Actuala procedura de numire a procurorilor cu functii de conducere trebuie mentinuta, considera europarlamentarul Monica Macovei, fost ministru al Justitiei, care subliniaza ca „nu este vorba de politizare, ci de responsabilitate”.
Ministerul Justitiei a pus in dezbatere publica modificarea a 3 legi importante pentru functionarea justitiei, iar una se refera inclusiv la modalitatea de numire a procurorilor cu functii de conducere. Astfel, CSM sustine varianta ca presedintele sa numeasca la propunerea CSM, iar Ministerul Justitiei sustine varianta ca presedintele sa numeasca procurorii cu functii de conducere la propunerea ministrului Justitiei si cu avizul CSM, asa cum este din 2005.
Monica Macovei arata ca argumentele pentru mentinerea actualei proceduri de numire – propunerea ministrului Justitiei, avizul CSM, numirea de catre Presedinte – sunt in continuare valabile si validate de toate rapoartele Comisiei Europene din cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV).
Argumentele Monicai Macovei:
1. Responsabilitatea personala a ministrului Justitiei care face propunerea. Daca procurorul propus pentru o functie de conducere esueaza, atunci stim cine l-a propus si ii putem cere ministrului (a) sa propuna revocarea acelui procuror sef din functie si sa propuna un altul, si (b) sa raspunda pentru aceasta nominalizare, inclusiv prin demisie, daca numirea a dus de exemplu la un management prost al institutiei sau la blocarea dosarelor din motive politice sau de ineficienta.
2. CSM este un organ colectiv, care nu raspunde pentru nici una din masurile pe care le ia, pentru ca raspunderea reala este numai cea individuala, iar raspundere colectiva nu exista. In plus, CSM ia decizii prin vot secret, deci nu se stie cine ce a votat la nicio decizie, nici la deciziile de numiri sau nominalizari si nimeni nu poate fi tras la raspundere pentru o nominalizare proasta sau daca procurorul cu functie de conducere nominalizat de CSM esueaza. Iar daca CSM nu vrea sa propuna revocarea unui procuror sef care esueaza, CSM nu raspunde in niciun fel si nici nu poate fi obligat sa propuna revocarea si sa faca alta propunere.
3. Orice nominalizare trebuie facuta in urma unui concurs, in mod transparent, fara intelegeri politice, si de persoane care pot fi trase la raspundere pentru numirile proaste sau bazate pe influente politice, si nu pe competentele persoanelor nominalizate.
4. Conditionalitatea numarul 3 din MCV prevede si „Asigurarea stabilitatii legislative si institutionale a cadrului anticoruptie, in special prin mentinerea procedurii actuale de numire si revocare a Procurorului General al Romaniei, a procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie si a titularilor altor posturi de conducere din cadrul Parchetului General”.
5. CSM are deja foarte multe atributii privind cariera magistratilor, raspunderea disciplinara, managementul instantelor, unificarea practicii judiciare, Institutul National de Magistratura etc si o regula simpla de cand lumea este ca nu incarci cu noi atributii o institutie care are deja multe sarcini, mai ales cand nu sunt toate indeplinite complet si ireversibil, poate tocmai pentru ca sunt prea multe.
6. Presedintele tarii trebuie sa poata respinge motivat o propunere,actionand ca un alt filtru de selectie, iar aceasta situatie nu trebuie schimbata, pentru ca asta ar insemna de fapt ca CSM nu numai ca nominalizeaza, ci si decide, atat timp cat presedintele tarii nu poate refuza o numire. Varianta CSM, sustinuta de altfel de-a lungul timpului si de politicienii USL, liberali si socialisti certati cu justitia, elimina posibilitatea ca presedintele sa poata refuza motivat numirea in functiile de conducere. Adica CSM vrea puteri sporite cu responsabilitate zero.
