Copiii se nasc, bătrânii mor, lumea se învârte tot mai repede sau mai ciudat. Dar cum ne-o demonstrează diavolul, orice se poate cumpăra cu bani și ce nu se poate cumpăra cu bani, se poate cumpăra cu și mai mulți bani.

Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, al cărei fiu mă consider și eu, a vândut în 2012, fără nicio aprobare, biserica greco-catolică din Corna către S.C Rroșia Montană Gold Corporation pentru 690.000 de euro. Nu-i problemă, au vândut și ortodocșii și baptiștii și romano-catolicii. Altceva mă înfioară, după ce vindem biserica (casa lui Hristos), vindem și cimitirul vechi de aproape trei secole cu morții de acolo, adică cu toată comunitatea greco-catolică din Corna din 1701 încoace. Cum e posibil așa ceva? Cum și cine a luat decizia să vândă biserica, morții din morminte și istoria noastră? Toate le puteți afla din ancheta publicată de Nostra Silva, site-ul Federației Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România. – Liviu Man

TRĂDAREA CULTELOR LA ROŞIA MONTANĂ: TRANZACŢII CU TERENURI, BISERICI ŞI MORŢII DIN CIMITIRE

Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică de Cluj Gherla a vândut, în ianuarie 2012, clădirea locaşului de cult – Biserica Greco-catolică din Corna către SC Roşia Montană Gold Corporation SA pentru suma de 690.000 Euro, constituind şi un drept de superficie asupra cimitirului greco-catolic.

În decembrie 2015 Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia a promis SC Roşia Montană Gold Corporation SA că îi va vinde clădirea Bisericii Ortodoxe din Corna, împreună cu 4 hectare de teren situate în satul Corna, inclusiv cimitirul ortodox, cu toate locurile de veci şi osemintele din ele.

Cum au ajuns cele două biserici “surori” să vândă bunuri sacre, inalienabile, chiar şi morţii din cele două cimitiresecondaţi în tranzacţii de romano-catolici şi baptişti, vom analiza în prezenta investigaţie.

Vânzările greco – catolicilor şi implicarea PS Florentin Crihălmeanu

Bisericile Romano-Catolică şi Greco-Catolică din România anunţau, la 4 octombrie 2013, într-un comunicat asumat de toţi Episcopii Catolici şi semnat de Înalt Preasfințitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București și Președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România, că „se pronunță împotriva proiectului Roșia Montană” întrucât „nu vor să fie părtașe la un asemenea păcat grav împotriva binelui comun al întregii țări”.

Părtăşia” cu Roşia Montanţă Gold Corporation SA începuse însă din luna septembrie 2009, când Episcopia Română Unită Cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj – Gherla, prin PS Florentin Crihălmeanu, a hotărât înfiinţarea unei comisii de dialog cu RMGC, din care făceau parte mons. Mihai Todea, preoţii Vasile Lăcan şi protopopul Marius Ungureşean, economul Cristian Teglaş şi ipodiaconul Ovidiu Marişca.

Obiectul “comisiei de dialog” erau cele 11,5 hectare de terenuri pe care greco catolicii le aveau în proprietate în comuna Roşia Montană, inclusiv casele parohiale, cimitirele şi lăcaşurile de cult.

Comisia ajunge la un “acord” la 21 iulie 2011, document semnat la notar, prin care se stabileşte transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului clădirea Bisericii parohiale Corna.

Ca dovadă a bunei înţelegeri, la aceeaşi dată se mai semnează un contract prin care Parohia Greco Catolică “Adormirea Maicii Domnului” Roşia Montană vinde RMCG 100.000 metri pătraţi teren agricol în Roşia Montană pentru 147.368 Euro, teren retrocedat prin titlul de proprietate nr. 7045/342 din 13 octombrie 2003. Parohia se obligă prin contract şi să înstrăineze către RMCG “orice alte proprietăţi imobiliare” pe care le va dobândi în zona Proiectului Roşia Montană.

În august 2011, avocaţii Roşia Montană Gold Corporation SA, Bica Horaţiu Traian şi Hulea Vasile Cristian, organizaţi în cabinetele asociate de avocatură “Bica şi Hulea”, cu sediul în Roşia Montană, deschid un proces la Judecătoria Câmpeni pentru rezolvarea problemelor care ţineau de întabularea dreptului de proprietate al Parohiei Greco Catolice Sfântul Gheorghe Corna asupra lăcaşului de cult.

Taxa de timbru este plătită de SC Roşia Montană Gold Corporationa SA, care nu era parte în proces. Se depune o expertiză extrajudiciară. Comuna Roşia Montană formulează o întâmpinare prin care este de acord cu admiterea acţiunii, inclusiv cu constituirea unui drept de superficie asupra terenului pe care era amplasat lăcaşul de cult, fără să menţioneze şi existenţa unui cimitir.

Complicitatea Judecătoriei Câmpeni la acest tip de procese este evidentă: acţiunea este înregistrată la 9 august 2011, în timpul vacanţei judecătoreşti, iar primul termen de judecată se stabileşte la 31 august 2011, când dosarul este soluţionat prin admiterea acţiunii.

La 21 decembrie 2011 se întabulează în cartea funciară dreptul de proprietate al Parohiei Greco Catolice Sfântul Gheorghe Corna, iar la 12 ianuarie 2012 se mai încheie un “acord” la notarul public, pe care părţile se obligă să-l păstreze “confidenţial”.

Prin acest contract Parohia Greco Catolică Sfântul Gheorghe Corna şi Episcopia Romană Unită cu Roma Greco Catolică de Cluj Gherla vând RMGC lăcaşul de cult (biserica) din Corna, construită în 1841, pentru suma de 690.000 Euro. Se transmite şi dreptul de superficie pentru suprafaţa de 2206 metri pătraţi, suprafaţă care include şi cimitirul greco-catolic din Corna.

Download

Pentru păstrarea aparenţelor se stabileşte ca predarea efectivă a lăcaşului de cult din Corna să se facă la 21 iulie 2014.

De asemenea, Parohia Greco-Catolică Sfântul Gheorghe Corna şi Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică de Cluj Gherla s-au obligat  “să înstrăineze către RMGC orice alte proprietăţi imobiliare pe care le va dobândi în zona de impact a proiectului Roşia Montană”.

lăcaşul de cult din Corna, vândut de greco-catolici pentru 690.000 Euro

Episcopia Română Unită cu Roma, Greco Catolică, de Cluj Gherla, şi-a asumat obligaţia ca în termen de 3 ani să construiască în Oraşul Câmpeni o biserică greco-catolică şi o casă parohială. Proiectul unei noi biserici a fost abandonat: la 10 ani de la încheierea acordului nu s-a construit încă o nouă biserică greco-catolică în Câmpeni.

În aceeaşi zi, 12 ianuarie 2012, Parohia Greco Catolică “Adormirea Maicii Domnului” Roşia Montană şi Episcopia Greco-Catolică de Cluj – Gherla vând RMCG13.900 metri pătraţi teren forestier (reconstituiţi prin titlul de proprietate 7045/360 din 2 februarie 2007) şi 18.800 mp teren fâneaţă (retrocedaţi prin titlul de proprietate nr. 14179/395 din 6 aprilie 2011), pentru suma de 38.260 Euro.

Tranzacţiile au fost efectuate cu acordul şi implicarea tuturor factorilor de decizie din Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj Gherla: PS Florentin Crihălmeanu, colegiul Consilierilor Eparhiali, Consiliul Economic, Consiliul Preoţesc, fiind consultat şi Preafericitul Părinte Lucian Mureşan – Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma Greco – Catolice.

PS Florentin Crihălmeanu, după ce vinde lăcaşul de cult către RMGC şi a încasat banii, se obligă, prin contract, să se dedice “în exclusivitate cultului divin”.

Comportamentul simulat, înşelător, destinat publicului, continuă şi după încheierea tranzacţiilor: parohia greco-catolică Corna are şi în prezent (ianuarie 2022) publicat un orar de funcţionare şi anunţă că oficiază slujbe în fiecare a treia duminică din lună, mai puţin iarna.

Ba chiar, la 3 octombrie 2018, PS Florentin Crihălmeanu vizitează parohia greco-catolică din Corna şi se fotografiază în lăcaşul de cult proprietatea SC Roşia Montană Gold Corporation SA…

PS Florentin Crihălmeanu vizitează în 2018 Biserica din Corna, vândută în 2012

Probabil a vrut să-l imite pe “episcopul vizitaţiilor canonice”: la 28 august 1931 a avut loc o vizită pastorală a Episcopului de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, la Biserica din Corna. Peste un an, fără să fi auzit de “sărăcia parohiei Corna din Munţii Apuseni”, în septembrie 1932, Dr. Liviu Telia, medic diecezan, a donat Epicopiei de Cluj Gherla “un valoros potir şi un disc, spre a fi predate unei biserici sărace”. Darurile au fost trimise de Episcopul Iuliu Hossu Bisericii din Corna. La 20 mai 1936 s-a lansat o colectă în toate bisericile greco-catolice, în două duminici consecutive, pentru parohia din Corna – “cea mai săracă din Eparhie” – biserica având nevoie de “reparaţii mari”, credincioşii fiind “puţini şi foarte săraci”.

Imitaţia nu i-a reuşit, Episcopul Iuliu Hossu, beatificat la 2 iunie 2019, a fost un iubitor şi sprijinitor al Bisericii Greco-Catolice din Corna, PS Florentin Crihălmeanu va rămâne în istorie în rolul lui Iuda – vânzătorul lăcaşului de cult din Corna.

Despre morţii din cimitirul greco-catolic din Corna, niciun cuvânt: au fost incluşi, tacit, în preţul tranzacţiei şi au devenit şi ei proprietatea RMGC.

cimitirul greco – catolic din Corna, abandonat în mâinile RMGC

Vânzările ortodocşilor şi încălcarea statutului Bisericii Ortodoxe Române de către IPS Irineu Pop

În 11 – 12 noiembrie 2003 are loc o şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prezidată de Partriarhul Teoctist. Pe ordinea de zi a fost şi asumarea unei poziţii faţă de proiectul Roşia Montană.

În Referatul Sectorului Biserica şi Societatea în legătură cu adresa Arhiepiscopiei Alba Iuliei nr. 1006/2003 privitoare la Proiectul Roşia Montană Gold Corporation s-a reţinut că “Biserica, manifestand respect pentru cultura, tradiţiile, obiceiurile şi tot ceea ce reprezintă moştenirea spirituală care conferă identitatea acestui popor, nu poate subscrie la dispariţia locaşurilor de cult, a cimitirelor, satelor, parohiilor şi a vieţii din aceste ţinuturi istorice”.

Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu Anania a subliniat necesitatea ca Biserica Ortodoxă Romană “să-şi exprime ferm dezaprobarea faţă de acest proiect”.  S-a arătat că în cazul bunurilor publice bisericeşti şi sacre, răspunderea revine întregii comunităţi, cu acordul organismelor centrale bisericeşti – Sfântul Sinod, Adunarea Naţională Bisericească şi Consiliul Naţional Bisericesc.

Reţinând că proiectul minier Roşia Montană “vizează strămutarea bisericilor şi a morţilor din zonă, ceea ce e inadmisibil din punct de vedere al cultului şi tradiţiilor ortodoxe”, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane s-a pronunţat împotriva realizării proiectului Roşia Montană Gold Corporation cu speranţa ca  “această zonă să rămană intactă în sfinţenia, puritatea şi frumuseţea ei.

De la această şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 11 – 12 noiembrie 2003 a lipsit Prea Sfinţitul Irineu Bistriţeanul, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

În dezbaterile parlamentare din 4 octombrie 2013, Patriarhia Română a reafirmat şi resusţinut poziţia Sfântului Sinod din 11 noiembrie 2003: Biserica Ortodoxă Română se opune realizării proiectului minier Roşia Montană.

Între timp însă, Irineu Bistriţeanul ajunsese, în 2011, arhiepiscop al Alba-Iuliei. În luna ianuarie a anului 2012, la o agapă restrânsă, IPS Irineu Pop povesteşte cum a primit o vizită de la reprezentanţii Roşia Montană Gold Corporation, care au lăsat un “coş de produse” pe care l-a verificat ulterior “speriat”, ca nu cumva să fi lăsat ceva compromiţător.

Dar primul contact cu RMGC a fost fructuos, au urmat şi alte întâlniri şi s-a pus în aplicare un plan prin care proprietăţile Bisericii Ortodoxe din Corna să fie vândute companiei care vrea să dezvolte proiectul minier.

Pentru a înţelege acţiunile IPS Irineu Bistriţeanul poate este necesară o altă incursiune istorică, la sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 21 – 22 ianuarie 1993, când episcopul vicar de Cluj a fost judecat pentru erezie, fiind susţinător al “fenomenului Noul Ierusalim” de la Pucioasa.

În 18 ianuarie 1993, PS Irineu Bistriţeanul declara pentru Evenimentul Zilei că Fenomenul de la Pucioasa “nu este o erezie” anunţând că “rămâne pe poziţie, indiferent care va fi hotărârea Sfîntului Sinod”. Anunţa cu vehemenţă că “dacă se vor lua măsuri împotriva mea, voi primi totul cu bucurie, chiar şi sancţiunea extremă a caterisirii”. Şi plusa curajos: “dacă aş renunţa acum , n-ar fi pentru că aşa aş simţi, ci aş face-o din laşitate”, “nu o fac ca să nu fiu un Iudă şi un trădător”!

Download

Totuşi, în şedinţa din 22 ianuarie 1993 a Sfântului Sinod, PS Irineu Bistriţeanul s-a lepădat de Mănăstirea Noul Ierusalim şi a declarat, în scris, că “mă desolidarizez de acel fenomen. Îmi cer iertare pentru tulburarea pe care am pricinuit-o şi făgăduiesc să fiu credincios comuniunii sinodale şi învăţăturii noastre de credinţă, aşa cum am jurat la hirotonia mea întru arhiereu”. La această declaraţie, toţi membrii Sfântului Sinod au aplaudat, exclamând: “Uite, oaia rătăcită s-a întors la turmă!”.

Download

Făgăduinţa PS Irineu Bistriţeanu a ţinut, cel puţin aparent, numai 20 ani, pentru că, în perioada 2012 – 2015 a gestionat o operaţiune inedită pentru lumea ortodoxă: vânzarea lăcaşului de cult din Corna şi a cimitirului.

Tatonările dintre Roşia Montană Gold Corporation SA şi bisericile din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Alba Iulia sunt mai vechi:

  • printr-un contract de schimb din 28 noiembrie 2007 Parohia Ortodoxă Română Roşia Montană II înstrăinează 29234 mp şi o casă de lemn din Roşia Montană şi primeşte, în schimb, 14.782 metri pătraţi situaţi tot în comuna Roşia Montană.

Cert este că după deschiderea uşilor la IPS Irineu Bistriţeanul prin “coşul de produse” discuţiile Arhiepiscopiei de Alba Iulia cu RMGC au continuat într-o altă atmosferă, în care nu au mai contat prevederile statutului Bisericii Ortodoxe Române şi nici hotărârile Sfântului Sinod, cu atât mai puţin jurământul din 1993.

La 25 iunie 2012, aceeaşi avocaţi permanenţi ai RMGC, organizaţi în “Cabinetele asociate de avocatură Bica & Hulea”, deschid un proces în numele Parohiei Ortodoxe Române Corna şi cheamă în judecată Comuna Roşia Montană, RNP – Romsilva, prin Direcţia Silvică Alba şi … Roşia Montană Gold Corporation SA, pentru a se rezolva juridic proprietăţile parohiei şi întabularea acestora.

Taxa de timbru este plătită, după “procedura” brevetată şi în alte dosare, nu de reclamant, ci de pârâtul RMGC.

Se depune, în baza aceleiaşi “proceduri” o expertiză tehnică extrajudiciară, deşi acest tip de expertize sunt valabile numai în dosarele de fond funciar [conform art. 4 alin. (5) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005]. Conform dorinţelor părţilor interesate, cimitirul ortodox devine în expertiză categoria … fâneaţă.

Arhiepiscopia de Alba Iulia “ajută” instanţa cu o adeverinţă în care explică istoricul denumirilor, iar judecătorul, la 20 septembrie 2012, admite acţiunea Parohiei Ortodoxe Române Corna.

Acum trebuia inventată o situaţie care să justifice viitoarea înstrăinare a acestor proprietăţi, suprapuse cu decantorul de cianuri pe care îl proiectează RMGC.

Iar soluţia a fost găsită – parazitarea unui alt proiectacordul din 1 aprilie 2011 încheiat între RMGC şi Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Recea. Prin acest acord s-a stabilit, ca parte a proiectului RMGC de relocare a unor familii din Roşia Montană în Alba-Iulia, construirea unui lăcaş de cult: Biserica Recea.

Download

RMGC s-a obligat să construiască “pe propria cheltuială şi pentru Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Recea” un lăcaş de cult – biserică cu specific ortodox, o casă parohială şi o clopotniţă, pe un teren în suprafaţă de 2558 metri pătraţi, proprietatea societăţii.

Parohia Ortodoxă Română Alba-Iulia Recea nu şi-a asumat nicio obligaţie, toate obligaţiile fiind însuşite de RMGC: obţinerea autorizaţiei de construire, contractarea şi plata serviciilor de construire, declarând că “după finalizarea lucrărilor de constructive va transmite dreptul deplin de proprietate asupra Bisericii şi terenului”.

În baza acestei convenţii a părţilor, Primăria Municipiului Alba-Iulia emite autorizaţia de construire nr. 187 din 27 aprilie 2011, termenul de execuţie fiind de patru ani.

Construcţiile au fost finalizate, mai puţin pictura bisericii, iar în acest proiect a intervenit Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia pentru a-l transforma într-un vehicul care să dea posibilitatea vânzării proprietăţilor Bisericii Ortodoxe din satul Corna.

La 2 decembrie 2015 se pune în aplicare sentinţa din 20 septembrie 2012 obţinută de avocaţii RMGC pentru Parohia Ortodoxă Corna, iar BCPI Câmpeni emite trei încheieri prin care se întabulează în cartea funciară toate proprietăţile ce făcuseră obiectul litigiului din anul 2012.

Iar apoi, cu trei zile înainte de Naşterea Domnului, la 22 decembrie 2015, la ora 13, notarul public Dan-Adrian Doţiu se deplasează la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe Alba Iulia unde autentifică un nou acord, semnat de Tănase Dragoş, directorul general al RMGC, şi Orzeiu Rafaiel-Ioan, împuternicitul IPS Irineu Pop Bistriţeanul.

Download

Prima dată, RMGC şi Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia înfierează Statul Român, asumându-şi, în comun, următorul temei al acordului: “întârzierile neprevăzute în procesul de autorizare a proiectului minier Roşia Montană” care se datorează “incapacităţii constante a autorităţilor române de a-şi îndeplini obligaţiile în cadrul procedurilor de autorizare”.

Numai că, părţile mai declară şi următoarea situaţie: RMGC a construit pe cheltuiala proprie, pe propriul teren, “un complex reprezentând un lăcaş de cult, şi anume biserica Recea, o casă parohială şi o clopotniţă – la momentul actual, lucrările de construcţie au fost finalizate (cu excepţia obiectelor şi picturii bisericeşti), iar imobilele pot fi utilizate în scopul în care au fost construite”.

Aceasta fiind realitatea, nu mai era nevoie de niciun acord suplimentar, trebuind să fie activate prevederile acordului din 2011, în sensul transferului dreptului de proprietate de la RMGC la Parohia Ortodoxă Alba-Iulia Recea, obligaţie asumată contractual de RMGC, fără nicio codiţie.

Intervine însă IPS Irineu Pop Bistriţeanul şi, în numele Arhiepiscopiei Ortodoxe Alba Iulia, promite să transfere către RMGC dreptul de proprietate asupra tuturor terenurilor şi clădirilor deţinute de “Arhiepiscopie – Filia Ortodoxă Corna”: lăcaşul de cult – Biserica din 1719, casa parohială şi 4 hectare de teren, în care a fost inclus şi cimitirul ortodox din Corna!

Nu mai are relevanţă deformarea Statutului Bisericii Ortodoxe Române – arhiepiscopia nu poate să aibă filii, aşa cum se consemnează în document, Filia Ortodoxă Corna aparţine de Parohia Ortodoxă Roşia Montană II.

În schimbul acestor proprietăţi, Arhiepiscopia Ortodoxă Alba-Iulia ar urma să primească “dreptul de proprietate asupra bisericii, casei parohiale şi clopotniţei din complexul Recea”, precum şi terenul aferent – s-au preluat aşadar drepturile Parohiei Ortodoxe Alba-Iulia Recea.

După realizarea acestui schimb, se stabileşte ca RMGC “să strămute biserica şi casa parohială, pe cheltuiala proprie”. Cimitirul şi morţii din el rămân proprietatea SC Roşia Montană Gold Corporation SA.

Cu complicitatea autorităţilor din Alba-Iulia, deşi construcţiile de la Biserica Recea erau finalizate la 22 decembrie 2015, aşa cum au consemnat şi părţile acordului, nu se face recepţia lucrărilor şi construcţiile, folosite pentru cultul liturgic, devin inexistente juridic: în ianuarie 2022 nu sunt întabulate nici în cartea funciară, nici declarate la rolul agricol sau fiscal.

IPS Irineu Pop participă, la 26 februarie 2017, la o slujire arhierească în parohia “Naşterea Domnului” Recea din Alba-Iulia, în biserica ortodoxă proprietatea privată a RMGC.

IPS Irineu Pop, slujire arhierească la Biserica Recea, proprietatea RMGC – 26 februarie 2017

Arhiepiscopul Ortodox de Alba-Iulia s-a pus, din nou, într-o situaţie în care încalcă statutul Bisericii Ortodoxe Române:

  • Bisericile parohiale sunt proprietatea parohiei, sunt integrate patrimoniului eparhiei și stau sub jurisdicția și controlul autorității arhiepiscopiei” – art. 181 alin. (1) din Statut;
  • O biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unității de cult din cadrul eparhiei pe teritoriul căreia a fost edificată, cu tot terenul și clădirile afectate ei” – art. 184 din Statut;
  • Bisericile de orice categorie și clădirile afectate acestora se pot edifica și sfinți doar dacă se află situate pe teren proprietate a Bisericii” – art. 187 din Statut;
  • Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfințire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv și direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească” şi “Sunt bunuri sacre cele care prin sfințire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: lăcașurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele și veșmintele bisericești, cărțile de ritual, cimitirele etc” – art. 173 alin. (2) şi (3) din Statut.

Ca şi în cazul greco-catolicilor, la Corna, Roşia Montană, se păstrează aparenţele: la 15 septembrie 2019, IPS Irineu Pop şi diaconul Rafaiel Ioan Orzeiu, participă la Sfânta Liturghie în Biserica Ortodoxă din Corna, la sărbătorirea a 300 de ani de la construirea lăcaşului de cult (relatarea aniversării şi fotografii de la eveniment aici).

IPS Irineu Pop participă în anul 2019 la aniversarea de 300 ani a Bisericii din Corna, pe care a promis, în 2015, că o vinde

Credincioşi ortodocşi şi Biserica din Corna, 15 septembrie 2019

La Sfânta Liturghie în Biserica ortodoxă vândută de IPS Irineu Pop

Ar fi trebuit că unul din participanţi să-i înmâneze documentul prin care, la 22 februarie 1887, George Gendel, preotul ortodox din Corna, şi Petrinca Petru, prim-corator, consemnează rezultatul unei colecte, lansată pentru cumpărarea unui clopot nou, în locul unui clopot spart. Pe lângă donatori din alte localităţi, din Corna au strâns 54 florini Ciani Aron şi mama sa, Marta, Petrinca Petru, Botar Şandor, Dregan Ştefan, Malea Şandor, Guran Dimitrie, Sumutz Iosif, Avesalom Malea, Malea Nica, Anca Ionuţ, Botar George al lui Truţ, Hebedean Gavrilă al Dinului, Bidiga George, Sumuţ Aron, Botar Dumitru al Sofichii, Dandea Simeon, Botar Sevastian, Bistraiu Samfira, Cosma Şandor, Malea Petruţ Perţila, Jurca Nicodim, Botar Dumitru al Pupului, Moduna Şandor, Oprişa Ionuţ, Dregan George şi Marişca, Hebedean Macarie, Bistrai Culiţa, Marc Nicolae, Botar Vichendi, Botar Drica şi Botar Petru.

cimitirul ortodox din Corna, parte a tranzacţiei dintre IPS Irineu Pop şi RMGC

I-am consemnat nominal pentru că toţi sunt acum locuitori ai cimitirului ortodox din Corna şi chiar dacă crucile mormintelor nu mai sunt, memoria documentelor îi poate identifica pe cei ale căror oseminte sunt vândute de IPS Irineu Pop şi de Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia.

Vânzările romano-catolicilor

Deşi, aşa cum am arătat, Biserica Romano – Catolică s-a pronunţat repetat şi vehement împotriva proiectului de la Roşia Montană, banii de la RMGC au fost bine primiţi.

La 5 decembrie 2007 Parohia Romano-Catolică Roşia Montană vinde RMGC 413 metri pătraţi de teren şi o casă de locuit pentru 41.350,96 Euro. Şi în această situaţie Parohia se obligă ca în viitor să înstrăineze către RMCG “orice alte proprietăţi imobiliare”.

Numai că “în viitor” situaţia a devenit mai sensibilă, astfel că la următoarea înstrăinare Parohia Romano-Catolică Roşia Montană şi RMCG stabilesc folosirea unui intermediar, care să pună o oarecare distanţă între cei doi parteneri şi să păstreze “onorabilitatea” romano-catolicilor.

Planul lor a fost însă atât de străveziu că realitatea se impune singură şi fără interpretări:

Preţul din acest din urmă contract era stabilit încă de la 10 octombrie 2011, conform contractului de vânzare cumpărare ce a primit data certă la notar prin încheierea 4275/10.10.2011 şi era achitat, în întregime, la 10 octombrie 2011 (fiind suma pe care cei doi soţi au virat-o în aceeaşi zi către Parohia Romano-Catolică Roşia Montană).

Folosirea acestor “marionete” în tranzacţie, succesiunea contractelor şi a plăţilor, demonstrează că în realitate înţelegerea de a vinde şi de a cumpăra s-a făcut între  RMGC şi Parohia Romano Catolică Roşia Montană, aceasta încercând să camufleze adevărata sursă a banilor şi a destinatarului final al proprietăţilor parohiei.

Vânzările baptiştilor

În anul 2003, pastorul Bisericii Creştine Baptiste Betania din satul Corna, comuna Roşia Montană, Petru Botar, declara: “nu am nimic de vanzare şi nici de negociat”, refuzând şi să deschidă biserica oamenilor RMGC (a se vedea relatarea învăţătoarei Maria Iancu din Corna aici).

La 25 martie 2016, acelaşi pastor Petru Botar, încheie în numele Bisericii Creştine Baptiste Betania Corna un contract de schimb cu RMGC prin care transmite dreptul de proprietate asupra unui imobil de 142 metri pătraţi (Biserica veche din Corna).

Primeşte în schimb de la RMGC 2.221 metri pătraţi în municipiul Alba Iulia.

Biserica Creştină Baptistă Betania din satul Corna se obligă prin acelaşi contract să înstrăineze că RMGC “orice alte proprietăţi imobiliare pe care le deţine”, respectiv 1513 metri pătraţi teren pe care este amplasată Biserică nouă din Corna, inclusiv lăcaşul de cult, dar şi alte proprietăţi pe care le va dobândi în zona de impact a proiectului minier Roşia Montană.

Printre aceste tranzacţii şi promisiuni s-a făcut pierdut cimitirul Baptist de la Gura Cornii…

Roşia Montană Gold Corporation SA a invocat aceste înţelegeri şi tranzacţii în procesul deschis împotriva Statului Român la Centrul internațional pentru soluționarea litigiilor privind investițiile (ICSID)

RMGC a încercat să submineze apărările Statului Român în procesul iniţiat în anul 2015 la Washington, făcând trimitere la:

  • bisericile “din ce în ce mai părăsite şi lăsate în paragină” şi la oferta generoasă a companiei de a “reloca bisericile şi cimitirele” (în acest document din 30 iunie 2017, la paragrafele 81 şi 175).
  • faptul că “a construit și o nouă biserică, însoțită de o casă parohială, pentru comunitatea ortodoxă din Recea”, afișând fotografii cu Biserica Ortodoxă finalizată de la Recea, construită pentru membrii comunităţii relocate (acelaşi document, paragraful 282 şi nota de subsol 507)
  • restul terenului care trebuia achiziționat era constituit din proprietăți deținute de diferite biserici”, ivocând demersul abuziv al Ministerului Culturii, din septembrie 2016, de a solicita ca “o serie de biserici din satele Roşia Montană şi Corna” să fie clasificate ca monumente istorice. (acelaşi document din 30 iunie 2017, paragrafele 285 şi 598)
  • în numeroase ocazii “a oferit sprijin financiar bisericilor” (acest document din 2 noiembrie 2018, paragraful 162).
  • argumentul “fals” al Statului Român că achiziţia proprietăţilor de către RMGC a încetinit gradual din cauza “Bisericilor Ortodoxe, Catolice, Protestante și Unitariane, care erau mari deţinători de terenuri și proprietăți, refuzând să își predea proprietățile companiei”. Evident, Statul Român s-a bazat pe poziţia public asumată a acestor Biserici de opunere faţă de proiectul Roşia Montană. Cu toate acestea RMGC a arătat că «ajunsese la un acord cu autoritățile bisericești locale pentru a dobândi drepturi asupra terenurilor, „reflectând dorințele evidente și puternice ale comunităților locale ca Proiectul să continue» (acest document din 28 februarie 2019, nota de subsol 178).

Nu aşteptăm neapărat o nouă judecată a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în care fostul “eretic” IPS Irineu Pop să se mai pocăiască o dată, la aproape 30 ani de la prima abatere, ci o intervenţie energică care să impună restabilirea legalităţii şi încetarea situaţiei de încălcare a Statutului BOR, situaţie “inadmisibilă din punct de vedere al cultului şi tradiţiilor ortodoxe”, cum spunea tot Sfântul Sinod, prin vocea vrednicului de pomenire IPS Bartolomeu Anania, în anul 2003.

De la toate cultele implicate în aceste acţiuni de desacralizare, poate ar fi utilă o explicaţie: dacă banii pe care Iuda i-a primit pentru vânzarea lui Hristos, aruncaţi în templul arhiereilor, nu au fost buni decât pentru cumpărarea unui cimitir pentru îngroparea străinilor – Ţarina Sângelui (conform Matei 27:3-10), oare banii primiţi pentru vânzarea altarului, a lăcaşurilor de cult, a proprietăţilor inalienabile, a cimitirelor şi a morţilor din cimitir, pentru ce au fost buni?

Miroase rău de tot la Roşia Montană, deocamdată nu a cianură, ci a puciosă… Satana şi banii RMGC şi-au vârât coada în ce avea mai sfânt neamul moţilor din Munţii Apuseni!

În loc de post-scriptum, o aducere aminte – scurt istoric al localităţii Corna

Localitatea Corna, în prezent sat component al comunei Roşia Montană, îşi are numele de la mina romană Coruna. Lucrându-se de mii de ani în minele de aur, întreg subsolul este sfredelit în lung şi în lat, în jos şi în sus, de galerii pe care, odinioară, puteai să mergi de la Roşia la Corna, străbătând muntele Cârnicul Mare ce desparte cele două localităţi. În aceste galerii au fost găsite celebrele tăbliţe cerate, datate începând cu anul 131 după Hristos, precum şi alte vestigii istorice ce au justificat clasificarea acestui ansamblu în patrimoniul UNESCO.

Dar satul Corna are şi alte legături cu istoria mai recentă a poporului român asuprit din Munţii Apuseni.

În noiembrie 1784, mişcarea revoluţionară a ţăranilor conduşi de Horia, Cloşca şi Crişan a scos din galeriile întunecoase ale minelor de aur de la Corna, prin fumul provocat de fânul şi paiele aprinse la gura băilor, ungurii ascunşi ca să-şi salveze viaţa, pe care, prin constrângere, i-au trecut la religia românească.

În mai 1849, Avram Iancu îşi organizează trupele “chemând îndată la arme, prin cunoscutul semnal de corn, poporul risipit în toate satele” aşezând la Corna pe prefectul Vlăduţ şi tribunul Olteanu. La 17 mai se dau lupte până noaptea târziu, la 18 mai “lupta începu dis de dimineaţă şi până la 8 era generală”, oră de la care “inamicul repetă până târziu după amiazi cu puteri tot înoite atacurile date, mai ales spre Roşia şi Corna” pentru a-şi asigura drumul spre Zlatna. Hatvany reuşeşte să ajungă la Gura-Cornii unde “fu atacat de gloate din două părţi”. În cele din urmă, la 19 mai 1849, armata lui Hatvany este distrusă în fuga ei dezordonată spre Zlatna. Evenimentele şi desfăşurarea lor sunt povestite de însuşi Avram Iancu.

La această istorie a luptelor lui Horia, Cloşca, Crişan, Avram Iancu şi tribunii săi, Biserica Ortodoxă din Corna a fost martor – era ridicată deja din anul 1719, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Biserica greco-catolică din Corna asistă numai la evenimentele din timpul lui Avram Iancu, parohia fiind înfiinţată în 1829, iar lăcaşul de cult, cu hramul Sfântul Gheorghe, fiind edificat în 1841.

4 COMENTARII

  1. Apare si numele domnului cardenal Muresan, cea mai elustra parsonalitate a catolicilor din ultimii 3022 de ani. Oare sa isi fi dat in scris girul pentru tranzactiile descrise mai sus. Poate ne ajuta tov. colonel BREBAN de la secu, varul matern al sau, cu mai multe enformatii…..
    Altfel bunicica afacere ……….pentru unii

  2. Iarasi clanul Teglas si toata gasca gay a lui Pintea Iscarioteanul. De astia nu mai scapa Biserica niciodata? Iarasi Unguresan, prins aproape in coma alcoolica la volan. Oamenii Domnului, asa e? Oare chiar mai e in Romania cineva atat de retardat sa creada ca cei din conducerile Bisericilor sunt pusi de Dumnezeu? Toate conducerile cultelor sunt puse politic, de servicii si ajung acolo oameni cu trecut patat care sunt mielusei ascultatori ai gradelor superioare(sub acoperire….a sutanei…sau a satanei mai corect).

  3. Sigur ca nu acesta imi este numele, dar asemenea domnului Liviu si eu sunt un fiu, chiar in slujire, al Bisericii Greco-Catolice, si asemenea domnului Liviu sunt intristat si scarbit de felul cum aceasta institutie martira si demna a fost siluita si terfelita de insusi cei ce s-au angajat cu legamant clerical sa o slujeasca la cel mai inalt nivel. Domnule Liviu, din pacate ceea ce ati publicat dumneavoastra este o infima parte inclusiv sub aspect financiar, dar nu numai, a ticalosiilor nedemne pana si de un mafiot, savarsite sub mandatul si pulpana spoita in cuviosenie a cetateanului Florin Crihalmeanu, care a mai optat pentru inca doua nume, dar nu de calugarie. Cretu, nume convenit in 82 si Marcu, nume convenit in 90, nume de evanghelist, ca doar era teolog de mare perspectiva . Sunt scarbit, trist si frustrat pentru ca nu imi convine sa fiu injurat in sutele de comentarii facute la articolul initial pe Facebook. Eu si multi altii care au incercat sa stea pe picioarele lor si in genunchi doar in fata lui Hristos, la altar, nu am facut parte din comitetele, comisiile si structurile cum ii placea sa spuna cetateanului Florin, care au dus figura preotului in atat de josnic pana intracolo sa vanda mormintele motilor cu istoria lor cu tot(nu ve-ti gasi niciodata justificare, indiferent care ar fi fost miza si oportunitatea financiara pentru acest act josnic). Se intreaba unii unde au ajuns aceste sume, si altele. In cel mai bun caz, din ingaduinta lui Dumnezeu, capac peste mormantul vanzatorului, ce ironie. Dumnezeu l-a chemat sa dea socoteala chiar in ziua semnarii contractului, la exact 8 ani diferenta. OF! Aici am ajuns, dar oare incotro? Dumnezeu in iubire Lui a tulburat inima sau mintea unora, pentru ca este o limita la toate. Pe alte inimi le-a oprit ca raul sa nu ramana perpetuu. Oare incotro? Speram ca noul ierarh, un om cunoscut ca onest, echilibrat, cu frumoase carisme clericale si de buna credinta va curata aria, nu doar de paiusul destul de parlit (si cu ajutorul instrumentelor mediatice). Nadajduim ca Excelenta sa sa extraga si radacina pivot destul de putreda. Daca vreti o comparatie anatomica e o radacina de molar in patru ramificatii, un molar care nu se vrea detasat din corpul vulnerabil al bisericii din Cluj. Nadajduim in fermitate si inspiratie, pentru ca altfel ar fi neplacut sa se actioneze din nou cu clestele mediatic sau si mai pagubos sa il provocam din nou pe Dumnezeu in a-si arata limita rabdarii. Cu speranta in mai bine si dorinta profunda ca biserica lui Klein si Hossu sa nu mai fie injurata din pricina unor neemiti care au ocupat scunele marilor corifei facatori de neam si tara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here