“Jean” Madou Diakite, „haiducul” de culoare în faţa căruia tremură de frică o întreagă comunitate din Apuseni!

Bărbatul de 38 de ani aşteaptă, cu aer conspirativ, pe culoarele I.M.L. Cluj. Are o mână în ghips iar faţa sa trădează o mare suferinţă. Trece prin toate formalităţile, în secret, şi la final – după ce i se eliberează un certificat medico-legal – iese grăbit din sediul I.M.L. Gestul lui, în loc să treacă neobservat produce în mintea mea un efect contrar. Mă face curios, aşa că utilizez câteva metode detectivistice pentru a-i cunoaşte identitatea: aflu că omul trăieşte fără acte legale în localitatea Morlaca, comuna Poieni. După un telefon dat în teritoriu, sunt informat că personajul se numeşte Madou Diakite – şi este un fel de “haiduc” al Apusenilor – care şi-a găsit însă, de data aceasta, “naşul”!

Pornind de la un eveniment aparent banal

Un alt element mă determină să îmi continui demersul jurnalistic: comunicatul poliţiei clujene despre incidentul referitor la bătaia încasată de Diakite. “La data de 29 mai a.c., în jurul orei 19:30, poliţiştii din cadrul Secţiei 8 Poliţie Rurală Huedin – Postul de Poliţie Comunal Călăţele, au fost sesizaţi să intervină la un eveniment pe raza localităţii Morlaca. În fapt, un tânăr de 26 de ani, din localitatea Morlaca ar fi agresat fizic un bărbat de 38 de ani, din municipiul Cluj – Napoca, în timp ce se aflau în incinta unui magazin. În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, fapte prevăzută şi pedepsită de Codul penal”, sună buletinul de evenimente al I.P.J. Cluj.

Iată, un eveniment chiar interesant: cum e posibil ca un bărbat de culoare să fie bătut tocmai în “inima mocănimii”, ştiut fiind faptul că oamenii respectivi sunt cu totul excepţionali – răbdători, amabili, primitori – şi numai cineva care i-a “călcat” rău pe cap putea încasa o asemenea bătaie, de pe urma căreia să se aleagă cu braţul rupt în mai multe locuri. Îmi încep ancheta apelându-l pe domnul Iuliu, un poliţist renumit al zonei, pensionat doar de câteva săptămâni – şi al cărui statut îi permite să mă sprijine în demersul meu. Omul acceptă cu plăcere, ştiind că personajul Diakite reprezintă o adevărată belea pentru sătenii din Morlaca, mulţi dintre ei încasând de la acesta, de-a lungul anilor, bătăi soră cu moartea. Ne mărturiseşte că bătăile aplicate sătenilor l-au uimit chiar şi pe el, o persoană care nu se intimidează prea uşor: unele erau comise cu sadism, prin metode sofisticate, uzitând până şi  înecul, de scurtă durată, al victimelor – în râul ce trece prin mijlocul satului. Şi de fiecare dată i-a speriat pe poliţişti invocând dubla lui cetăţenie: “Sun la ambasadă şi zburaţi cu toţii din  serviciu”! Mai aflăm încă un lucru remarcabil, faptul că numai un singur localnic, un tânăr de 26 de ani i-a găsit “ac de cojocul” afro-românului – cu mamă din Huedin, iar tatăl din Guinea Conakry. Acesta e un anume Dorin Tulbure, localnic, muncitor la drumuri, care s-a învăluit într-o aură de glorie în ochii localnicilor, mai ales după recenta “corecţie” aplicată lui Diakite. E considerat un gen de “mangustă”, care învinge “cobra”, tot el fiind cel care i-a scos afro-românului, cu ceva vreme în urmă, doi dinţi din gură.

„Promite bătăi soră cu moartea, incendieri de case şi altele”…

Ajungem în scurt timp la Huedin, unde un poliţist cu „funcţie” – care nu ne-a permis să-i facem publică, deocamdată, identitatea –  ne mărturiseşte că afro-românul în vârstă de 38 de ani reprezintă într-adevăr o problemă pentru localnici: pe lângă numeroase alte isprăvi,  un agent din oraş, Ion Alexe a fost ultragiat de către Diakite, iar lucrul acesta nu a rămas „nerăsplătit” de lege, „haiducul” ajungând direct la Penitenciarul Gherla, unde a stat închis câteva luni. “Acest Diakite e un om foarte violent, deosebit de agresiv, mai ales când consumă alcool şi pentru el nu contează cine-i iese în cale atunci când e băut – devine un zmeu neînfricat, plin de ură şi capabil de orice”, explică ofiţerul superior. Îi mulţumim pentru prezentarea – scurtă şi la obiect – făcută personajului nostru şi pornim spre depozitul de mărfuri unde lucrează Liviu Florin Floca, un bărbat de 32 de ani, martorul ocular al încăierării de pe urma căreia Diakite s-a ales cu braţul fracturat. Totul după ce contactându-l pe Tulbure, “eroul mocănimii” –  de teamă, acesta a refuzat să facă orice declaraţie referitoare la incident, dându-ne de înţeles că ar vrea să se împace, cumva, cu Diakite. Probabil timorat de ameninţările acestuia şi de relaţiile atât de des proclamate de către Diakite, cu ambasada, Tulbure s-a hotărât să muncească din nou, luni în şir pentru a-şi despăgubi victima – aşa cum făcuse şi data precedentă, când i-a scos afro-românului doi dinţi. Florin Floca ne întâmpină, bucuros că apare cineva să-i asculte păsul şi povesteşte, cu patos, semn că problema îl frământă teribil: “La ultima bătaie din sat, cea în care consăteanul meu i-a rupt mâna lui Jean am fost martor ocular, mai bine n-aş fi fost, că m-am ales cu o amendă de 500 de lei de la poliţie.

Mi-au spus că am adus injurii  poliţiştilor când aceştia au venit la faţa locului. Eu nu i-am înjurat pe cei doi poliţişti – le-am spus doar că e strigător la cer ca omul ăsta să facă atâtea blestemăţii în sat, şi atunci când cineva îl pune la punct, tot el să suporte rigorile legii. Ăsta le face pe toate femeile “scroafe”, curve şi în toate felurile, e obraznic tare. Nici nu lucrează undeva, ca să aibă o sursă de venit – şi totuşi trăieşte ca un rege, cine ştie din ce afaceri dubioase. A stat în mai multe locuri în gazdă, în sat, dar toţi proprietarii l-au alungat din cauza purtărilor sale. Nimeni nu ştie cum a apărut în sat omul ăsta – numa’ l-am văzut în mijlocul nostru. Cert e că nu mai pleacă, otrăvindu-ne viaţa, la toţi, prin regulile sale pe care ni le impune cu forţa”.

“Pe unul l-a pus să facă pluta în râu şi-l tot îneca”…

Pornim în trombă spre Morlaca şi ajunşi la destinaţie poposim la magazinul mixt din sat, unde funcţionează şi o crâşmă. Acolo, ne aşezăm la una din mesele aflate pe terasă, înconjuraţi de câţiva localnici. Apoi, treptat, vestea că am venit să ne interesăm de diakite îi face şi pe alţi săteni să vină la noi. Şi – spre marea noastră uimire – aflăm lucruri care de care mai teribile despre personajul nostru. Primul cu care vorbim e Floca Teodor, un sătean în vârstă de 74 de ani, care nu aşteaptă prea multe invitaţii ca să vorbească: “Amu-s doi ani de când o fost la băiatul meu în gazdă şi el n-o mai vrut să-l ţie. A adus un câine în casă şi Jean i-o zis lui fiu-meu să-l arunce afară. Atunci fiul meu i-o zis că dacă nu-i place, n-are decât să se mute de la el. Jean s-o mutat, dar nu l-o iertat de-atunci şi de fiecare dată când vine în sat se leagă de el. Tot aşa s-o-ntâmplat acum câteva zile când Jean o luat bătaie mare. I-a zis băiatului meu ce caută la masa lui, când acesta era pe terasă, nu la masa lui. Atunci Jean a sărit la el, la bătaie, iar Dorin Tulbure l-o bătut bine. De acolo a pornit scandalul, început de Diakite, pentru că Jean nu le-a dat voie să stea la masă, chiar în satul lor”. Intervine în discuţie un alt consătean însă, de teamă, acesta refuză să-şi dezvăluie identitatea: “Cel care l-a bătut pe Diakite a făcut-o şi pentru că s-a legat şi în alte dăţi de iubita lui şi a făcut-o curvă. Dar, un lucru să fie clar: ăsta i-a rupt mâna după ce Diakite s-a prins de el şi i-a rupt tricoul şi hainele de pe el. Deci, abia atunci l-a lovit Dorin, când n-a mai avut încotro”. La rândul său Gligor Fărcane, un bătrânel de 81 de ani, se minunează şi el: “Nu ştiu ce tot caută ăsta pe aici. Un om ca ăsta n-am mai văzut în viaţa mea. Ca ce chestie stă pe-aici? Nu ştiu. Acum o jumătate de an, după ce a făcut scandal i-am zis să fie şi el om – iar el m-a lovit. Ce caută în Morlaca, cine-l lasă pe ăsta aici”?  Singurul persoanj de la masă care nu este vehement împotriva afro-românului Diakite pare a fi  dl. Boris – numele întreg refuză să ni-l dezvăluie – un fost mare director în perioada comunistă la I.C.R.M. – Întreprinderea Comerţului cu Ridicata Metalochimice Cluj, mutat din 1990 cu domiciliul la Morlaca ca să se refacă după un atac cerebral. Dl. Boris susţine că îl cunoaşte bine de tot pe Diakite şi-i ştie şi întreaga istorie personală. Povesteşte, oarecum amuzat: “Nu vă faceţi griji: omul e de culoare, însă metehnele lui sunt pur româneşti. Aici, deşi e fiul unui african venit la Cluj, la studii şi a unei femei din Huedin – şi are buletin românesc – el n-a recunoscut că-i cetăţean român decât cu mare greutate. Şi a reuşit să-i sperie până şi pe poliţişti, fiindcă atunci când autorităţile îl agaţă, le spune că sună imediat la ambasadă şi va cere în mod expres concedierea lor. În rest, e elegant – foc, fiindcă are treizeci-patruzeci de perechi de pantofi, nenumărate costume de haine, trimise de prietenii lui din Occident”. Un alt comesean ţine să prezinte, la rândul său, o ispravă de-a “consăteanului” lor Jean Diakite: “Pe unul din sat, Liviu Fărcaşiu, l-a pus să facă pluta în râu şi l-a ţinut zeci de secunde cu capul sub apă. Apoi, când acesta începea să dea semne că se îneacă îi scotea capul din apă ca să respire – şi tot aşa, scena se repeta de vreo patru-cinci ori. Era băut când a făcut treaba asta – dar mai târziu s-a împăcat cu omul, ca să nu fie reclamat la poliţie”. Îşi face apariţia şi Daniel Boca, o altă fostă gazdă de-a lui Jean, între anii 2014 – 2015, care l-a dat afară din locuinţă după ce Diakite încercase să-i impună propriile reguli: “Venea după miezul nopţii acasă şi nu mă lăsa să mă odihnesc. I-am spus că trebuie să merg la lucru a doua zi, lui nu i-a păsat şi eu atunci am luat o cană de pe masă, am aruncat-o şi am spart becul cu ea – după care l-am scos afară, în miez de noapte”.

Jean Mohamed Diakite: “O făcut cu mine p…a  mare”

Îl sun pe Diakite şi ne fixăm o întâlnire cu acesta. Totul, după ce-i promitem localnicului care ne-a oferit numărul lui de telefon să nu-i dezvăluim numele. Ajungem curând la Huedin şi ne vedem cu cel vizat pe terasa unui restaurant din Huedin, unul din “birourile” unde Diakite îşi desfăşoară afacerile. Acolo, cu aer de mare vedetă ne aşteaptă, înconjurat de localnici, pe care-i “împărtăşeşte” asemeni unui duhovnic. După ce luăm loc la o masă alăturată, ca să fim doar noi trei – eu, dl. Iulian şi Diakite – acesta începe, făcându-ne câteva mărturisiri despre persoana sa: “Eu am buletin românesc, sunt născut la Cluj: mama mea e de aici, iar tatăl din Guinea Conakry. Mai am din partea tatălui meu 22 de fraţi şi opt surori, răspândiţi prin lume. Mama a murit la 39 de ani, când eu aveam 21, iar şcoala mi-am făcut-o în Africa, acasă”. La un moment dat, un şugubăţ de la cealaltă masă intervine – după ce auzise, probabil, de numărul de fraţi şi surori ai lui Diakite:  “Nu i-s nimic în România mai dragi lui Jean decât gagicile”. Apoi, fulgerat de privirea lui Jean, se retrage. Îşi continuă Diakite relatarea: “În acea zi, la Morlaca, unul dintre ei a făcut p…a mare cu mine. Venisem cu un Audi ultimul tip, care-i al iubitei mele şi a fost invidios. Când stăteam pe terasă a venit şi-a vrut să stea la masa mea. Eu i-am zis să stea în altă parte,că nu stau cu beţivi – iar el mi-a dat un pumn în gură. Nu l-am lovit, în replică, doar l-am împins. Iar el a fugit în maşină, de unde a scos o bâtă şi mi-a rupt cu ea braţul. Am sunat la 112 iar poliţia a venit – cam după o oră şi cincisprezece minute. Apoi s-au înjurat băieţii cu poliţiştii, iar aceştia m-au întrebat dacă să nu cheme mascaţii. Eu le-am zis că nu, şi am urcat în salvare.  Am fost internat zile întregi la Cluj, iar cei de la I.M.L. mi-au acordat 65 de zile de îngrijri medicale. Acum îl aştept pe agresor să mă sune, dar încă n-a făcut-o. Iar dacă mă caută, o să văd eu ce fac – îl dau sau nu în justiţie”.

Condamnarea lui Diakite Mohamed zis Jean după ce a agresat un poliţist din Huedin, în 2015

Ora estimata: 10:00
Complet: Complet Penal 2 NCPP
Tip solutie: Condamnare
Solutia pe scurt: In baza art. 257 al 1, 4 Cp cu aplicarea art 396 al 10 Cpp condamnă inculpatul DM zis „J”, fiul lui , dublă cetăţenie , fără antecedente penale, deţinut în PG, la o pedeapsă de – 8 luni închisoare , pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, pedeapsă pe care inculpatul o va executa împreună cu pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev de art. 65 al 1 rap la art 66 al 1 lit a, b, d Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege. In baza art 72 al 1 Cod penal scade din durata pedepsei reţinerea şi arestarea preventivă de la 21.03.2015 la zi. In baza art 399 al 1 Cpp menţine starea de arest a inculpatului. In baza art.19, art.397 C.pr.pen. ia act că persoana vătămată AI, domiciliat în , nu s-a constituit parte civilă. In baza art. 274 al.1 C.pr.pen. obligă inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu GF, in suma de 400 lei în faza urmăririi penale şi 200 lei în faţa instanţei, se avansează din FMJ. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24.08.2015.
Document: Hotarâre  135/2015  24.08.2015