Interviu cu Mircea Diaconu: Am avut sentimentul clar din 1990 încoace că există niște oameni aproape invizibili care dețin puterea, s-au așezat peste tot prin spațiile de interes. Și aceștia cred că nu au părăsit România deloc. Dimpotrivă, s-au întărit!

Încă de când și-a anunțat candidatura pentru prezidențiale, Mircea Diaconu s-a autoproclamat independent. Cu toate că nu depinde de niciun partid politic, independența lui Diaconu a fost pusă sub semnul întrebării după ce Pro România și ALDE au decis să-l susțină în cursa pentru fotoliul de la Palatul Cotroceni. Deși a subliniat în declarațiile sale că este independent de cele două partide, sunt voci care afirmă în continuare că Mircea Diaconu ar fi un candidat scos din joben de către magicienii învârtelilor politice, motiv pentru care Mircea Diaconu a acceptat să lămurească aceste suspiciuni. Ce părere are Mircea Diaconu despre eventualele jocuri politice, despre statul paralel și cum ar trebui să fie președintele unei țări, puteți urmări în interviul de mai jos acordat ziarului Gazeta de Cluj.

Carmen Gorgan: Cred că una dintre marile controverse în ceea ce privește candidatura dvs. este faptul că independența dvs. este pusă sub semnul întrebării. Practic, mulți români cred sau presupun că nu sunteți cu adevărat independent – că primiți sprijin din partea ALDE și Pro Romania și că sunteți doar o fațadă a acestor partide. Puteți să comentați acest lucru?

Mircea Diaconu: Așa văd eu funcția prezidențială – nepolitică, nepartizană și evident, nepartinică. Asta e averea mea principală în subiectul aceasta, argumentul meu principal în subiectul acesta. Și atunci, în măsura în care cineva poate să-mi pună în cârcă politicul, sub orice formă, e forma lor de atac asupra mea. Celelalte fiind, în general, cam dizolvate.

Sprijinul pe care îl primesc este un sprijin logistic, discutat la start. Nu ei m-au inventat, nu ei m-au împins, nu ei m-au trimis în numele lor. Singur m-am dus. Mi-am declarat dorința, intenția de a candida și am cerut sprijin de peste tot. Și a doua zi am primit telefon de la cele două partide, de la cei doi lideri și am avut o discuție întâi cu ei, apoi și-au chemat staff-urile, am dat un fel de examen în fața tuturor, am răspuns la toate întrebările posibile. Ei au zis ”da, te sprijinim!”. Eu am zis ”acum discutăm condițiile sau esența acestei experiențe”. Le-am explicat exact asta: demersul este doar independența mea, statutul meu pe care îl am deja din 2014 cu acte. Sunt singurul din România care are acest gen de statut verificat în alegeri și în mandate, de tipul ăsta, de independent. Și sprijinul pe care l-am cerut a fost exact acesta: logistic. Ceea ce înseamnă, în campanie și nu în precampanie, să mă ajute cu afișele legale și punerea lor peste tot în țară, ceea ce eu, un singur om, mi-e imposibil și să mă ajute cu oamenii în secțiile de votare, ceea ce iar mi-e imposibil și nu aveam nici voie conform legii.

Carmen Gorgan: Spuneați că această susținere este doar una de ”tip logistic”, însă în cazul în care ajungeți la Cotroceni, unde se va îndrepta sau în ce se va transforma această susținere având în vedere că, spre exemplu, Victor Ponta a făcut apel la românii care i-au acordat votul în 2014 să vă voteze pe dvs. Pe scurt, nu credeți că există vreun scop ascuns în spatele partidelor care vă susțin?

Mircea Diaconu: Între timp, am primit sprijin de la alte două partide, de la mai multe centrale sindicale, mult mai mari decât partidele acestea și multe asociații de toate felurile, ONG-uri.

Nu se întâmplă nimic! Președintele nu dă nici funcții, nu numește prim-miniștrii, nu poate face asta niciun președinte, dacă citim Constituția, firește. Că s-au întâmplat lucruri de tipul ăsta, sunt absolut neconstituționale și oribile. E motivul pentru care am ieșit în spațiul public în demersul acesta. Sigur, mă poate sprijini cu gura, fără gură, cum vrea fiecare în țara asta. Eu nu am să opresc pe nimeni, câtă vreme discursul meu se adresează absolut oricui din țara asta, indiferent cine ar fi: partid, persoană, absolut oricui din țară.

Carmen Gorgan: Există și o altă ipoteză care spune că de fapt, dvs. ați fi omul care i-ar asigura lui Victor Ponta refacerea PSD-ului. Domnul Ponta a ascuns deseori printre declarații faptul că este salvarea PSD, prin urmare există voci care spun că sunteți omul care va asigura refacerea PSD. Ce le răspundeți românilor care cred că la mijloc ar putea fi un astfel de scop?  

Mircea Diaconu: Deci nici nu comentez aceste lucruri, nu am nicio legătură cu ei, cu niciunul dintre ei. Nu mă sună, nu vorbesc cu mine, fiecare are ținta lui și demersul lui. Această alianță care s-a constituit are un singur scop: susținerea mea în aceste alegeri. În clipa în care se termină alegerile, alianța dispare, dovadă faptul că în Parlament în dezbaterile din ultima lună, fiecare dintre cele două partide au păreri diferite, opțiuni diferite, ținte diferite care sunt eminamente politice și nu mă privesc în niciun fel și nu mă ating în niciun fel. Subiectul meu nu e politic, este nepolitic pur și simplu, drept care președinții acestei alianțe nu sunt ei, ci sunt doi oameni numiți din partea lor, Norica Nicolai și Sorin Cîmpean. Acum, am senzația că am rămas fără unul dintre ei (n.r. Sorin Cîmpean), deci până și alianța se duce pe râpă.

Carmen Gorgan: Revenind la candidatura dvs., credeți că o eventuală victorie a dumneavoastră în turul al doilea ca și candidat independent, fără afilierea unui partid politic, ar putea să producă modificări sistemului global al democrațiilor bazate pe partide politice? Credeți că o eventuală victorie ca și candidat independent ar seta un trend în lume în care indivizi din afara partidelor politice ar ieși la rampă să candideze și ar fi aleși sau ar câștiga?

Mircea Diaconu: Eu nu sunt antisistem, eu nu sunt o energie venită călare pe un ”nu”. Dimpotrivă, eu am fost senator al României, am activat în Parlamentul European în cadrul unui grup politic, deci în niciun caz efortul meu, discursul meu nu este contra lumii politice sau doctrinelor. Dar în acest subiect, statutul meu de independent, de asta e important, extrem de important, în acest demers, pentru că, conform Constituției, președintele României trebuie să aibă un comportament nepartizan, nepolitic, neutru și de arbitrări și de mediere. Despre asta este vorba. Desigur, dacă eu am să ajung acolo, sunt atipic în acest sens. Însă, nu sunt antisistem, mișcările de tipul acesta în Europa sunt de tip antisistem. Eu nu sunt de niciun fel antisistem.

Carmen Gorgan: De ce credeți că românii au devenit atât de dezinteresați de politica românească?

Mircea Diaconu: Dezinteresați? Nu! Îmi pare rău, am altă părere. Uitați, lumea asta, a analiștilor, a sociologilor, se uită la zona care până acum s-a manifestat politic, în sensul de grupări politice, partizani, grupuri țintă, prizonieri chiar ai unei doctrine, ai unui partid. Lăsând sau fără să uite absolut deloc, în mod greșit, la o masă din ce în ce mai mare pe care-i denumesc ”nehotărâți” și gata. Nu analizează, nu se întreabă cine sunt acești oameni și de ce nu se implică politicește, iar pe ei nu-i interesează acest lucru. Ținta mea principală e în zona aceasta și de ce spun asta – într-adevăr, unii sunt de tipul că ”nu vreau să votez că mă duc la o bere” sau ”nu mă interesează, toți sunt proști” și sunt și de-ăștia destul de mulți. Dar există o masă tăcută, foarte interesați de politică, dar care nu găsesc încă persoana sau grupul sau doctrina care să le dea încredere. Și atunci tac pur și simplu și nu se implică. Experiența mea din 2014 când am candidat singur, fără niciun sprijin – e adevărat, atunci m-au sprijinit televiziuni, media – însă atunci am simțit în societate o masă tăcută care a fost prezentă în mod absolut strălucit. Aveam nevoie în cinci zile, cu weekend la mijloc, de 100.000 de semnături olografe trimise în mână, cu CNP-uri, cu tot. Au venit vreo 170.000 de nicăieri pur și simplu. Au venit prin poștă care costă și asta, au plătit ei singuri și s-au organizat prin țară, prin orașe și mi-au trimis acest sprijin absolut uriaș și emoționant. Și acum când vă povestesc, mă emoționează lucrul acesta. Nu a studiat nimeni acest fenomen. Nu au analizat, nu au înțeles ce s-a întâmplat, nu au înțeles că există masa asta de oameni din țara asta foarte interesați de politică și foarte pricepuți. Eu, merg prin țară – fac asta din 2014, aproape în fiecare an – cu mașina mea de epocă și merg să mă întâlnesc cu cine vrea să vorbească cu mine. Nu cu susținători de-ai mei, ci cu absolut oricine, nici nu-i cunosc. Acești oameni discută cu mine politică de la un nivel chiar superior multor analiști politici, crede-mă! Și pun probleme atât de interesante, ceea ce înseamnă că acești oameni gândesc, sunt atenți, dar nu consideră implicarea ca fiind onorabilă. Asta e partea proastă. Eu pe asta mă bazez. Care e grupul meu, să zic așa, lumea căruia mă adresez? Exact asta este! Susținătorii mei nu sunt din zonă politică, se croșetează absolut penibil și degeaba că se ia voturi de la cutare, de la cutare. Nu e adevărat! Principalii mei votanți sunt familiile și cercurile de prieteni. Asta îmi spun oamenii cel mai des pe unde merg prin țară (…). Abia acesta este un fenomen extrem de interesant și care nu-l studiază nimeni, nu interesează pe nimeni. Sunt foarte relaxați în judecățile de valoare de până acum – standard.

Carmen Gorgan: Vorbind de voturi, ce părere aveți despre faptul că STS, adică un serviciu secret este implicat în alegerile prezidențiale? Vi se pare normal?

Mircea Diaconu: Lucrurile sunt extrem de simple, trebuie să pornească de la principii: principiile generale și firește, europene. Dacă discutăm despre democrație, aici nu are ce să caute în niciun fel haina militară, gradele, structuri militare, în niciun fel! E un spațiu liniamente democratic, public și cetățenesc, atât și nimic mai mult!

Carmen Gorgan: În încheiere, dacă-mi permiteți, vă spun ce mă enervează pe mine în România și poate îmi spuneți dacă aveți o soluție în acest sens. Mă enervează acest așa-numit ”stat paralel” sau altfel spus, această organizație care controlează direct statul național încercând să țină sub control marile domenii și mă refer aici la cea politică, economică, a justiției și a mass-mediei. Veți face ceva în privința aceasta, în privința acestei organizații?

Mircea Diaconu: Lucru extrem de complicat și greu de explicat așa, într-o singură frază. De ce zic asta? Pentru că eu nu-i zic stat paralel pentru că dacă ar fi paralel, atunci ar trebui să fie vizibil, deci atunci l-ai sesiza ca atare. Nu! El e nevăzut, eventual e un stat subteran sau ocult. Ce înseamnă asta? Am avut sentimentul clar din 1990 încoace că există ca un fel de traversare, ca să zic așa, a epocilor niște oameni pe care nu-i știm neapărat, oameni gri, aproape invizibili și care dețin puterea, s-au așezat peste tot prin spațiile de interes ca niște macaze. La un moment dat, într-unul din filmele mele din anii `90 am introdus o replică, era situația de așa natură, și am zis: ”Am înțeles, tovarășe colonel, mă privatizezi!”. Ca să zic așa, devenim oameni de afaceri la ordin, ceva de genul ăsta. Și aceștia cred că nu au părăsit România deloc. Dimpotrivă, s-au întărit. Asta e o categorie. O altă categorie este aceea în care probabil că s-au mixat lucrurile astea pe regimul Băsescu, s-au mixat între instituții, au cucerit instituțiile de forță, acest gen de oameni pătrunzând în puncte cheie și le-au controlat, astfel încât chiar instituțiile au devenit parte, ceea ce este absolut dement pentru o țară democratică pe care o dorim.

Carmen Gorgan: Și există o soluție?

Mircea Diaconu: Sigur că există, cum să nu existe?! Avem legi pentru orice și asta-i pledoaria mea: ordine de drept! Dacă e dezordine, nu poți decât să faci ordine. Singura ordine posibilă este cea de drept. Ce înseamnă asta? Nu să vânezi pe nimeni, de niciun fel, însă instituțiile, persoanele trebuie să intre exact în litera legii și a competențelor lor fiecare. S-au depășit atribuțiile, s-au urcat puterile între ele una peste alta, s-au mixat. Dovada cea mai clară, simplă, la îndemână sunt aceste protocoale prin care structuri de tot felul au intrat în spații de justiție, de procuratură, de Curtea Supremă, de orice vreți. Iată dovada, despre asta e vorba – și-au depășit atribuțiile! Scrie foarte clar în legea de funcționare a fiecărei instituții de tipul ăsta, până unde și despre ce este vorba. Și s-a ajuns într-un punct absolut îngrozitor, mi și frică să-l exprim. Discutăm în lume de riscuri de terorism care sunt peste tot. În România există alte multe forme de terorism pentru că terorism înseamnă activități criminale, oculte care au un singur țel: să destabilizeze siguranța cetățeanului, spaima unuia față de celălalt, nu mai îndrăznești să scoți copiii din casă de frică etc, etc. Asta se întâmplă în urma multor și feluri de organizări criminale, de mafii în România. Mă refer la prostituție, la trafic de droguri, la tăierea și distrugerea pădurilor. Sunt structuri mafiote care s-au construit în timp și nu brusc, în ani de zile, în care instituțiile de forță chemate să facă asta conform legilor lor de funcționare, s-au ocupat de cu totul alte lucruri, minore spun eu. Și nu a existat nicio atenție pentru zona aceasta de risc pentru țara asta. Astea sunt competențe de președinte, de CSAT, dar nu, nu au avut timp să vadă. De ce? Pentru că președinții la nesfârșit s-au bătut în spațiul politic: să pună prim-miniștrii, să-și salveze partidele, să-și servească clientelele politice ș.a.m.d., ceea ce eu, ca și independent, este absolut exclus – prieteniile nu au ce se caute în spațiile politice, adică Guvern, Parlament, decât pe procedura firească a Constituției. Acum când s-a întâmplat căderea Guvernului, cu tot ce s-a întâmplat acum, apariția publică a președintelui în acest subiect trebuia să fie numai din clipa în care a căzut Guvernul, procedura cu el începea în clipa aia, nicio clipă mai devreme.

Carmen Gorgan: Există o declarație pe care ați dori să o faceți pentru alegătorii români astăzi, cu doar câteva zile înainte de alegerile din 10 noiembrie?

Mircea Diaconu: Le fac peste tot și o fac mereu. Ca să sintetizăm: în competiție, vorbesc de cei semnificativi, sunt trei grupuri politice cu președinții lor în frunte, care, oricare dintre ele ar câștiga această bătălie pe care deocamdată o argumentează pur politic și pe subiecte politice și neprezidențiale, oricare ar câștiga, mâine începe războiul cu cealaltă. Absolut egal care dintre ele. Pe culoarul pe care umblu eu sau încerc să explic care-i culoarul păcii și al nepartizanatului sunt singur. Opțiunea e simplă: vrem încă cinci ani la fel cu domnul Iohannis? Pentru că la fel sunt și vor fi absolut identici! Sau vrem o schimbare? Singura variantă de schimbare, îmi pare rău că eu trebuie să o spun și nu altcineva – e pe culoarul meu, ca să nu spun ”eu”.  

Carmen Gorgan: Referitor la asta, zilele trecute, Mircea Badea a lansat o ipoteză foarte interesantă. El spune că în mod normal, dvs. veți intra în turul doi, însă crede că va fi ordin pe unitate la PNL ca să o bage pe Viorica Dăncilă în turul doi, astfel încât să fie siguri că intră Dăncilă în turul doi și nu dvs. Ce părere aveți despre asta?

Mircea Diaconu: Da, așa a fost gândit totul. Îmi pare rău că trebuie să o spun – așa a fost gândit totul. De ce a fost gândit totul așa? Eu de-asta am pornit. În ziua de vineri, 23 de august, care a fost ultima zi în care s-a decartat ultimul partid, doamna Dăncilă a declarat că ținta ei e să ajungă în turul doi, dacă nu, își dă demisia, ceea ce înseamnă că atât vrea, atât poate. Asta ce ar însemna, că domnul Iohannis va fi președinte, fără dubiu. Asta m-a supărat, asta m-a deranjat și de-asta am ieșit așa de capul meu și a început bulgărele de zăpadă. Și iată-ne aici în punctul acesta. Și eu am auzit zvonul acesta și mie mi s-a spus din mai multe surse lucrul ăsta. Cert e că vor face orice ca doamna Dăncilă să fie în turul doi. Cine? Statul paralel, susținătorii, practic, inerția Iohannis, ca să nu zic altfel. Inerția Iohannis, adică cei din jur care împing la această căruță! Asta vor face, probabil, ca să nu ajung eu în turul doi. De ce? Pentru că într-adevăr au înțeles că eu adresându-mă fără doctrină absolut tuturor cetățenilor de peste tot, eu în mod normal în turul doi trebuie să pot să iau voturi din toate categoriile societății românești: și din cea tăcută. Mai ales din cea tăcută!