Într-un interviu profund și plin de observații critice, scriitorul și dramaturgul Matei Vișniec vorbește pentru Gazeta de Cluj despre „somnul” societății, formele perfecționate de manipulare și amnezia colectivă a unui popor prins între trecut și viitor. De la piesele scrise în comunism până la actualele sale analize ale manipulării prin limbaj și ideologii, Vișniec atrage atenția asupra pericolelor care pândesc democrația, atât în România, cât și în Europa.
R: În piesele dumneavoastră abordați adesea teme legate de „somnul” societății. Ce v-a determinat să vă concentrați asupra acestui subiect?
Matei Vișniec: În multe dintre piesele mele am lansat semnale de alarmă în legătură cu diverse forme de „somn” ale societăţii… Într-o piesă scrisă în urmă cu 40 de ani, Spectatorul condamnat la moarte, abordez subiectul omului placid, al cetăţeanului-spectator… Acest tip de individ suferă de un fel de paralizie mentală. El nu reacţionează în mod normal în faţa unor forţe care doresc să-l distrugă sau să-l transforme într-un zombi social. În anii cînd m-am format eu ca scriitor în România comunistă eram preocupat de placiditatea societăţii în faţa unor absurdităţi evidente… Această piesă scrisă în urmă cu patru decenii rămîne foarte actuală, s-a jucat timp de mulţi ani la Teatrul Naţional din Cluj (spectacol regizat de Răzvan Mureșan), iar anul acesta a fost montată de Antonella Cornici la Teatrul Tudor Vianu de la Giurgiu (semnalez în distribuţie două nume – Marius Manole și Carmen Tănase).
R: Considerați că aceste forme de „somn social” sunt mai periculoase acum decât în trecut?
Matei Vișniec: Personal consider că formele de spălare pe creier s-au „perfecţionat” între momentul cînd eram eu tînăr scriitor în România comunistă și ziua de azi cînd trăim într-un mare spaţiu european al democraţiei. Era mult mai ușor să identifici adversarul în urmă cu 40 de ani, pe vremea comunismului, pentru că atunci dictatorul era stîngaci și greoi, se exprima agramat și fără prestanţă, tot ce spunea suna fals și nu atingea nici o fibră emoţională. Astăzi însă manipulatorul este un veritabil actor, el reușește chiar să fascineze prin abilitatea sa, rostește enormităţi fără să clipească, recurge la o retorică religioasă, își termină multe discursuri cu slogane de genul „așa să ne ajute Dumnezeu”… Să ne imaginăm o clipă că în anul de graţie 1989 Nicolae Ceaușescu ar fi început să pronunţe fraze de genul „cu Dumnezeu înainte!” sau „să ne întoarcem la credinţă chiar dacă construim comunismul”… Oare s-ar mai fi revoltat românii? Oare astfel de fraze împănate cu referinţe religioase nu i-ar fi divizat pe români? Eu cred că unii dintre ei ar fi spus „ia te uită, este totuși un creștin de-al nostru acest Ceaușescu, în nici un caz nu trebuie pus la zid”…
R: De unde v-a venit ideea să scrieți despre manipulare?
Matei Vișniec: Am început să scriu piese despre manipulare în anii cînd eram membru al Cenaclului de luni, condus de Nicolae Manolescu. Am început studii de filosofie și istorie la București, în 1976… În paralel scriam poezie și piese de teatru și încercam să strecor cît mai multe elemente subversive în textele mele. Am terminat facultatea în 1980, am luat un post de profesor la 30 de kilometri de București și am continuat să scriu despre dezastrele acelui deceniu… Într-o piesă intitulată Caii la fereastră am abordat subiectul manipulării prin cuvinte măreţe de genul patrie, patriotism, popor, datorie, dăruire, sacrificiu, viitor, unitate, independenţă „etc. Este uluitor cîte cuvinte de acest gen utilizează dictatorii și iluminaţii, indivizii care cred că au un rol istoric de jucat, mercenarii ideologici și bufonii ahtiaţi de putere. Aceleași cuvinte folosite abundent de Stalin, Mao, Pol Pot, Fidel Castro, Enver Hodja, Ceaușescu și alte astfel de personaje toxice ale istoriei revin și în discursurile unor „guru” din zilele de azi.
R: Credeți că această panoplie lingvistică continuă să aibă același efect astăzi?
Matei Vișniec: Acestei panoplii vechi li se adaugă termeni religioși: credinţă, creștinism, Dumnezeu, rugăciune, sfinţenie, etc. În absenţa spiritului critic oamenii confundă cuvintele cu valorile. Cînd un politican își face cruce (fizic și verbal) de trei ori pe minut, oamenii uită că trebuie să-i ceară respectivului și dovezi de competenţă, și dovezi de profesionalism privind cunoașterea unor dosare.
R: Aveți o vastă experiență literară. Cum ați aborda fenomenul manipulării în literatură?
Matei Vișniec: Eu mă pot defini ca un om pasionat de cuvinte, am scris milioane de cuvinte abordînd toate genurile literare precum și jurnalismul. Cînd ascult astăzi ce spun indivizii care se consideră noii profeţi ai neamului am însă impresia că mă aflu într-o piesă din categoria numită teatrul absurdului. Ceea ce au reușit Eugen Ionescu și Samuel Beckett prin inventarea acestui gen de scriitură dramatică este foarte important ca instrument de cunoaștere a societăţii… Ei au denunţat faptul că limbajul poate, la un moment, dat, să se separe de sens, altfel spus să nu mai transmită nimic, nici un mesaj, să devină minciună sau delir, drog verbal sau hipnoză colectivă… Personal cred că votul acordat de români celui care a ieșit pe primul loc la primul tur al alegerilor prezidenţiale este un rezultat al unei hipnoze electorale colective.
R: Ați explorat și în literatură recente fenomene istorice. Ce ne puteți spune despre romanul Un secol de ceață?
Matei Vișniec: Acum cîţiva ani am publicat la Editura Polirom un roman intitulat Un secol de ceaţă. În acest roman analizez modul în care secolul al XX-lea a fost desfigurat de cele două ideologii gemene: nazismul și comunismul. Astăzi constat că anumite ceţuri toxice revin întrucît unii lideri politici sunt fascinaţi de legionarism, de cultul unor așa-ziși martiri, de ideologii impregnate de misticism și de forme radicale de ortodoxism incompatibile cu democraţia, cu principiul egalităţii dintre femei și bărbaţi precum și cu spiritul critic. În romanul meu analizez, printre altele, modul în care o întreagă clasă socială, ţărănimea, a fost distrusă de comunism și de cooperativizarea forţată a agriculturii.
R: Este memoria colectivă afectată de astfel de ideologii?
Matei Vișniec: În acei ani, între 1949 și 1962, ţăranilor români li s-a smuls efectiv inima din piept prin deposedarea lor de pămînt, de animale și de mijloace de producţie… Comuniștii români au aplicat atunci cea mai riguroasă politică agrară de inspiraţie stalinistă. Ori, ce constat astăzi cu stupoare? Că printre alegătorii din România și din diasporă mulţi dintre copiii și nepoţii acelor ţărani distruși de comunism votează cu lideri și cu formaţiuni politice pro-ruse. Nu trăim oare un moment grav, tragic, de evaporare a memoriei?
R: Ce mesaj ați transmite românilor în legătură cu opțiunile politice de azi?
Matei Vișniec: Cred că s-ar răsuci în mormînt acei bunici sau părinţi ai noștri care în anii 50 ai secolului trecut au semnat plîngînd „intrarea în colectivă” dacă ar afla prin miracol cu cine votează descendenţii lor. Măcar din respect pentru victimele comunismului ar trebui ca să ne gîndim de zece ori înainte de a opta pentru un nume într-o secţie de votare… Sensul istoriei pentru români nu este întoarcerea spre Est și nici servitutea voluntară, ci aprofundarea democraţiei și a statului de drept.
R: Considerați că există riscul unei „sinucideri naționale”?
Matei Vișniec: Sigur, pot să înţeleg frustrările și nerăbdarea românilor care nu au avut noroc de o clasă politică onestă și competentă. Dar în niciun caz nu este raţională tentaţia (vizibilă de altfel și în alte ţări europene) de a delega puterea în mîinile unor formaţiuni extremiste, anti-occidentale și anti-europene. Uniunea Europeană are suficienţi dușmani în acest moment. Occidentul în general este confruntat cu o coaliţie de state (Rusia, China, Iranul, Coreea de Nord…) care dorește eradicarea sistemului democratic. Oare n-ar însemna o sinucidere naţională aderenţa prin vot liber la „ceaţa ideologică” din discursurile unor lideri cărora li se atribuie apelativul de suveraniști deși ei sunt în esenţă separatiși? Altfel spus oameni care vor să ne separe de Europa, de valorile democraţiei și de spiritului critic?
Citește și: Șefii STS, înaintați în grad de Klaus Iohannis, alături de alți zeci de generali din MApN și alte structuri
