Ioan Repede, fostul director general al Rombat, a fost anchetat pentru evaziune fiscală! În final, procurorii au clasat cauza

Fostul director general al Rombat SA, Ioan Repede, a fost cercetat într-un dosar penal deschis de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, în 2018, pentru evaziune fiscală. Dosarul penal a fost întocmit ca urmare a unei plângeri depuse de ANAF, ai cărei reprezentanți au susținut că Ioan Repede ar fi derulat relaţii comerciale nelegale, influențând în acest sens impozitul pe profit şi TVA-ul, fapte care s-ar fi petrecut în 2013. În noiembrie anul trecut procurorii au clasat cauza, spunând că “fapta nu există”.

După administrarea probelor în dosarul 845/P/2018, procurorii au ajuns la concluzia că faptele reţinute în sarcina lui Ioan Repede “nu realizează elementele de tipicitate nici sub aspect obiectiv, al elementului material, dar nici sub aspect subiectiv, al intenţiei infracţionale”, motiv pentru care a dispus clasarea față de acesta.

Drept urmare, reprezentanții ANAF au depus plângere împotriva soluției procurorului, dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la finele lunii ianuarie anul acesta.

În mod ciudat însă, instituția nu a fost reprezentată de nimeni în instanță la cele două termene care au fost stabilite în cauză. Doar procurorii și avocatul lui Ioan Repede, desemnat din oficiu de instanță, au fost prezenți în sala de judecată, la doar cel de-al doilea termen.

ANAF: S-a realizat o fraudare a bugetului de stat

În plângerea depusă în instanţă, ANAF a arătat că Ioan Repede “a deţinut calitatea de administrator la Societatea Rombat S.A. şi din această calitate a derulat relaţii comerciale nelegale, influenţând în acest sens impozitul pe profit şi TVA-ul”. Concret, Rombat ar fi avut relații comerciale fictive cu două societăți din Strehaia care se ocupau cu colectarea bateriilor auto uzate.

“(…) pentru ca o operațiune economică să aibă caracter real, este necesar ca toate cete patru elemente să fie reale în mod simultan. De asemenea, caracterul fictiv al oricăruia dintre cele patru elemente esențiale este de natură a compromite caracterul real al întregii operațiuni, întrucât situația faptică nu va mai corespunde cu modul în care aceasta este consemnată în evidenţe financiar contabile și fiscale. De exemplu, o operațiune consemnată într-o factură va putea fi calificată ca fictivă dacă informațiile cu privire la bunurile sau serviciile tranzacționate sunt nereale. Astfel, este relevant în situaţia de faţă având în vedere condiţiile ce trebuie îndeplinite (şi care în opinia petentei sunt aşa cum rezultă fără dubiu ca operaţiunile evidenţiate în actele contabile sa fie fictive) pentru a caracteriza operaţiunile ca fictive şi anume evidenţierea în actele contabile a unor livrări către persoane impozabile care nu au avut loc, astfel ca este dincolo de orice dubiu că operaţiunile înregistrate nu sunt reale.

În baza respectivelor facturi întocmite cu beneficiarii unor servicii care nu au avut loc, intimatul își exercită dreptul de deducere a TVA și întocmește documente care atestă prestarea serviciilor respective.

În acest caz, operaţiunile consemnate în facturile respective au caracter fictiv, indiferent dacă beneficiarul a achitat către furnizor prețul tranzacției. În acest sens, în speţă, în situația în care documentele contabile evidenţiază operațiuni care nu au nici un corespondent în realitate sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii”, a arătat ANAF în plângere, solicitând instanței să constate că în fapt “s-a realizat o fraudare a bugetului de stat, prin săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, prin neînregistrarea operațiunilor comerciale desfășurate de Rombat SA în contabilitatea acesteia”.

Procurori: Tranzacţiile presupus a fi fictive au existat în realitate

Procurorii au cerut însă respingerea plângerii formulate de ANAF ca nefondată întrucât din înscrisurile de la dosar rezultă că actele contabile, respectiv tranzacţiile presupus a fi fictive au existat în realitate, aceste aspecte rezultând din întregul material probator.

“Astfel, arată că pe lângă facturile emise către cele două societăţi din Strehaia la dosar au fost depuse şi CMR-urile, actele care fac dovada transportului şi a livrării acestora până la sediul celor două societăţi comerciale care, cel mai probabil, nu au înregistrat aceste facturi fiscale, sens în care operaţiunile financiare presupus fictive au existat în realitate, fapta nefiind dovedită a fi săvârşită de către numitul Repede Ioan.

Cu atât mai mult, solicită a se avea în vedere că faţă de momentul reţinut al comiterii faptei, anul 2013, este împlinită şi prescripţia răspunderii penale, fapte ce face imposibil a mai fi cercetat şi fapta celor două societăţi din Strehaia care nu au înregistrat aceste operaţiuni financiare. De altfel, ele au făcut şi obiectul dosarelor penale din care s-a disjuns prezenta cauză. Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii şi să se menţină ordonanţa atacată. Avocat Z.Z.I. solicită respingerea plângerii, menţinerea ordonanţei de clasare având în vedere starea de fapt reţinută şi dovedită în cauză. Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat în prezenta speţă a intervenit şi prescripţia răspunderii penale”, se arată în încheierea penală a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În timpul anchetei au fost analizate peste 40 de facturi presupus fictive, însă conform raportului de constatare criminalistică grafoscopică, întocmit în aprilie 2022, doar trei sunt cert semnate de către Ioan Repede, iar alte 23 au fost “probabil” semnate de către acesta, în timp ce alte 15 sunt semnate de altă persoană.

Totodată, procurorii spun că s-au efectuat verificări la locația în care și-ar fi avut sediul cele două SRL-uri cu care Rombat s-a aflat în relații comerciale, însă acolo își avea sediul o altă firmă. Muncitorii găsiți acolo știau că în urmă cu mai mulți ani firmele respective au  colectat baterii uzate, fără însă să poată preciza cine a coordonat-o. De asemenea, Rombat SA a furnizat anchetatorilor două contracte încheiate cu două firme de transport, care atestă că bateriile uzate au fost transportate și primite de către societatea bistrițeană.

Instanța: Nu sunt probe care să ateste vinovăția

Drept urmare, instanța ajunge la concluzia că soluția dată de Parchet în dosar este corectă.

“Asemănător procurorului, judecătorul de cameră preliminară reţine că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judiciare nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului.

Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este fără echivoc cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită cu ajutorul probelor în scopul cunoaşterii.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ceea ce priveşte nevinovăţia, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat. În speţă s-au administrat toate probele în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există.

În urma analizei tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu există probe ce pot forma convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că intimatul Repede a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”, este concluzia instanței care a respins în final plângerea formulată de ANAF.