Ioan Chindris: „21 decembrie 1989, capatul rabdarii unui popor”

21 decembrie 1989 a fost momentul care prevedea o adevărată “furtună” de gloanţe în Cluj-Napoca. După 47 de ani de comunism, clujenii au răbufnit şi considerat că este momentul ideal pentru o revoluţie, iar motivul invocat este „capătul răbdării unui popor”. Chiar de la începuturile dimineţii, toţi locuitorii oraşului de pe Someş au început să răspândească zvonul că revoluţia va începe la ora 12 şi că momentul în care dictatorul Nicolae Ceauşescu va fi dat jos va începe în Piaţa Unirii. În tot acest timp, intelectualitatea conspira împotriva manifestanţilor într-un anfiteatru ascuns al Universităţii Babeş-Bolyai.

Misterul planează asupra organizatorilor revoluţiei

Nici până în azi, la 20 de ani de la evenimente, nu se cunoaşte identitatea persoanelor care au „pus la cale” aceste mişcări, însă zvonurile spun că revoluţia din Cluj-Napoca a fost planificată încă din octombrie 1989. Ioan Chindriş, directorul Bibliotecii Academiei din Cluj-Napoca, a participat la evenimente şi a povestit reporterilor Gazeta de Cluj firul evenimentelor din decembrie 1989. “În dimineaţa de 21 decembrie eram la serviciu, la Institutul de Cercetare Istorică de pe strada Napoca. A venit la mine un cunoscut de-al meu, un cerşetor, care mi-a spus să fiu în Piaţa Libertăţii, că la ora 12 începe Revoluţia. Eu m-am uitat în toate colţurile să vad dacă suntem înregistraţi. A fost, n-a fost, nu ştiu. I-am zis lui Ionică Băjenaru să iasă afară afară că îmi face probleme. El mi-a zis că la 12 îl dăm jos pe Ceauşescu”, a explicat Ioan Chindriş cum a început o dimineaţă ce urma să fie înscrisă în istorie. Între timp, la Institul de Cercetare Istorică, situat în acea perioadă pe strada Napoca, a fost convocată o întrunire a intelectualităţii clujene cu scopul de a-i condamna pe revoluţionari şi a-l preamări pe Ceauşescu. „La ora 10 a venit preşedintele sindicatului de la Institul de Istorie, Dumitru Suciu. Mi-a spus că la ora 12 va trebui să fiu în amfiteatrul 11 de la universitate la o şedinţă foarte importantă. Suciu mi-a spus că dacă nu voi participa, voi putea să îmi iau adio de la institut. Era o adunare în favoarea lui Ceauşescu şi împotriva revoluţionarilor. La ora 11 am fost acolo, unde era prezent de la Bucureşti un director general din cadrul Ministerul Învăţământului, Aurelian Bondrea, actualul rector al Universităţii Spiru Haret. Bondrea conducea şedinţa, în dreapta lui era secretarul de partid pe centrul universitar, Nicolae Edroiu, în strânga lui era Vasile Vesa, secretar de partid pe Universitate şi aşa mai departe. Trebuiau să ia cuvântul opt inşi. Noi am aflat între timp despre ce este vorba. În oraş încă nu se întâmplase nimic. Era o linişte de mormânt. Ca liniştea dinaintea furtunii. Dar ştiam ce se va întâmpla. Ne era o frică groaznică”, a continuat Chindriş.

„Omorâţi-i că nu sunt oameni”

Unul dintre cele mai revoltătoare discursuri a fost cel al lui Nicolae Edroiu, care a spus că revoluţionarii ar trebui omorâţi, pentru că nu sunt oameni. “Secretarul pe centru universitar a avut în acel moment un discurs vehement şi a spus acele cuvinte care sunt cunoscute acum în Cluj: <<Ar trebui împuşcaţi cei care fac această treabă, pentru că nu sunt oameni>> ”, a arătat Chindriş.

Libertatea din Piaţa Libertăţii

Revoluţia propriu-zisă a început în Piaţa Libertăţii (n.r. actuala Piaţa Unirii) când istoricul şi scriitorul Valen Paşcu a strigat de la balconul redacţiei Tribuna “Libertate! ”. Valentin Taşcu s-a ridicat la redacţia Tribuna şi a deschis geamul spre Piaţa Libertăţii şi a strigat <<Libertate>>. Cu asta a început rumoarea mare şi pe urmă s-au adunat oameni şi s-a umplut strada. După aceea, spre uluitoarea mea stupoare am aflat că Taşcu a fost securist”, a explicat Chindriş.

Sute de mii de focuri, zeci de morţi

Soldaţii au umplut piaţa şi au început să tragă încontinuu. Dacă doar zece soldaţi aveau armele ţintite către mulţime şi erau pregătiţi să tragă în orice moment, în spatele lor erau aşezaţi aproximativ 150 de militari care trăgeau în aer încontinuu pentru a intensifica starea de panică şi pentru a arăta adevărata forţă a armatei. În Piaţa Unirii s-au adunat câteva mii de oameni care erau nemulţumiţi de sistemul comunist. “Se trăgea din piaţa. Cam zece trăgeau în guri de foc. Erau cam 100-150 cei care trăgeau cu gloanţe reale non-stop în aer ca să oprească mulţimea. S-au tras sute de mii de gloanţe în aer”, a susţinut directorul Bibliotecii Academiei.

„Omul cu mătura”, împuşcat „din greşeală”

Martor la evenimente, Ioan Chindriş a povestit cum un om care tocmai şi-a cumpărat o mătură şi a ajuns din greşeală în mijlocul evenimentelor a fost ucis fără nici un strop de milă. „Un om venea dinspre statuia lui Matei Corvin, tocmai îşi cumpărase o mătura. El nu ştia ce se întâmpla acolo şi a vrut să treacă. Soldaţii l-au nimerit în creier. Mătura a căzut într-o parte, corpul în alta şi creierul în altă parte. Femeile fiind mai chinuite au fost şi mai revoltate şi au vrut să se repeadă la un soldat care era prin apropiere, dar acesta l-a nimerit exact în frunte pe un om de la tipografia Ardealul. Nu ştiu ce căuta omul acela acolo, oricum toată lumea era turmentată”,  a arătat Chindriş.

Activiştii de partid au tras „pe ascuns”

Istoricul povesteşte că nu numai soldaţii au fost „capul răutăţilor” din Piaţa Unirii şi că au fost cazuri în care activiştii de partid, care erau printre revoluţionari, au tras în protestatari. „Am văzut un lucru care mă duce spre ideea că nu numai armata a tras, ci au tras şi activiştii de partid de pe marginea trotuarelor. Ca ziarist îi cunoşteam pe toţi activiştii de partid din Cluj şi toţi erau îmbrăcaţi elegant şi aveau o geantă neagră ciudată în mâna dreaptă. Pe partea cealaltă, în faţa Băncii Naţionale era o fată tânără. Ea a încercat să vorbească cu soldaţii şi le-a zis: <<Măi soldatule. Tu eşti tânăr, ai vârsta mea. Noi am putea să fim iubiţi, am putea să ne căsătorim în mod normal? Ai putea tu să mă împuşti pe mine>>. Soldatul nu zicea nimic şi se uita prostit la ea. La un moment dat fata a căzut în faţă împuşcată în ceafă de pe trotuar. În spatele ei l-am văzut pe unul dintre activiştii de partid din Cluj. Fata nu a murit din glonţul soldatului ci din al activistului”, a declarat Chindriş.

Soldaţii din Libia au creat diversiune

De asemenea au existat zvonuri că Nicolae Ceauşescu ar fi trimis în Cluj-Napoca ajutoare din Libia. Pe străzile oraşului se plimbau mai mulţi cetăţeni care distrugeau tot ce le „ieşea în faţă”. „O altă chestiune legată de haosul paralel al celor care spărgeau vitrine şi care nu aveau nimic de-a face cu revoluţia. Era un grup de oameni care spărgeau vitrinele, distrugeau tot ce le ieşea în cale fără să fure nimic şi încercau să creeze haos mai mare decât era pe străzi. Am văzut, de asemenea, şi soldaţi care nu erau români. Sunt zvonuri că la radioul Europa Liberă s-ar fi transmis mesaje subliminale pentru a stârni revoluţia, însă nu există această posibilitate”, a mai spus Chindriş.

Sfârşitul agoniei

Focurile de armă ale soldaţilor au încetat târziu în noapte, în jurul orei 23, însă revoluţionarii au stat în Piaţa Unirii până dimineaţa chiar dacă numărul lor nu a fost aşa de numeros. „La ora 11 noaptea s-au oprit focurile, însă forfota a fost în Piaţa Unirii până dimineaţă, dar la un nivel mai marginal. La un moment dat nebunia soldaţilor a încetat şi aceştia îi rugau pe oameni să plece acasă”, a conchis Ioan Chindriş.

Tiberiu Hrihorciuc