Interviu cu seful de la Contrainformatii

A pătrunde în tainele unui serviciu de intelligence şi a-i cunoaşte pe cei care lucrează în acest domeniu este întotdeauna o provocare. M-am bucurat să pot discuta cu şeful DCiSM, comandorul Mihai Gheorghe, descoperind un ofiţer deschis şi volubil, dedicat meseriei sale, pe care o îndeplineşte cu dăruire de aproape 20 de ani, despre începuturile şi evoluţia structurilor de contrainformaţii militare în România, precum şi despre proiectele sale de viitor, se arată pe Ziuaveche.ro.

Încep, domnule comandor, prin a vă mărturisi că pentru mine, ca jurnalist, un interviu cu şeful unui serviciu de informaţii reprezintă o provocare. Ce reprezintă pentru dumneavoastră întâlnirea cu un jurnalist a cărui preocupare ar trebui să fie îndeobşte iscodirea şi căutarea?

O şansă, dar, dacă stau bine să mă gândesc, o dublă şansă.         În primul rând, o şansă pentru faptul că am ocazia să intru în contact cu cititorii săptămânalului „Observatorul militar”, într-un moment în care Direcţia Contrainformaţii şi Securitate Militară împlineşte 95 de ani de existenţă. Deşi cred că, jurnalistic vorbind, ar avea un mult mai mare impact să spun că anul acesta, la 1 Mai, marcăm faptul că intrăm în ultimii cinci ani pe care îi mai avem de parcurs până când vom aniversa un secol de existenţă a contrainformaţiilor militare în România.

În al doilea rând, este o şansă pentru că intru în dialog cu un jurnalist. Trebuie să vă mărturisesc, nu pentru a vă flata, deoarece evit cu obstinaţie această atitudine, că, în percepţia mea, jurnalismul, în esenţa sa, se apropie frecvent de activitatea de intelligence. Am putea discuta mai mult pe acest subiect dar, deocamdată, îmi permit doar să vă spun că, pentru mine, jurnalismul este, pe lângă toate celelalte, un intelligence competitive al opiniei şi atitudinii, al adevărului şi spiritului civic.

Dintr-o perspectivă jurnalistică, dar nu numai, vă propun să dialogăm despre două începuturi. Unul al Direcţiei Contrainformaţii şi Securitate Militară, ca structură, şi un altul, actual, al începutului activităţii dumneavoastră ca şef al acestei structuri reprezentative a armatei şi a intelligence-ului românesc. Care sunt originile contrainformaţiilor militare la noi şi cum s-a creat DCiSM ?

În Tratatul de pace impus României la Bucureşti, în aprilie 1918, se prevedea, printre altele, ca, la 1 iulie 1918, armata română să fie demobilizată. După o campanie istovitoare, în care spiritul de sacrificiu al soldatului român salvase onoarea armatei, era mai mult decât evident că, printre multiplele cauze care au stat la originea unor insuccese în luptă, una dintre cele mai importante a fost incapacitatea forţelor proprii de a-şi proteja informaţiile şi de a contracara acţiunile de spionaj. Din acest motiv, şeful Biroului Informaţii din Secţia a II-a a Marelui Cartier General, colonelul Nicolae Condeescu, propunea, în raportul cu nr. 289 din 28 aprilie 1918, ca după demobilizarea armatei, stabilită pentru data 1 iulie 1918, să se înfiinţeze, în cadrul M.St.M., o structură informativă de tip secţie, formată din două birouri: Biroul 1 Informaţii şi Biroul 2 Contrainformaţii. Propunerea a fost aprobată prin Ordinul de zi nr. 36 din 1 mai 1918, dată care marchează, oficial, naşterea contrainformaţiilor militare.

Ulterior, activitatea de contrainformaţii militare s-a înscris pe o direcţie proprie, astfel că, în anul 1930, generalul Nicolae Samsonovici îi raporta regelui Carol al II-lea, că „echipa contrainformativă a M.St.M. a contribuit la descoperirea a 85% din cazurile de spionaj din ţară”.

Despre etapele Moruzov şi Cristescu – doi creatori de şcoală în munca de informaţii – nu cred că mai este nevoie să amintesc. Cert este că, după Al Doilea Război Mondial, odată cu instaurarea regimului comunist, activitatea contrainformativă va fi asociată cu activitatea Securităţii, iar această asociere cred că numai istoricii o pot explica, justifica sau contesta.

Eu nu vreau decât să amintesc faptul că, în anul 1990, prin ordinul ministrului apărării naţionale M 41/1990 se înfiinţează Direcţia Contraspionaj a M.Ap.N.

Va urma un amplu şi continuu proces de transformare, în care denumirea Direcţiei se va schimba succesiv, sub imperativele impuse de transformarea Armatei şi a societăţii româneşti – Direcţia Protecţie şi Siguranţă Militară (1997), Direcţia Siguranţă Militară (2001), Direcţia Contrainformaţii şi Securitate Militară (2006).

Sursa:ZiuaVeche.ro