Interviu cu istoricul Vlad Nap: „Fără oameni credincioşi nu poate exista Biserica, fără cei din conducere da”

Istoricul clujean Vlad Nap a dezvăluit într-un interviu acordat ziarului Gazeta de Cluj, adevăratul motiv pentru care a ales să scrie despre ilegalităţile făcute de cei care se află la conducerea Bisericii Greco-Catolice. Acesta a vorbit despre cât de mult încalcă unii preoţi principiile bisericeşti, principala regulă încălcată fiind taina spovedaniei şi despre cum politica şi statul îi manipulează pe credincioşi.

Irina Severnov:  Care au fost motivele pentru care aţi ales să devoalaţi neregulile în ceea ce priveşte Biserica Greco-Catolică?

Vlad Nap: Primul motiv este datoria oricărui creştin de a spune adevărul. Nu este însă doar un demers al meu, suntem mulţi credincioşi revoltaţi. Am parcurs toate etapele înainte de a arăta public neregulile. Un tânăr credincios, foarte capabil şi extrem de cult, cu studii teologice în străinătate, a scris episcopiei cu foarte multă claritate despre neregulile din episcopie, însă a fost luat peste picior de conducerea episcopiei. Mai mult, au şi răspândit vorba prin Biserică despre faptul că acesta este un ,,nebun,, care tot scrie episcopiei. Au încercat sa vorbească cu episcopul mulţi credincioşi inclusiv cei care au făcut parte din rezistenţa greco-catolică, acesta însă nu primeşte în audienţe decât pe cine doreşte. Pe credincioşii bătrâni care au ţinut această Biserică in picioare în timpul ilegalităţii nu a vrut să-i primească. Am vorbit personal însă cu un vicar, cel mai important om după episcop. Acesta însă, la cele relatate de mine, mi-a spus că nu am smerenie, şi că eu trebuie doar să mă rog şi să ascult, orice păcate ar face conducerea Bisericii.

Al doilea motiv este faptul că am promis că voi face ceea ce fac unor greco-catolici (preoţi şi laici) care au suferit în închisorile comuniste pentru această Biserică. Iar eu mă ţin de promisiuni întotdeauna. Şi este vorba de preoţi cu valori morale şi intelectuale deosebite, care au fost mişeleşte îndepărtaţi din conducerea eparhiei la venirea episcopului Crihălmeanu în funcţie, care a pus în locul lor o adevărată camarilă de parveniţi, care au reuşit în 20 de ani să ne reducă  Biserica la statutul de sectă neînsemnată, atât din punct de vedere numeric dar mai ales al impactului cultural şi intelectual. Singurul criteriu de promovare în conducerea eparhiei este azi obedienţa tâmpă. Până acum 20 de ani, o bună parte a intelectualităţii româneşti clujene se revendicau ca fiind intelectuali ai Bisericii Greco-Catolice. În câţiva ani, acest inventar al intelectualilor a scăzut drastic, faptele conducerii eparhiei îndepărtând de Biserică valorile noastre intelectuale.

I.S: Consideraţi că toate dezvăluirile pe care le-aţi făcut au adus unele schimbări?

V.N: A existat şi un câştig din această luptă, anume implicarea multor credincioşi şi nădejdea lor că împreună şi uniţi ne putem salva Biserica de la dispariţie. După mulţi ani de rugă, au înţeles şi laicii că schimbarea şi salvarea poate veni prin ei înşişi, prin curaj, adevăr şi credinţă, nu aşteptând miracole. Mai mult, se va organiza o reuniune a laicilor din eparhie pentru a începe acţiunea de salvare a ceea ce se mai poate salva. Noi credincioşii dorim să-l ajutăm pe episcop să descopere Biserica adevărată, cea vie, care se găseşte după ziduri, betoane şi cupole. Dincolo, la episcopie, s-au produs doar schimbări de faţadă, de ochii lumii. S-au rotit fie anumite persoane, fie anumite sinecuri. În afară de faptul că au dat jos o reclamă care nu avea ce căuta pe o biserică si organizarea unor conferinţe legate de cardinalul Iuliu Hossu, nu s-a schimbat nimic. Din contră, cei din conducere au devenit şi mai nedrepţi faţă de unii preoţi pe care-i consideră fără motiv instigatorii mei.

I.S: Ce aşteptări aveaţi (sau aveţi în continuare) după dezvăluirile făcute?

V.N: Din nefericire nu pot avea aşteptări de la actuala conducere, deoarece aceasta nu doreşte nicio schimbare în bine. Dar dacă se vor implica tot mai mulţi preoţi şi laici şi vor prinde curaj, Biserica Greco-Catolică mai are o şansă cel puţin de supravieţuire. E nevoie urgent de aducerea preoţilor capabili in funcţii de conducere, preoţi pe care-i doresc majoritatea enoriaşilor şi preoţilor.

I.S: Există preoţi care vă susţin pentru ceea ce scrieţi?

V.N: Majoritatea preoţilor din eparhie apreciază necesar demersul meu şi mă susţin, dar nu o pot exprima direct din cauza represaliilor, fiind terorizaţi cu grave ameninţări. Toate postările mele sunt atent verificate de o ,,poliţie,, a episcopiei. Când un preot a dat ,,like,, a fost aspru admolestat de structurile securistice ale episcopiei. Unii preoţi au fost sunaţi telefonic şi ameninţaţi doar pentru că erau ,,prieteni,, cu mine pe reţelele de socializare, deşi nu purtasem nicio conversaţie cu ei pe aceste reţele niciodată.. Doar eram în lista lor de cunoscuţi pe aceste reţele. Unde este libertatea de exprimare, libertatea de adeziune la o idee, libertatea de conversaţie?  Avem acum, în secolul XXI o adevărată Inchiziţie îndreptată împotriva preoţilor la Cluj, care sunt trataţi cu procese de intenţie. Mă gândesc acum la dumneavoastră jurnaliştii, oare puteţi să înţelegeţi că acest mod de ,,lucru,, se întâmplă în secolul XXI în Biserica Universală, într-o Biserică europeană, nu într-un cult satrapic din Altai?

I.S: Care sunt principalele reguli bisericeşti pe care le încalcă unii dintre cei care sunt aflaţi la conducerea Bisericii Greco-Catolice?

V.N: Principala regulă încălcată este şi cea mai gravă pe care poate să o facă un preot: încălcarea tainei spovedaniei. Pentru aşa ceva preotul poate fi efectiv excomunicat din Biserică.

Unii preoţi celibi (necăsătoriţi) încalcă regula sărăciei. Preoţii celibi au ales o viaţă închinată slujirii Bisericii, o viaţă castă şi lipsită de bogăţii lumeşti. Dar unii preoţi celibi din conducere  au afaceri personale făcute pe seama Bisericii, acumulând şi construind în interes propriu, ducând o viaţă ,,de lume,,

Neprimirea şi neascultarea credincioşilor şi preoţilor în dificultate sau bolnavi.

Promovarea celibatului laic printre credincioşi şi mai ales printre credincioase. Este efectiv o nerespectare a  primelor două capitole ale Bibliei. În Biserică există doar căsătoria şi călugăria, nu există celibat laic, acesta este o invenţie a unor falşi preoţi şi folosită în scopurile personale ale acestora. Vedem cazul Pomohaci, cu acele femei care şi acum îl urmează. Şi în eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla există ceva asemănător, cu binecuvântarea episcopului.

Promovarea ca un criteriu de valoare a celibatului preoţilor şi asta în Biserica Greco-Catolică, unde celibatul preotului este doar o opţiune, majoritatea preoţilor fiind căsătoriţi. Se promovează în special preoţii celibi, deşi vedem că aceştia, cu foarte puţine excepţii sunt cei mai incapabili şi mai dornici doar de viaţă lumească.

Structurarea conducerii pe criteriul de gaşcă, pe criteriul clanurilor familiale.

Gestionarea frauduloasă a patrimoniului Bisericii, bun comun al tuturor, pe care cei de la conducere îl consideră proprietatea lor privată. Pot da exemple: În timpul ,,cnezatului,, lui Uioreanu, conducerea episcopiei, prin intermediul ,,cneazului,, Uioreanu, dorea să vândă un teren valoros din localitatea Morlaca. Credincioşii, care erau pe cale să fie înşelaţi, au ripostat, încât unii din conducerea episcopiei erau să vină bătuţi de acolo. Iar cazurile în care s-au vândut terenurile iar preoţii care s-au opus au fost înlăturaţi, le-am prezentat într-un articol din urmă.

I.S: Cum răspundeţi la criticile aduse la adresa dvs. pentru faptul că îi atacaţi pe cei care conduc Episcopia?

V.N: Criticilor mei laici le răspund doar atât: Înainte de a mă critica, să înveţe să salute un frate pe stradă. Aşa e creştineşte şi omeneşte. Iar preoţilor din conducere, care comentează sub pseudonime la ceea ce scriu, le spun că nu este frumos să înjure, lucru pe care trebuiau să-l ştie demult, de acasă încă.

I.S: Consideraţi că în unele cazuri cei care sunt aflaţi la conducerea Bisericii încearcă să-i manipuleze pe credincioşi? Dacă da, prin ce metode şi cu ce scop?

V.N: Da, încearcă să-i manipuleze pe credincioşi împotriva mea şi în unele cazuri reuşesc. În primul rând credincioşii care merg la spovedanie sunt ,,lămuriţi,, de preoţi cu un trecut foarte murdar că eu doresc răul Bisericii şi sunt pus de ,,cineva,, pentru a face asta. La fel, acelaşi lucru este făcut la predica de la liturghii. Unii credincioşi, chiar fără să se intereseze sau să citească ceea ce scriu îi cred pe aceşti ,,preoţi,,. Vedem cum din nefericire pentru unii, religia este heroină pură, crack-cocaine şi LSD.  Faptul că nu mă fac preş în faţa episcopului, este considerat de unii laici un afront asupra Bisericii, uitând aceştia, sau neştiind că Biserica suntem în primul rând noi credincioşii iar episcopul este pus în funcţie pentru a ne sluji pe noi, nu invers, cnejii şi ţarii erau la Moscova, nu pe strada Moţilor.

I.S: Credeţi că politica are vreo influenţă asupra Bisericii?

V.N: Acest lucru îl vedem, deoarece nu este nimic ascuns.

Pot da un exemplu în eparhia mea. În fiecare an, în Joia Mare şi în ajunul Crăciunului, aşadar în plin post şi penitenţă, episcopul Crihălmeanu organizează o ,, masă pentru săracii Clujului,, unde primesc invitaţii toţi ,,cnejii,, politici ai urbei noastre sau chiar de mai sus, fiind nelipsiţi şi şefii structurilor poliţieneşti ale Statului nostru. Mă întreb, de cine oare îi este frică episcopului din moment ce solicită indirect o aşa mare protecţie?

I.S: Descrieţi în câteva rânduri relaţia stat-biserică.

V.N: Politicienii îi curtează pe ierarhii Bisericilor, mai ales înainte de alegeri, pentru a primi voturile credincioşilor. Pentru ,,bunăvoinţă,, ierarhii primesc venituri de la Stat sau protecţie în cazul unor ilegalităţi. O relaţie reciproc-avantajoasă dar nesinceră şi în defavoarea credincioşilor, foarte dăunătoare Bisericii.

I.S: Ce schimbări consideraţi că ar trebui să se producă în atitudinea enoriaşilor faţă de Biserică? Dar în atitudinea Bisericii faţă de enoriaşi?

V.N: În primul rând întrebarea nu este corectă, deoarece şi noi credincioşii facem parte din Biserică. Fără noi nu poate exista Biserica, fără cei din conducere însă da, deoarece pot fi înlocuiţi cu alţii, noi însă nu putem fi înlocuiţi. Credincioşii trebuie să-şi cunoască drepturile pe care le au, deoarece majoritatea nici nu ştiu că există. Iar când văd nedreptăţile să spună adevărul, aşa cum ne spune Biblia să facem. E adevărat că un credincios trebuie să asculte de ierarhii şi clerul său, însă când aceştia fac ilegalităţi şi nu respectă ceea ce scrie în Biblie, au dreptul să se opună. Este arhicunoscut cazul cu copiii abuzaţi de unii preoţi în Statele Unite. Dacă credincioşii care ştiau nu ar fi tăcut, nu se continua atâta timp cu aceste abuzuri criminale. E chiar datoria credinciosului să nu tacă, o spune şi dreptul canonic.

Ierarhii care conduc Biserica trebuie să revină între credincioşi, să lase tronurile arhiereşti aurite, palatele episcopale goale şi să ajute chiar ei, cu mâna lor pe cei săraci şi bolnavi. Aşa făceau apostolii, aşa s-a construit Biserica. Iar episcopii sunt consideraţi urmaşii apostolilor. Dacă acum, când dispare credinţa în această eră secularizată nu se revine la adevăratul creştinism apostolic, Biserica va dispărea.

În concluzie voi exprima o mare amărăciune. Cei din conducerea eparhiei mele nici acum nu sunt capabili de a purta o discuţie cu mine, cu alţi credincioşi nemulţumiţi sau cu ,,veteranii,, acestei biserici, care au un anumit statut. Mai mult, de curând mi-a fost dat să aud exprimarea venită de la conducerea eparhiei, referitoare la persoana mea Citez: „Stăpânul nu se coboară să vorbească cu câinele turbat care latră’’. Le-aş răspunde prin cuvântul înţelept al femeii siro-feniciene din evanghelie: ,,Şi căţeii mănâncă de la masa stăpânului’’, cu precizarea că stăpânul meu nu se găseşte pe strada Moţilor 26. Singurul meu stăpân e în Ceruri, aşa cum scrie peste tot în Biblie.