Săptămâna aceasta, Consiliul Județean Cluj a finalizat proiectul ,,Restaurarea anvelopei Palatului Reduta, în prezent Muzeul Etnografic al Transilvaniei”, finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2021. Despre proiect, cât și despre cum a afectat situația pandemică activitățile culturale ori despre viitoare proiecte, am discutat cu directorul muzeului, istoric și etnograf, Tudor Sălăgean.
Cum s-a desfășurat proiectul de reabilitare a muzeului? Care a fost valoarea acestuia?
Ce schimbări au fost aduse?
Proiectul de restaurare a anvelopei Palatului Reduta a fost unul complex, iar noi am avut șansa de a colabora cu specialiști cu o mare experiență în restaurarea monumentelor istorice. Proiectul a fost finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2021 și a avut o valoare totală de 6.181.508,07 lei, fiind realizat, în asociere, de Consiliul Județean Cluj și Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Proiectul a vizat restaurarea fațadelor clădirii, a mansardei, a unei părți a încăperilor de la parter și etajul I, dar și a subsolului clădirii, care va fi transformat, în viitorul apropiat, într-un spațiu expozițional care va putea găzdui expoziții și manifestări culturale de anvergură. Întreg proiectul a fost bazat pe o cercetare minuțioasă, care a reușit să pună în lumină aspecte interesante ale istoriei acestui monument de excepție. Această istorie actualizată a clădirii va fi, de altfel, prezentată publicului larg în anul 2022, în cadrul unei expoziții speciale.
Care sunt cele mai valoroase exponate ale muzeului?
Muzeul Etnografic al Transilvaniei are un patrimoniu unic, alcătuit din peste 100.000 de bunuri culturale care au, fiecare în parte, o semnificație culturală irepetabilă. Fiecare dintre acestea reprezintă un element important pentru înțelegerea culturii și tradițiilor Ardealului, în ansamblul lor. Valori materiale ridicate au în special obiectivele din Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, secția în aer liber a muzeului, dar putem aminti aici și numeroase icoane, piese ceramice, obiecte de port popular sau piese componente ale unor tezaure. Vreau să subliniez însă faptul că acest criteriu al valorii de piață nu este întotdeauna relevant din punctul de vedere al principiilor noastre de selecție, pentru că el nu coincide întotdeauna cu importanța științifică sau culturală a unui obiect de patrimoniu.
Cât de tare a afectat pandemia activitățile culturale?
Cultura a suferit mult în România din cauza acestei pandemii, și continuă să sufere. Într-o țară în care infecția politică este, pentru societate, mult mai periculoasă decât coronavirusul, ignorarea aproape completă a culturii de către decidenții politici nu poate fi considerată o surpriză.
Sectorul cultural independent este cel care a suferit cel mai mult, iar acest lucru ar putea să ne afecteze profund în timp, pentru că adevăratele resurse de creativitate se află acolo, la independenți, nu în instituțiile publice populate, de multe ori, de bugetari plictisiți care și-au descoperit, în perioada pandemiei, o pasiune pentru munca la domiciliu. Nici instituțiile publice nu au dus-o însă mai bine. Multe investiții au fost oprite sau întârziate, pentru că autoritățile centrale și locale au folosit, de multe ori, acest pretext al pandemiei pentru a diminua drastic și nemotivat alocările bugetare către instituțiile de cultură.
Ar putea funcționa acum cultura în online? Ar avea același impact?
Societatea umană nu poate funcționa integral online, și prin urmare nici cultura nu poate să o facă, pentru că ea este o expresie a societății. Cultura înseamnă interacțiune, înseamnă simțuri, înseamnă imersiune, înseamnă participare. Ceea ce se poate face astăzi online se făcea deja și înaintea pandemiei, și aici mă refer mai cu seamă la promovare și la informare. S-a realizat într-adevăr o dezvoltare și o diversificare a ofertei de evenimente online, însă cele mai multe tipuri de manifestări culturale nu pot fi transferate cu adevărat în acest plan. Transmisia unui concert, festival sau spectacol nu are cum să înlocuiască participarea efectivă la acesta. Prezentarea online a unui muzeu, sub orice formă ar fi realizată ea, nu are cum să înlocuiască vizitarea reală. Nu mai amintesc aici elemente din sfera patrimoniului cultural imaterial, cum ar fi de exemplu alimentația tradițională, pentru că aici lucrurile sunt foarte evidente. Cel mai mult mă bucură faptul că oamenii de cultură și artiștii înțeleg foarte bine acest lucru și, în imensa lor majoritate, nu își doresc să practice o cultură online.
Ce i-ar putea aduce pe oameni mai aproape de cultură?
Sistemul de valori din România este complet bulversat, iar cultura a rămas unul dintre ultimele refugii ale valorilor autentice. Muzeele sunt păstrătoarele patrimoniului acestei țări și de asemenea, a unui patrimoniu cu semnificație europeană. Ele continuă să rămână însă insuficient reformate și profund subfinanțate, iar aici vina le aparține în exclusivitate autorităților centrale și locale care, prin decizii de multe ori iresponsabile, pot afecta viitorul patrimoniului acestei țări. Întreg sistemul instituțiilor culturale evoluează haotic, cu alocări stupide de resurse în direcții în care acestea nu produc rezultate, și cu lipse de alocări acolo unde rezultatele pot apărea. Angajații neperformanți continuă să încarce degeaba organigramele, în timp ce oamenii de valoare, care realizează din nimic proiecte culturale spectaculoase, nu pot fi recompensați sau motivați. Autoritățile publice, în special cele locale, încadrate de cele mai multe ori cu oameni lipsiți de orice fel de competențe în domeniul culturii, nu sunt o parte a soluției, ci mai degrabă o parte a problemei. Ce i-ar putea aduce pe oameni mai aproape de cultură? Poate doar gândul că acolo, în cultură, se află ultima linie de rezistență împotriva infecției politice care distruge societatea românească. Poate ideea că, în cultură, valorile continuă să rămână valori.
Credeți că se dedică suficientă atenție sferei culturale, sau e mai degrabă lăsată pe dinafară?
Din cauza subfinanțării cronice și a lipsei unei reforme duse până la capăt, sistemul instituțiilor culturale funcționează la parametri situați aproape de limita avariei. În acest domeniu al culturii, lucrurile nu merg deloc într-o direcție bună. Gândiți-vă că în urmă cu 20-30 de ani ministerul culturii era condus de personalități culturale adevărate, care puneau bazele sistemului legislativ actual de protejare a patrimoniului și de funcționare a instituțiilor culturale. În ultimii ani, în schimb, au ajuns la conducerea acestui minister simpli argați ai unor baroneți politici. După 1990, mulți dintre seniorii culturii ajunseseră să fie și seniori ai politicii, iar comisiile parlamentare de cultură impuneau, într-adevăr, respect. Între timp, însă, oamenii de cultură au fost dați afară din politică, în cea mai mare parte a lor, iar cei care au rămas acolo nu se simt deloc bine. Din păcate, politica culturală a României a încăput pe mâinile unor politruci incapabili și iresponsabili. Mai mult decât atât, în diferite locuri, argații baroneților politici au început să fie parașutați și prin instituțiile de cultură, iar mizeria produsă de aceștia a început deja să le otrăvească. Evident, lucrurile merg prost în sfera culturală, iar aceste lucruri se văd cu mult mai clar în această perioadă, în care ne lipsește tuturor dinamismul și creativitatea generate de sectorul cultural independent, care acopereau de multe ori carențele din sectorul public.
Ce evenimente planificați în viitor?
Pentru ultimele două luni din an pregătim două expoziții cu totul speciale, realizate în cadrul unor proiecte finanțate prin fondurile norvegiene. Sunt două expoziții realizate în parteneriat cu Universitatea Tehnică Cluj-Napoca și cu NUDA AS din Bergen, Norvegia. Expozițiile vor îmbina patrimoniul și realitatea virtuală, utilizând cele mai evoluate tehnologii disponibile astăzi. Una dintre expoziții va fi dedicată prezentării Bisericii lui Horea și a patrimoniului acesteia, iar cealaltă icoanelor de pe Valea Sebeșului. Am speranța că eforturile noastre vor avea rezultatele așteptate și că publicul va putea găsi, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, noi motive de satisfacție culturală.
