Text scris de Cornel Nistorescu, publicat în cotidianul.ro:
Ultima apariție televizată a președintelui, o ieșire cu acuze grosolane la adresa unui partid politic, a coincis cu lansarea panotajului electoral pentru candidatul Klaus Iohannis. Imediat ce scăfîrlia lui Klaus a fost împodobită cu șepcălia faimoasă prin plagiat, un fel de ”Klaus great again”, toate șoselele mai bune și mai importante ale țării s-au umplut cu figura adormită a președintelui, însoțită de sloganul său electoral. Pe la țară și prin orașele mici nici urmă de dînsul. Pe acolo sloganul său potrivit ar fi fost:
– ”Nu știu! Nu mă interesează!”
Dar pe drumurile mari, Klaus, despre care mulți zic că merge ca dulapul din desenele animate, stă cocoțat în vîrful parului și ne anunță programul său într-o semi-propoziție:
”Iohannis – Pentru o Românie normală!”
Semi-propoziția n-are verb pentru că nici nu se face! Adică n-are acțiune.
La marginea verii, cu o săptămînă înainte să sune trîmbițele toamnei, președintele s-a grăbit să facă poporului o bucurie, dînd un semn zgomotos că și-a încheiat vacanța și că s-a trezit din adîncile sale nepăsări. Și că este gata de lupta politică. Răbufnirea aceasta ne ajută să înțelegem personalitatea acestui om închis care adeseori se poartă ca un încuiat.
Despre comoditatea președintelui Klaus Iohannis nu are rost să mai scriu. Se vedea de cînd era inspector șef și primar. Este o lene națională și internațională. Nici despre orele și zilele pe care le ciupește ca să fugă la nevastă nu merită să vorbim. Nici despre pauzele pe care le fură ca să-și dezghețe încheieturile la cîteva mingi de golf la Clubul Diplomatic. Faima lui Klaus Iohannis vine doar din ce nu face, prestațiile sale fiind un soi de placebo în politica și în viața României. Uneori Klaus Iohannis joacă rolul vulpii. Adică a leneșului viclean. Se face că doarme ca să tragă clapa guvernului, parlamentului sau adversarilor săi mai căpoși. Lui Klaus Iohannis îi adoarme mîna cînd să numească un procuror șef al României. Mai bine se scarpină cu stiloul! La fel și în cazul unui procuror șef la DNA! Nu vrea să-și mai amintească de înfrîngerea cu Luluța și cu Augustin Lazăr. Cîte înjurături i s-au tras de pe urma lor!? Nu vedeți că țara merge și așa? De ce să-și piardă vremea cu atîtea numiri? Și modificările de legi îl obosesc. Mai bine le contestă. De ce să ceară Parlamentului o prelungire a mandatului expirat al lui Eduard Hellvig? Și așa nu s-a prins nimeni că România n-are un cap legal la SRI! Partidele fac pe ele de frică și nu măcăne! Doar n-o să-l lase fără principala forță de sprijin în campania electorală? Liberalii fără băieți habar n-au ce să conceapă o diversiune! Ambasador în Israel? Dacă poate DNA-ul fără șef, poate și Israelul fără ambasador român. Adevărul este că vrem prea multe de la acest Klaus Iohannis! Doar n-o fi treaba lui să se ridice împotriva rețelelor mafiote!? Președintele este bun la ascultat imnul, la vizite, la onoruri, la drapel și la citit cuvîntări. De catastrofe, de popor și de găinării să se ocupe guvernul și parlamentul! Treaba președintelui stă în lucrurile mari, în vizite și fotografii protocolare, în semnatul tratatelor și rînjitul pe la recepții!
Să fim mulțumiți că se duce pe la atît de multe și nu cere ore suplimentare!
Panourile uriașe apărute recent pe marginea șoselelor nu reprezintă decît imaginea președintelui despre sine, chiar dacă față de dimensiunea mega-panourilor isprăvile sale nu depășesc anvergura unor pîrțuri. De ce să nu înceapă campania electorală mai repede cînd asta este principala sa îndeletnicire? Să se arate poporului și să-i sperie pe dușmani!
Panourile megalitice nu prea par a fi niște cadouri primite din SUA împreună cu șepcălia de la Trump. Și nici din Germania! Ele aparțin unei firme de publicitate outdoor din România. Dacă mălăețul Klaus Iohannis ar fi detergent sau ulei de motor sau chiar un fel de Mercedes, închirierea unui asemenea panou ar costa cel puțin 1000 de euro pe lună. Dacă înmulțim numărul lunilor rămase pînă la sfîrșit de noiembrie cu numărul panourilor risipite prin țară obținem un buget uriaș pe care președintele nu l-a cîștigat nici la Loto, nu-l are prevăzut nici în bugetul de la Cotroceni și nici nu l-a putut împrumuta de la SRI. Ca să nu mai zicem că l-a cîștigat din meditații la biserica din Sibiu. O asemenea producție și o închiriere a unei asemenea puzderii de panouri cît poarta Cotrocenilor nu se pot realiza decît cu un buget enorm care nu poate veni nici din meditații, nici din împrumuturi, nici chiar din chiriile caselor de la Sibiu. Poate dacă ar închiria Palatul Cotroceni ar scoate niște bani pentru o mică parte dintre ele.
Cu ce firmă, cu ce costuri și din ce buget a făcut Klaus Iohannis acest dezmăț publicitar? Nu-i destul că a furat la modul grosolan startul campaniei electorale! Operațiunea mai ascunde și învîrteli care ar trebui cercetate de fiscul lăudărosului Orlando Teodorovici. Cînd e la microfon acesta amenință ca leul în lesă, iar cînd este să treacă la fapte dă din coadă ca iepurașul!
Primul ministru ar trebui să pună lupa fiscală pe această campanie deșănțată, menită a scoate la iveală și a gonfla personalitatea molîie a unui președinte care n-a mișcat nimic în acest mandat de răzbunări, somnolență și călătorii!
Pentru că dărîmarea sau ștergerea panourilor cu scăfîrlia lui Klaus Iohannis ar costa cît bugetul unui oraș amărît, dezmățul de panouri de pe șosele ar putea fi trecut în registrul comic cu cîteva butoaie de vopsea albă sau galbenă și cu niște bidinele mai rezistente pe obrazele groase!
Prin 2016, Autoritatea Eletorală permanentă cita o lege chioară ( Nr.185/2015) care zice că ” responsabilitatea aprobărilor pentru amplasarea acestora pe spațiul public aparține autorităților publice locale, conform Legii nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate.
Autoritățile administrației publice locale sunt singurele în măsură să răspundă sesizărilor privind amplasarea materialelor de publicitate politică pe spațiul public”.
Mă stric de rîs cînd îmi imaginez cum prin țară primarii se cațără pe scări și se chinuie să jupoaie panourile cu figura busumflată a lui Klaus Iohannis.
Și-i văd pe unii care strigă de pe scară:
– Jos capul lui Iohannis!
Autoritatea Eelctorală Permanentă a comunicat în 2016: ”În perioadele dintre campaniile electorale, partidele politice pot să-și facă promovare politică prin orice mijloc permis de legile care reglementează domeniul publicității.
În ceea ce privește locurile în care sunt expuse bannere și alte materiale publicitare aparținând partidelor politice sau presupușilor candidați independenți la alegerile locale, precizăm că .
AEP verifică strict legalitatea surselor de finanțare pentru activitățile de publicitate politică, conform atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.
