Iobagi moderni și grofi contemporani: scandalul composesoratului din Agarbiciu

Composesoratul din Agărbiciu – între drepturi istorice și acuzații de abuz modern

Ca în multe alte localități din România, și în comuna Căpușu Mare, satul Agărbiciu, tensiunile din cadrul Composesoratului Pădurilor și Pajiștilor Foștilor Iobagi au degenerat într-o veritabilă luptă pentru putere, bani și control al resurselor locale. Membrii acuză o conducere dictatorială, condusă de Ioan Iancu – un personaj cunoscut în județul Cluj, om de afaceri și președinte al composesoratului. Composesoratul, înființat pentru a restitui comunității drepturile pierdute în perioada feudală, este astăzi comparat cu o feudă personală. Membrii nemulțumiți reclamă lipsa transparenței, abuzuri administrative și transformarea unei structuri democratice într-una autoritară.

Ioan Iancu a ajuns în fruntea composesoratului într-un context neclar, după ce fostul președinte ar fi dispărut din schemă cu un prejudiciu de 700.000 de lei vechi. Din această sumă, Iancu a declarat că s-au recuperat doar 30.000 de lei, restul fiind pierduți, fără nicio urmărire sau responsabilitate clară. Membrii îl acuză că a fost susținut de primarul din Căpușu Mare, Iancu Gheorghe, acuzație pe care actualul președinte o respinge categoric.

Iancu susține că a fost ales în mod democratic de către membri, la doar 42 de ani, fiind unul dintre cei mai activi tineri antreprenori din sat, conducând firma Salice cu un număr mare de angajați și o cifră importantă de afaceri.

Subvenții APIA: dublu standard și lipsă de justificare

Composesoratul deține 920 de hectare (500 ha pășune și 420 ha pădure), însă sunt declarate la APIA doar 131 de hectare pentru subvenție. Iancu evită, potrivit acuzațiilor, să dovedească întreținerea cu efectiv real de animale, pentru a nu pierde din profit. Totodată, sătenii susțin că animalele lor pasc acele pășuni, dar subvențiile nu se întorc către ei. Președintele composesoratului argumentează că nu există obligația de a dovedi numărul de animale, iar pășunile pot fi cosite, fără a depinde de animalele sătenilor. Totuși, unii membri susțin că întreținerea doar prin cosire nu este realistă pe întreaga suprafață.

Lemnul de foc, deși subvenționat, rămâne inaccesibil pentru mulți săteni – principala sursă de conflict, acuză membrii composesoratului

În anii 2023 și 2024, din pădurea composesoratului au fost scoși 2.443 de metri ster de lemn. Oficial, doar 150 de remorci au fost vândute membrilor, restul fiind vândut în alte localități precum Florești, Gilău sau Cluj-Napoca. Mulți localnici reclamă faptul că nu au primit niciun metru cub de lemn, în ciuda cererilor depuse de ani de zile. Iancu justifică prin faptul că distribuția durează doi ani și este făcută alternativ, de la numărul 1 la 250 într-un an, și invers anul următor. Cei care nu locuiesc în sat își pot lua lemnul direct din depozit. Președintele insistă că subvențiile sunt gestionate centralizat și provin atât din pășune, cât și din pădure.

Alegeri de tip „Coreea de Nord”

În martie 2025, Iancu a fost reales pentru încă cinci ani, însă votul este acuzat de lipsă de transparență. Buletinele de vot erau personalizate, iar membrii puteau vota maxim 7 din 13 candidați – fapt ce ar fi permis identificarea votului fiecăruia. Iancu răspunde că identificarea membrilor este necesară, din cauza coincidenței de nume și a faptului că drepturile de vot sunt proporționale cu cota deținute în composesorat.

Una dintre cele mai grave acuzații este legată de intabularea unei suprafețe de 6.400 mp lângă casa lui Iancu. Se spune că terenul aparținea composesoratului și a fost trecut abuziv în proprietatea personală, cu ajutorul primarului. Iancu respinge acuzațiile, spunând că terenul este moștenire de familie sau cumpărat de la vecini, în baza unor acte valabile. Ioan Iancu este și președintele fondului de vânătoare „Pro Mediu”. Sătenii îl acuză că nu acordă compensații pentru culturile distruse de mistreți sau cerbi. Aceștia sunt nevoiți să dea în judecată fondul de vânătoare, de cele mai multe ori fără rezultat. Iancu răspunde că nu au fost depuse solicitări și că pagubele sunt naturale, fără a depăși limita compensabilă.

Concluzie: iobagii moderni și noul „grof”

Composesoratul, care trebuia să repare o nedreptate istorică, pare să repete greșelile trecutului. De la opresiunea grofilor, comunitatea a ajuns sub conducerea unui alt „grof” – de data aceasta unul modern, acuzat că administrează după bunul plac un patrimoniu colectiv. După cum spun unii localnici: „Am ajuns iobagi moderni în mâinile unui grof contemporan.”

Pășunea e a satului, nu tarlaua lui Iancu

Ioan Iancu, personaj cu trecut dubios, cercetat penal în trecut pentru infracțiuni la regimul armelor și munițiilor – dosar „spălat” între timp –, revine în centrul atenției cu teorii îndoielnice despre modul în care se pot încasa subvenții APIA pe pășunile comunității. Potrivit lui, nu e nevoie de animale – poți cosi, colecta banii și pleca liniștit. Dar realitatea din teren și regulamentele oficiale spun altceva: una e să pasuneze efectivul satesc, alta e să trimiți un tractor printre bolovani și versanți.

La fel și cu pădurile – Iancu promovează aceeași politică de „cosim, tăiem, încasăm”, ca într-o afacere personală. Concluzia e clară: Iancu tratează composesoratul ca pe propria firmă, uitând că aceste terenuri au o destinație comună și sunt subvenționate exact pentru a susține agricultura tradițională și comunitățile rurale, nu fabricile de bani ale unor „băieți deștepți”.

Cu funcții de conducere în cel puțin patru asociații simultan și la carma societatii Salice, Ioan Iancu pare mai preocupat de putere decât de interesul obștii. De aici și tensiunile crescânde și dorința de a transforma totul în feudă personală.