
B.: Păi se face o listă acuma, că de aia e urgenţă, cică se face o listă acuma în care să se dea la mai mulţi şi ştii cum e, care intră pe listă. Asta ne trebuie.
……
S.C.M.: Măi frate, îţi spun sincer şi să nu mă înţelegi greşit, dar suma e prea mică ca să pot să declanşez o chestie de genul ăsta, bă, haide, daţi-le la ăia un milion de euro. Înţelegi? Adică eu am nişte mecanisme prin care pot să declanşez o operaţiune de genul ăsta, dar toate astea au nişte costuri.
B.: Păi normal că oamenii…
S.C.M.: Îs oameni serioşi, dacă spun ajutaţi-mă şi pe mine să ia ăla un milion …pentru o sută de mii nu mă dau jos din pat.
B.: Da, da, atunci da, prima tranşă e de 500 mii, următoarea e de 500, înţelegi?
S.C.M.: Înţeleg, de asta încerc să-ţi spun, ca să ajungi acolo în preajma lu number one trebuie să ajungi prin nişte oameni care au şi ei anumite valori, înţelegi? Şi ăsta vine şi spune, ce-mi iese mie la afacerea asta? O sută de mii? Sau 50 mii cum zici tu? Păi pentru 50 mii nu mă dau jos din pat, frate.
B.: Da.
S.C.M.: Cam aşa funcţionează. Adică afacerea trebuie să fie suficient de interesantă ca să-i …
B.: Dar normal, e normal. Deci nu e pe ochi frumoşi.
S.C.M.: Am înţeles. Dar sunt nişte costuri, asta încerc eu să-ţi explic ţie, că-s nişte sume la care băieţii care-i ştiu eu, care pot să influenţeze chestia asta nu se deranjează.
B.: Da, asta e.
S.C.M.: Eu o să pun o întrebare.
B.: Pune-i o întrebare şi zi care ar fi costul. Ca să ştim.
S.C.M.: Îţi spun acuma, 10% e întotdeauna. Ăsta-i costul.
………………………
B.: Da, un 10% asta e, dar no, ştiu eu, nu e o problemă, dar problema……………………….”
Şi inculpatul S.C.M. utiliza mai mute cartele telefonice şi a recunoscut acest lucru, aşa cum rezultă din redarea conţinutului unei convorbiri telefonice, astfel că cu ocazia unei discuţii , inculpatul S.C.ţine să-i precizeze unui cunoscut de-al său că el foloseşte numai cartele telefonice preplătite, că are mai multe telefoane, foloseşte o cartelă câteva zile după care o aruncă, înlocuind-o cu o alta, pentru a se asigura că nu este supravegheat:
„S.C.M.: Ba, soluţii ar fi. Îmi dai tu un număr şi te sun eu de pe alt număr. Aş putea vorbi, ştii?
B.: Da. Îţi trimit eu pe facebook.
S.C.M.: Numai mâine, că eu am acasă vreo 3 telefoane din astea cu cartelă, ştii? Le iau, le arunc. Folosesc cartele şi o arunc.
B.: OK.
S.C.M.: Îmi dai un număr de telefon şi te sun eu de pe un număr de acolo şi putem vorbi. ….”(discuţie purtată la data de 25.08.2011)
Din analiza extrasului de cont ( filele 185-208 , vol.I, dos. u.p.)reiese că inculpatul S.C.M. (prin SC T. T.C.SRL) virează lunar în conturile cabinetului suma de 14.880 lei. Pentru luna iulie 2011 însă, a virat numai suma de 5.000 lei, ceea ce însemna că, la începutul lunii august când a avut discuţiile cu soţii A., el era „restant” la plată. Această restanţă este recunoscută şi de inculpatul S.C.M. care s-a scuzat în faţa învinuitei A. M., spunându-i că a lipsit în ultima lună, a fost plecat şi a promis că o va căuta în zilele următoare.
(………………………………………………………………………
AMU: Să treci să mă vezi un pic.
SCM S.C.M.: Da’ am lipsit ultima lună, drăguţă.
AMU: Mersi mult. Eu mă gândesc că-i O.K. totu’, da’ să fiu şi eu O.K., CĂ EU ÎS ÎN URMĂ ŞI VREAU SĂ FIU O.K.
SCM: S.C.M. ….. c-am fost plecat.
AMU: M-AM GÂNDIT ŞI L-AM ÎNTREBAT PE ŞEFU’ ŞI MI-O ZIS CĂ EŞTI PRIN ZONĂ ŞI SĂ TE SUN ŞI NO…
SCM: Am venit eu, m-am întors efectiv, efectiv din ţări străine luni…
AMU: Da, da, da, atuncea l-am întrebat.
SCM: Ieri am bolit, că eram bolnav şi astăzi am venit am venit până la… pe-aicea prin sud pe unde mai am eu prăvălii şi vineri îs acasă.
AMU: Bine, drăguţule, deci când ai chef şi timp mă suni, eu îs prin zonă până-n data de 16, dup-aia nu mai sunt………………………………..)
(AS: Da? Ai zis că vii săptămâna trecută.
SCM: N-am zis că vin săptămâna trecută. Ai zis tu ne vedem săptămâna trecută, da’ pân’ să răspund ai închis.
AS: Da?
SCM: Eu am venit, adică am fost în săptămâna trecută duminică acasă şi te-am sunat, da’ aveai amândouă telefoanele închise.
AS: Aha.
SCM: Am venit sâmbătă, am stat un pic acasă şi luni…
AS: Ne vedem mâine? … Vineri, ne vedem vineri.
SCM: Eşti vineri?
AS: Da, da, da. Dă-mi un semnal.
SCM: Bine, te sun eu dimineaţă, da?…)
Aşadar deşi nu efectua vreo activitate juridică în schimb învinuita discuta cu contabila sa –G. E. despre sumele de bani pe care le–a încasat şi chiar ţinea personal o evidenţă după cum rezultă din convorbirea telefonică din ziua de 26.09.2011, la ora 12:49:41, redată mai jos:
(………………………………………………………………………………………………)
A. M.U. este contactată de G. E. (L.
A. M.U.: Da?
G. E.: Ultima zi este 16.08.
A. M.U.: 16.08 ultima zi care-o avem, da?
G. E.: Da. Şi numărul 16. Deci 17…
A. M.U.: Deci urmează 17 începând cu 16.08.
G. E.: Deci 17.08 sau 16, dac-ai mai avut operaţiuni.
A. M.U.: 16.08 pe august şi-n septembrie la zi, da, bine.
G. E.: Da.
A. M.U.: Să te uiţi un pic la tine, dacă eşti drăguţă…
G. E.: Da.
A. M.U.: Dacă poţi şi eşti cu ele-n faţă.
G. E.: Imediat îs cu ele-n faţă. Da.
A. M.U.: Da, aştept. Dacă cumva îs sumele pe august, să mi le spui tu, eu le am notate, da’ vreau să le verific. Înţelegi ce-ntreb.
G. E.: Da, da, da.
A. M.U.: Eu le am notate, mi-am făcut calculul, mi-am făcut totalul, da’ vreau să le verific dacă-s ălea.
G. E.: Acuma, c-acuma intru-n birou…
A. M.U.: Aştept.
G. E.: Că prin telefon am vorbit. Ai ajuns? Ai ajuns la bancă?
A. M.U.: Da, da’ stai liniştită, că nu-i nici o problemă, că uite-acuma am luat extrasele şi eu le am în faţă pe… stai că m-am pus aici la măsuţă, ştii?
G. E.: Da.
A. M.U.: Eu le am în faţă, eu îl am pe ăstalalt cu sfârşit de august, ştii?
G. E.: Da.
A. M.U.: Pe mine mă interesează partea de la început, de la întâi până în 16.
G. E.: Şi eu îţi spun din 16… stai c-acuma am intrat în birou…
A. M.U.: Da’ nu te grăbi, liniştită, nu te agita. L., stai liniştită.
G. E.: Da.
A. M.U.: Că nu-i concurs. Am avut noroc, dragă, că nu era nimeni, de obicei îi coadă aicea.
G. E.: Ua, da’ mare lucru.
A. M.U.: Mai ales aicea-n centru, tu-ţi dai seama?
G. E.: Da. În centru eşti?
A. M.U.: În centru aici lângă Tribunal.
G. E.: Ai… ştii ce ai, ai aşa: în 1.08… să-ţi zic sumele?
A. M.U.: Zi-mi sumele, că…
G. E.: 26.195…
A. M.U.: Numa’ un pic, stai să-mi scot biletul şi eu…
G. E.: Da, da, da.
A. M.U.: Stai, c-acuma nu mi-am scos eu biletul.
G. E.: Nu-i nimic.
A. M.U.: Acuma nu-s eu pregătită. Tu zi-mi-le numa’. Zi.
G. E.: Ai scos biletul?
A. M.U.: Am scos biletul, da.
G. E.: 26.195. Să-ţi zic şi de la cine sau bifezi?
A. M.U.: Nu, nu, da’ să-mi spui… tu spune-mi suma…
G. E.: 26.195…
A. M.U.: Deci 26.195, asta în întâi august?
G. E.: Da.
A. M.U.: Da. Trebe’ să-mi zici dup-aia fără TVA, ştii, îmi faci tu socoteala. Dup-aia?
G. E.: Da. În 9 august 5.000. Îi factura din 1.07.
A. M.U.: Da.
G. E.: În 12 august… da’ tu pe august plăteşti acuma?
A. M.U.: Păi eu sunt în septembrie acuma.
G. E.: Da.
A. M.U.: Ştii? Şi eu plătesc luna august, cu o lună în urmă.
G. E.: A, da, da, da.
A. M.U.: Ştii ce zic? Înţelegi?
G. E.: Ştiu, ştiu, deci cu o lună în urmă. Ţi-am mai spus în 12 august…
A. M.U.: Mi-ai spus, deci mi-ai spus 26.195, mi-ai spus 5.000…
G. E.: Şi 14.880.
A. M.U.: Aia da.
G. E.: Şi eu atâta am la mine.
A. M.U.: 880, da?
G. E.: Da.
A. M.U.: 880, da.
G. E.: 14.880.
A. M.U.: Asta ai tu la tine, da?
G. E.: Da, da.
A. M.U.: No, bun şi eu am ceva? Stai să văd.
G. E.: Să vedem dacă ai tu şi să facem calculul.
A. M.U.: Şi să-mi faci socoteala, totalul şi să-mi scoţi TVA-ul.
G. E.: Da, da, da.
A. M.U.: Apăi eu nu ştiu ce-am avut, eu am avut alte sume aicea tu, eu cred că asta o lună care am plătit-o deja. Eu am avut alte sume, bine că n-am mers cu asta. Eu am altceva, nu ştiu-s cu ăstea.
G. E.: Ce sume ai, să ne uităm pe iulie?
A. M.U.: Eu am… te uiţi? Eu am 15.407…
G. E.: Ne uităm pe iulie.
A. M.U.: Uită-te să văd, că le-am plătit? Da’ le-am plătit sigur. Nu-s normală nici eu, că nu mi-am scris luna.
G. E.: Ne uităm pe iulie ce ai. Ce sume ai pe iulie?
A. M.U.: Stai să termin… vrei să terminăm cu ăstea sau ne uităm pe iulie?
G. E.: Hai să terminăm cu astea şi pe urmă… ai un 5.000 pe iulie, ai… toată luna iulie. 14.880 ai de pe iulie, 5.000 şi… şi-atâta ai avut.
A. M.U.: Da’ oare unde am eu 15.407 şi 10.788?
G. E.: 15.000 o fi fără TVA.
A. M.U.: Nu, ăla-i fără TVA îi 12.425…
G. E.: 12.425, ne uităm la facturi.
A. M.U.: Am 12.400… eu aşa-mi amintesc, am 4 sume. 12.425, 8.700, 4.032,26 şi 12.000. Ce dracu-i…
G. E.: E altă lună? 15.407 ai zis una?
A. M.U.: Da, o factură, da.
G. E.: Îi din 30.07. 10.788 din 14.07 şi 9.880 din 1.07, deci era luna iulie.
A. M.U.: Deci asta-i luna iulie înseamnă?
G. E.: Da, da’ nu ţi-s încasate.
A. M.U.: Nu mi-s încasate, nu?
G. E.: Nu ţi-s încasate.
A. M.U.: Aaaaaa, ştiu ce-am făcut! Vai, ce proastă îs! Stai, că mi-am amintit, L.. Ştii ce-am făcut? Vai, nu mi-s încasate. Ştii ce-am făcut? Mi-am amintit. Vezi, o trecut timpul. Mi le-am notat eu când am făcut facturile sumele fără TVA.
G. E.: Ca să ştii, da.
A. M.U.: Ca să ştiu, da’ nu mi-s încasate. Deci aia-i, nu mi-s încasate deci, aşa-i? Nu.
G. E.: Şi 26.195 îi suma la 10.700, la factura din 14.07 şi 30.07.
A. M.U.: Am înţeles.
G. E.: Acuma ţi-s încasate în 1 august.
A. M.U.: Da, ai zis 1, 12 şi nu mai ştiu cât, alea 3.
G. E.: 5.000 în 9 august şi 14.880 în 12 august.
A. M.U.: Bun, eu din 16 august nu mai am nimic aici la mine.
G. E.: Nu mai ai nimic, atunci să scot valoarea…
A. M.U.: Deci poţi să-mi faci… Te rog.
G. E.: Fără TVA.
A. M.U.: Să-mi faci totalul şi să-mi scoţi valoarea fără TVA, să mi-o dictezi şi aia-i tot.
G. E.: Da, de la total.
A. M.U.: Ioi, ce figură îs, doamne.
G. E.: Trece timpul.
A. M.U.: O trecut timpul şi eu… când vin la tine ştii ce trebe’ să fac? Să facem o… să văd ce nu-i încasat, trebe’ să ne uităm un pic împreună.
G. E.: Da.
A. M.U.: Să vedem, să trag un pic de urechi, că văd că nu mi-s încasate unele şi nu-mi convine.
G. E.: Mi se pare normal.
A. M.U.: Nu?
G. E.: Stai să iau ceva de scris.
A. M.U.: Da, da, da, aştept, stai liniştită. Vai, ce bine că te-am sunat, vezi?
G. E.: Păi trebuie de fiecare dată.
A. M.U.: Mai bine verifici, vezi?
G. E.: Ai ceva de scris?
A. M.U.: Da.
G. E.: 37…
A. M.U.: Cât?
G. E.: 37.157, 26.
A. M.U.: 36…
G. E.: 7, după 6.
A. M.U.: 37 ai zis?
G. E.: Da. 157, 26. Da’ cred că numa’ 157 trebuie să raportezi.
A. M.U.: Nu, că eu pun de obicei şi virgulă.
G. E.: Pui şi virgula? Atunci 37.157,26.
A. M.U.: Deci 37.157, 26, da?
G. E.: Da, da.
A. M.U.: No, bine, draga mea.
G. E.: Mâine definitivez un control, miercuri poţi să vii, miercuri dimineaţa cu documentele? Că mâine nu ştiu cât… sau dacă vii mâine la prima oră, că la 10 trebuie să fiu la control.
A. M.U.: Mai bine miercuri, dacă nu te deranjează.
G. E.: Ca să nu ne stresăm. Nu mă deranjează.
A. M.U.: Bine, bine.
G. E.: Nu te mai sun. Sau să te sun miercuri dimineaţa să-ţi amintesc?
A. M.U.: Păi nu.
G. E.: Rămâne pe miercuri dimineaţa.
A. M.U.: Da’ sigur.
G. E.: Bine, o zi bună.
A. M.U.: Mersi. Te pup. Mersi.
G. E.: Şi eu. Servus.
A. M.U.: Pusi, pa, pa, pa.
Şi inculpatul S.C.M. utiliza mai mute cartele telefonice şi a recunoscut acest lucru, aşa cum rezultă din redarea conţinutului unei convorbiri telefonice, astfel că cu ocazia unei discuţii , inculpatul S.C.ţine să-i precizeze unui cunoscut de-al său că el foloseşte numai cartele telefonice preplătite, că are mai multe telefoane, foloseşte o cartelă câteva zile după care o aruncă, înlocuind-o cu o alta, pentru a se asigura că nu este supravegheat:
„S.C.M.: Ba, soluţii ar fi. Îmi dai tu un număr şi te sun eu de pe alt număr. Aş putea vorbi, ştii?
B.: Da. Îţi trimit eu pe facebook.
S.C.M.: Numai mâine, că eu am acasă vreo 3 telefoane din astea cu cartelă, ştii? Le iau, le arunc. Folosesc cartele şi o arunc.
B.: OK.
S.C.M.: Îmi dai un număr de telefon şi te sun eu de pe un număr de acolo şi putem vorbi. ….”(discuţie purtată la data de 25.08.2011)
Din analiza extrasului de cont ( filele 185-208 , vol.I, dos. u.p.)reiese că inculpatul S.C.M. (prin SC T.T..C.SRL) virează lunar în conturile cabinetului suma de 14.880 lei. Pentru luna iulie 2011 însă, a virat numai suma de 5.000 lei, ceea ce însemna că, la începutul lunii august când a avut discuţiile cu soţii A., el era „restant” la plată. Această restanţă este recunoscută şi de inculpatul S.C.M. care s-a scuzat în faţa învinuitei A. M., spunându-i că a lipsit în ultima lună, a fost plecat şi a promis că o va căuta în zilele următoare.
(………………………………………………………………………
AMU: Să treci să mă vezi un pic.
SCM S.C.M.: Da’ am lipsit ultima lună, drăguţă.
AMU: Mersi mult. Eu mă gândesc că-i O.K. totu’, da’ să fiu şi eu O.K., CĂ EU ÎS ÎN URMĂ ŞI VREAU SĂ FIU O.K.
SCM: S.C.M. ….. c-am fost plecat.
AMU: M-AM GÂNDIT ŞI L-AM ÎNTREBAT PE ŞEFU’ ŞI MI-O ZIS CĂ EŞTI PRIN ZONĂ ŞI SĂ TE SUN ŞI NO…
SCM: Am venit eu, m-am întors efectiv, efectiv din ţări străine luni…
AMU: Da, da, da, atuncea l-am întrebat.
SCM: Ieri am bolit, că eram bolnav şi astăzi am venit am venit până la… pe-aicea prin sud pe unde mai am eu prăvălii şi vineri îs acasă.
AMU: Bine, drăguţule, deci când ai chef şi timp mă suni, eu îs prin zonă până-n data de 16, dup-aia nu mai sunt………………………………..)
(AS: Da? Ai zis că vii săptămâna trecută.
SCM: N-am zis că vin săptămâna trecută. Ai zis tu ne vedem săptămâna trecută, da’ pân’ să răspund ai închis.
AS: Da?
SCM: Eu am venit, adică am fost în săptămâna trecută duminică acasă şi te-am sunat, da’ aveai amândouă telefoanele închise.
AS: Aha.
SCM: Am venit sâmbătă, am stat un pic acasă şi luni…
AS: Ne vedem mâine? … Vineri, ne vedem vineri.
SCM: Eşti vineri?
AS: Da, da, da. Dă-mi un semnal.
SCM: Bine, te sun eu dimineaţă, da?…)
Astfel, în cadrul discuţiilor telefonice purtate la datele 25 şi 28 august 2011 cu un cunoscut al său, om de afaceri din judeţul Argeş, inculpatul S.C.M. îi promite acestuia că va interveni la persoane din anturajul Guvernului României, pentru alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă al Guvernului, în favoarea unei societăţi de construcţii de drumuri. Pentru această intervenţie, inculpatul S.C.M. pretinde remiterea unui procent de 10% din suma alocată de la Guvern, împrejurare care rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de , după cum urmează.
„S.C.M.: Hai zi cumetre.
B.: Fii atent cum e treaba, deci e totul OK, legal, frumos, e adresă făcută de prefect preşedintelui Consiliului Judeţean, înţelegi? E lucrarea din 2009 la nişte drumuri, când au fost calamităţile alea, înţelegi?
S.C.M.: Da.
B.: Şi de, oamenii au un milion de euro de recuperat, şi acuma, în prima tranşă, e făcut scrisoarea de ăştia, ţi-am zis…
S.C.M.: De firma care o făcut lucrările?
B.: Da, dar pe primărie, e făcută adresa pe primăria respectivă.
S.C.M.: Deci primăria o avut contract, firma respectivă cu primăria.
B.: Da, deci nu apare firma, ştii? Doar primăria apare.
S.C.M.: Am înţeles.
B.: Înţelegi? Şi în prima tranşă ar fi vrut 500.000 euro, 540.000…
S.C.M.: Stai puţin, e foarte important cine trebuie să plătească banii ăştia. Primăria care trebuie să-i primească de unde?
B.: De la Guvern.
S.C.M.: De la Guvern ce? De la Fondul de rezervă?
B.: Da, Fondul de rezervă.
S.C.M.: Ăla-i la dispoziţia primului ministru.
B.: Da, păi asta ţi-am zis, că ăla merge…
S.C.M.: Şi de ce nu-i dă?
B.: Păi se face o listă acuma, că de aia e urgenţă, cică se face o listă acuma în care să se dea la mai mulţi şi ştii cum e, care intră pe listă. Asta ne trebuie.
……
S.C.M.: Măi frate, îţi spun sincer şi să nu mă înţelegi greşit, dar suma e prea mică ca să pot să declanşez o chestie de genul ăsta, bă, haide, daţi-le la ăia un milion de euro. Înţelegi? Adică eu am nişte mecanisme prin care pot să declanşez o operaţiune de genul ăsta, dar toate astea au nişte costuri.
B.: Păi normal că oamenii…
S.C.M.: Îs oameni serioşi, dacă spun ajutaţi-mă şi pe mine să ia ăla un milion …pentru o sută de mii nu mă dau jos din pat.
B.: Da, da, atunci da, prima tranşă e de 500 mii, următoarea e de 500, înţelegi?
S.C.M.: Înţeleg, de asta încerc să-ţi spun, ca să ajungi acolo în preajma lu number one trebuie să ajungi prin nişte oameni care au şi ei anumite valori, înţelegi? Şi ăsta vine şi spune, ce-mi iese mie la afacerea asta? O sută de mii? Sau 50 mii cum zici tu? Păi pentru 50 mii nu mă dau jos din pat, frate.
B.: Da.
S.C.M.: Cam aşa funcţionează. Adică afacerea trebuie să fie suficient de interesantă ca să-i …
B.: Dar normal, e normal. Deci nu e pe ochi frumoşi.
S.C.M.: Am înţeles. Dar sunt nişte costuri, asta încerc eu să-ţi explic ţie, că-s nişte sume la care băieţii care-i ştiu eu, care pot să influenţeze chestia asta nu se deranjează.
B.: Da, asta e.
S.C.M.: Eu o să pun o întrebare.
B.: Pune-i o întrebare şi zi care ar fi costul. Ca să ştim.
S.C.M.: Îţi spun acuma, 10% e întotdeauna. Ăsta-i costul.
………………………
B.: Da, un 10% asta e, dar no, ştiu eu, nu e o problemă, dar problema……………………….”
