Alegerile din Ucraina au fost câştigate de Viktor Ianukovici cu câteva procente înaintea premierului Timoşenko. Acesta era favorit în cursă după primul tur de scrutin în care a obţinut cu 10 procente mai multe voturi decât Iulia Timoşenko, principalul contracandidat. Exit-poll-urile din turul doi îl înfăţişau pe candidatul pro-rus înaintea premierului cu 3 până la 5 procente. La anunţarea rezultatelor numărării voturilor, mii de oameni au ieşit la un miting agitând steaguri alb-albastre, culorile formaţiunii, şi strigând ”Victorie!”. Rezultatele preliminare de după alegerile din 7 februarie anunţate de Comisia Electorală Centrală de la Kiev l-au numit câştigător pe Ianukovici cu 48,95% din voturi faţă de 45,47% pentru Timoşenko. Cu această ocazie, liderul Partidului Regiunilor a cerut primului ministru să demisioneze şi să treacă în opoziţie pentru a evita o nouă criză politică.
Revenire spectaculoasă pentru Ianukovici
Victoria lui Ianukovici reprezintă o revenire spectaculoasă după pierderea alegerilor pe motiv de fraudă (care s-a bănuit că a fost sponsorizată de Kremlin) în 2004 în favoarea „revoluţiei portocalii”, după ce mii de protestatari au demonstrat pe străzile din Ucraina. Cel mai probabil traiectoria Ucrainei va fi din nou inversată pentru a reveni în sfera de influenţă a Rusiei, după ce Iuşcenko a încercat o apropiere de Vest. Însă, atrage atenţia Times Online, polarizarea preferinţelor politice a populaţiei de 46 de milioane de ucraineni va face foarte dificilă sarcina lui Ianukovici. Estul şi sudul vorbitor de rusă a votat preponderent cu noul preşedinte, pe când vestul ţării, orientat mai degrabă spre Europa, a votat cu Timoşenko. Aceasta a câştigat 86% din voturi în Liov, din vestul Ucrainei, şi doar 6% în oraşul natal al lui Ianukovici, Donetsk, din estul ţării. Iulia Timoşenko a fost aleasă şi de majoritatea populaţiei capitalei, cu 65% din voturi, pe când baza militară a flotei ruseşti de la Marea Neagră l-a susţinut pe Ianukovici în proporţie de 85%.
Conform misiunii UE pentru monitorizarea alegerilor din Ucraina, nu s-au înregistrat încălcări importante ale procedurilor de vot, însă premierul ucrainean a contestat în justiţie rezultatul alegerilor prezidenţiale pe motiv că acestea au fost falsificate. Aceasta a declarat că fraudele potenţiale depăşesc un milion de voturi, în condiţiile în care se află la o distanţă de 890.000 de voturi de câştigător. Analiştii se aşteptau ca Timoşenko să nu accepte înfrângerea, deşi declaraţia sa publică s-a lăsat aşteptată câteva zile. Pe perioada examinării contestaţiei depuse de Iulia Timoşenko, rezultatele alegerilor prezidenţiale au fost suspendate de către Curtea Supremă Administrativă de la Kiev. Suspendarea a fost efectivă până la finalizarea audierilor în cazul de fraudare sesizat de premier, Curtea pronunţându-se în termen de două zile. Într-un final, rezultatul alegerilor a fost validat.
Instabilitatea politică ameninţă economia Ucrainei
Orice prelungire a conflictului politic ameninţa Ucraina din punct de vedere economic. Produsul Intern Brut al ţării a scăzut cu 15 procente în 2009, fiind nevoită să ia un împrumut de 16,4 miliarde de dolari de la Fondul Monetar Internaţional. FMI urmează să acorde ultimele cinci miliarde din împrumut abia când Ucraina îşi va îndeplini obligaţia de a reduce cheltuielile guvernamentale, mai ales având în vedere faptul că Ucraina a început anul 2010 fără a stabili un buget. Citat de Wall Street Journal, Peter Vanhecke, preşedinte al unei bănci cu sediul la Kiev, a afirmat că „dizolvarea guvernului este un pas spre stabilitate cu un preşedinte şi un guvern care cooperează. Cel mai probabil FMI se va întoarce în al doilea trimestru dacă un guvern va fi format. Altfel, Ucraina va trebui să se bazeze pe împrumuturi domestice şi rezervele băncii centrale pentru a-şi acoperi cheltuielile bugetare”.
În 25 februarie, Viktor Ianukovici a depus jurământul în funcţia de preşedinte al Ucrainei într-o reuniune a parlamentului unicameral Rada Supremă. Acesta a preluat conducerea de la Viktor Iuşcenko la Cancelaria prezidenţială. În primul său discurs ca preşedinte al Ucrainei, Ianukovici a declarat că doreşte reforma puterii şi că situaţia ţării este precară, însă este încrezător în capacitatea acesteia de a depăşi criza. Viktor Ianukovici este al patrulea preşedinte al Ucrainei de după 1991.
Imediat după ce a fost numit învingător la alegerile prezidenţiale, Ianukovici a început negocierile pentru formarea unei noi coaliţii de guvernământ în parlamentul unicameral al Ucrainei. Unul dintre candidaţii la funcţia de preşedinte al Ucrainei, Serghei Tighipko, reprezintă un nume vehiculat pentru funcţia de prim-ministru. Partidului lui Ianukovici nu deţinea majoritatea parlamentară şi astfel s-a văzut nevoit să se alieze cu alte grupuri politice.
Guvernul Timoşenko, îndepărtat prin moţiune de cenzură
După ce a pierdut alegerile prezidenţiale, Iulia Timoşenko a pierdut şi poziţia de prim-ministru. Miercuri, Parlamentul unicameral al Ucrainei a adoptat o moţiune de cenzură împotriva guvernului condus de aceasta, cu o majoritate de 243 din 404 de deputaţi. Majoritatea susţinătorilor lui Timoşenko, coaliţia portocalie pro-europeană care a obţinut puterea în 2004, s-au numărat printre cei 195 de deputaţi care nu au votat. ”Pentru destituirea Iuliei Timoşenko au votat deputaţii Partidului Regiunilor, cei ai facţiunii comuniste, cea mai mare parte a Blocului Vladimir Litvin (al preşedintelui parlamentului) şi o parte a blocului electoral al formaţiunii Ucraina Noastră-Autoapărarea Populară (apropiată fostului preşedinte Viktor Iuşcenko)”, informează agenţia naţională de presă Agerpres. Cabinetul de miniştri al Iuliei Timoşenko a fost nevoit să-şi dea demisia la o zi după destrămarea majorităţii parlamentare, iar acum partidul lui Ianukovici va forma o nouă majoritate parlamentară şi un nou guvern, la şefia căruia cel mai bine cotat este Nikolai Azarov de la Partidul Regiunilor. Moţiunea de cenzură a venit ca urmare a discursului parlamentarului Volodymyr Lytvyn, în care acesta a declarat că Timoşenko nu mai are sprijinul unei majorităţi parlamentare, după ce coaliţia sa disfuncţională s-a prăbuşit. Susţinătorii lui Ianukovici au explicat că preşedintele are nevoie de propria majoritate parlamentară pentru a adopta măsurile necesare scoaterii Ucrainei din criză. Atât grupul parlamentar al fostului preşedinte, Viktor Iuşcenko, cât şi cel al lui Lytvyn, anterior susţinători ai Iuliei Timoşenko, s-ar putea alătura noului grup parlamentar adunat de Partidul Regiunilor. Dacă o nouă coaliţie nu este formată în următoarele 30 de zile, Ianukovici poate cere alegeri anticipate, pe care ambele părţi doresc să le evite pentru a nu mai arunca ţara într-o nouă perioadă de instabilitate politică. Timoşenko a declarat că îşi va încuraja echipa democratică să opună rezistenţă „conducerii autocrate”, pentru a apăra Ucraina de acest „nou dezastru”. Azarov, favorit pentru postul de prim-ministru în al noii coaliţii, a declarat că guvernul Timoşenko a adus Ucraina într-o situaţie de „profundă criză socială şi economică”.
Ucraina se întoarce la Rusia
Noul preşedinte ucrainean a efectuat vineri o vizită la Moscova unde s-a întâlnit cu omologul său, Dmitri Medvedev şi cu prim-ministrul Vladimir Putin. De la învestirea sa, Ianukovici a efectuat o singură deplasare oficială, la Bruxelles, în cadrul căreia a declarat că integrarea europeană rămâne o prioritate pentru Ucraina. Preşedintele ucrainean a afirmat că vizita în Rusia va marca o cotitură spre îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două ţări, marcată de tensiuni pe toată perioada mandatului lui Viktor Iuşcenko, ajuns la putere în urma revoluţiei portocalii. Ianukovici şi Medvedev au discutat probleme de securitate energetică şi subiecte legate vecinătatea celor două ţări de la Marea Neagră.
Presa internaţională a subliniat că deşi rezultatul alegerilor din februarie din Ucraina este pe placul lui Putin, „revoluţia portocalie” nu a fost învinsă, ci consolidată prin caracterul profund democratic al scrutinului. A doua zi după alegeri, organizaţiile de monitorizare le-au declarat o „impresionantă demonstraţie” a democraţiei, în contrast cu scrutinele din celelalte ţări ale fostului bloc sovietic, în special Rusia de după consolidarea puterii lui Putin. Deşi pierderea alegerilor de către Timoşenko poate fi considerată o respingere din partea populaţiei a „revoluţiei portocalii”, faptul că alegerile au avut loc în mod democratic este un indicator al moştenirii lăsate de aceasta. Citat de New York Times, Olexiv Haran, profesor de ştiinţe politice comparative la Kiev, a explicat că dezamăgirea ucrainenilor legată de „revoluţia portocalie” se datorează instabilităţii politice din ultimii ani, dar că toţi apreciază drumul deschis de aceasta. „Ucrainenii nu au primit prea mult din ceea ce le-a fost promis în domeniul social sau economic în 2004, dar în acelaşi timp pot urmări talk-show-uri politice la televizor cu entuziasm. Acum au într-adevăr de unde alege. Îşi doresc ordine şi stabilitate, şi vor lideri puternici. Dar aceasta nu înseamnă că sunt dispuşi să îşi sacrifice libertăţile democratice. Aceasta este diferenţa faţă de Rusia”, a afirmat Haran.
Evenimentele din Ucraina s-au resimţit şi în semnele de nemulţumire din partea ruşilor. La sfârşitul lunii ianuarie au avut loc demonstraţii împotriva guvernului la Kaliningrad, unde câteva mii de oameni au cerut demisia lui Putin pe fondul majorării taxelor şi a economiei slăbite de criza financiară. Populaţia este îngrijorată de faptul că este puţin probabil ca Rusia să fie la fel de deschisă spre democraţia de facto aşa cum a fost Ucraina. „Revoluţia portocalie” i-a dat motive de îngrijorare lui Putin şi, deşi era tot mai clar că alegerile vor fi câştigate de candidatul pro-rus, premierul rus a continuat să atace sistemul ucrainean pe motiv că ar fi o sursă de instabilitate politică şi a declarat că „nu ar trebui să permitem ucrainizarea vieţii politice din Rusia”.
Totuşi, rezultatul alegerilor este unul favorabil pentru Kremlin. Fostul preşedinte, Viktor Iuşcenko, a dorit îndepărtarea Ucrainei de Moscova prin aderarea la NATO. Ianukovici în schimb se opune aderării la NATO şi altor proiecte începute de predecesorul său. Iuşcenko a fost portretizat de „revoluţia portocalie” ca un pion al Moscovei, iar analiştii ruşi consideră că stabilitatea politică a Rusiei ar trebui să fie un model pentru Ucraina şi nu invers.
Diana Gabor
