Jecmăneală protejată
Orădenii sunt prinşi în ghearele unor afacerişti fără scrupule
Şmenarii s-au împuţinat, iar schimbătorii de valută de la colţul străzii s-au văzut lipsiţi de „obiectul muncii”, după proliferarea caselor de schimb valutar. Se părea că escrocheriile, tertipurile şi şmecheriile prin care românii au fost jecmăniţi de bani ani la rând vor înceta. Lucrurile nu stau însă chiar aşa, iar autorităţile care ar trebui să aplice legea şi să-i protejeze pe cetăţeni de mâna lungă a escrocilor, îşi pasează unii altora „pisica” responsabilităţilor şi competenţei, în vreme ce oamenii continuă să fie jecmăniţi „legal”, speculându-se neatenţia lor, în momentul în care devin clienţii unor anumite case de schimb valutar.
Uite comisionul, nu-i comisionul!
De ani de zile, în România s-a încetăţenit regula ca, la tranzacţiile valutare, să nu se aplice comision. De pildă, toate casele de schimb valutar din centrul municipiului Cluj-Napoca sau Bucureşti au afişat anunţuri mari prin care precizează că nu practică nici un fel de comision la operaţiunile efectuate, sau că acesta este de 0%. Singura diferenţă dintre ele este la cursurile practicate la vânzare sau cumpărare.
Şi în Oradea, până acum, situaţia era similară. Nici o casă de schimb valutar nu percepea comision! Însă lucrurile încep să se schimbe, şi nu în bine! Obişnuiţi cu faptul că până acum toate casele de schimb operau tranzacţii fără comision, zeci de orădeni au fost păcăliţi cu sume însemnate de angajaţii unei societăţi ce administrează o casă de schimb valutar situată ultracentral în Oradea.
Ziarul nostru a primit mai multe sesizări în legătură cu neregulile de la această unitate. Maria Kirner din Oradea este una dintre multele persoane “ţepuite”: „La casa de schimb valutar situată pe strada Republicii nr 16, aparţinând S.C. PAVIA SRL Timişoara, se practică un procedeu derutant şi echivoc de informare a clienţilor, având ca scop ademenirea, abuzul de bună-credinţă, înşelarea, punerea în faţa faptului împlinit, ireversibil, a clienţilor şi păgubirea lor cu impertinenţă. Firma PAVIA SRL, prin unitatea menţionată, cumpără şi vinde devize convertibile. Conform uzanţelor, costurile de funcţionare şi profitul se obţin din marja constituită din diferenţa între preţul de vânzare şi cel de cumpărare al diferitelor valute. Neprestând servicii de natură financiar-bancară, firma nu este îndreptăţită să încaseze comisioane. Raportul juridic intervenit între client şi PAVIA SRL se limitează strict la acte de vânzare-cumpărare de devize convertibile învederate de obiectul activităţii şi intenţia clientului vânzător sau cumpărător de a beneficia de ofert cea mai favorabilă pentru el. Nici vorbă de raporturi de altă natură, care să motiveze practicarea de comisioane! Pentru a observa modul aberant de desfăşurare a unui act de vânzare-cumpărare profund inechitabil, vă prezint o întâmplare petrecută în data de 28 ianuarie a.c, a cărei victimă am fost chiar eu”.
Şmecherii de pavian
„Neavând suficienţi lei, m-am hotărât să vând 200 de dolari la cursul practicat în ziua amintită, cu alegerea ofertei celei mai favorabile. Însoţită de fiica şi de soţul meu, ne-am oprit la Casa de Schimb Valutar PAVIA, considerând cursul de schimb afişat, de 32.400 lei/USD, acceptabil. Casierul operator, după ce a preluat cele două bancnote de 100 USD pentru verificare, a demarat formalităţile de cumpărare pe calculator, fără a mă avertiza că, în realitate voi primi doar 5.961.600 lei, calculaţi la cursul de 29.808 lei/USD. Deşi acesta este un curs mult inferior celui afişat, nu mi s-a cerut consimţământul pentru efectuarea tranzacţiei. Am încercat să refuz primirea sumei, solicitând restituirea celor 200 USD, exprimându-mi surprinderea, dezacordul şi nemulţumirea şi cerând anularea operaţiunii. Am fost refuzată, motivându-mi-se că nu se mai poate, « ştergerea din calculator este imposibilă» şi că este afişată condiţia că se percepe comisionul («cursul nu include comisionul»). Apreciez acest procedeu drept hoţie, întrucât la nici o altă casă de schimb valutar nu se aplică comision, inclusiv cele din incinta băncilor comerciale; informaţia privind comisionul este secundară, izolată de informaţia de bază, prin care potenţialii clienţi remarcă în exclusivitate nivelul cursului afişat şi nu are rolul de a-i atenţiona în privinţa consecinţelor; se abuzează cu neruşinare de buna credinţă a potenţialului client, care, ca urmare a uzanţelor încetăţenite, este mai puţin prudent şi se concentrează asupra cursului de schimb. Din această cauză, probabilitatea producerii unei confuzii este aproape certă, fapt exploatat cu nesimţire de comerciant. Concentrându-se asupra cursului, considerând informaţia reală şi veridică, clientul nu conştientizează posibilitatea unei înşelătorii şi cade în plasa abil întinsă a comerciantului incorect, nefiind avertizat în prealabil. Informaţia privind comisionul perceput este afişată la subsolul tabelului de pe panoul expus în stradă şi, pentru majoritatea oamenilor, şi în special pentru cei ce au probleme cu vederea, este ilizibil. Afişele secundare sunt plasate de complezenţă, în mod deliberat, în locuri aproape incaccesibile pentru a putea fi văzute (pe uşa de acces, care este în permanenţă deschisă, neputând fi astfel observate, respectiv pe peretele din spatele operatorului, fiind acoperit vederii de corpul acestuia. Potenţialul client, interesat doar de cursul cel mai favorabil, pentru a nu cădea victimă celor de la casa de schimb valutar PAVIA SRL, ar trebui să facă în prealabil o analiză gramaticală a informaţiilor secundare, privind semantica cuvintelor «include, nu include») şi să facă calcule nu tocmai simple, pentru a afla dacă cursul afişat de PAVIA SRL este mai avantajos sau dacă e cazul să se îndrepte spre altă casă de schimb valutar”.
Escrocherii în serie
„Din cele de mai sus rezultă indubitabil elementele constitutive ale păgubirii premeditate a clienţilor, prin ademenire, abuz şi înşelăciune, profitându-se de lipsa de vigilenţă şi de confuzia informaţiilor afişate în acest scop în mod deliberat. De la această casă de schimb valutară ies numai clienţi indignaţi, nemulţumiţi şi înşelaţi, fapt ce demonstrează că aici se petrec lucruri incorecte, şi nu din vina clienţilor. Au fost înşelaţi într-un mod identic doamna Corb Sunita, păgubită cu 2.284.000 lei şi domnul Groza, păgubit cu 2.971.000 lei”.
Fraţi întru ciordeli
O adevărată avalanşă de reclamaţii de genul celei amintite mai sus a determinat o amplă acţiune de control a reprezentanţilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANCP) la casele de schimb valutar de pe litoral, în iulie 2003. Acţiunea a scos la iveală o serie de nereguli în activitatea acestora. Controlul a pornit în urma celor 120 de reclamaţii înregistrate privind neafişarea sau afişarea incorectă a comisionului practicat de casele de schimb valutar, cele mai multe fiind înregistrate în staţiunea Neptun.
În urma controlului desfăşurat împreună cu echipe ale poliţiei, valoarea amenzilor aplicate s-a ridicat la nu mai puţin de 340 de milioane de lei.
Unele case de schimb valutar verificate nu afişau comisionul practicat, aşa cum prevede legislaţia în vigoare, inducând în eroare clienţii. Alte case afişau comisionul, pentru a nu li se putea reproşa acest lucru, însă placheta pe care era scrisă valoarea comisionului era practic ascunsă de ochii clienţilor. Casele de schimb valutar amendate s-au ales şi cu oprirea temporară a activităţii până la remedierea deficienţelor constatate.
Şi în Bucureşti, la sediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, într-o singură lună au fost depuse peste 50 de reclamaţii şi sesizări în care consumatorii reclamau că au fost induşi în eroare de agenţii economici care desfăşoară aceasta activitate, fie prin neafişarea comisionului practicat, fie prin afişarea acestuia într-un mod ilizibil.
Un ordin inutil
Conform Ordinului nr 12/14.02.2003 emis de Autoritatea naţională pentru Protecţia Consumatorilor, (art.1) „Agenţii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar au obligaţia de informare a consumatorilor prin afişare la loc vizibil, atât în interiorul cât şi în exteriorul casei de schimb valutar, a unei plachete de format minim A3, de culoare albă, pe care să fie înscris, cu caractere de culoare roşie, comisionul perceput de aceştia, în mod distinct, atât pentru vânzare, cât şi pentru cumpărare. Informaţiile trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit”. La art. 2 al aceluiaşi ordin se precizează şi condiţiile care trebuiesc respectate pentru informarea publicului: „Înălţimea minimă admisă a literelor pentru afilşarea comisionului practicat, atât pentru vânzare, cât şi pentru cumpărare de valută, este de 80 mm, grosimea literelor de 10 mm, iar distanţa dintre litere de minumul 10 mm”. Articolul 3 precizează că „este obligatorie afişarea comisionului practicat, de regulă îm cuantum procentual fix, specificat în cifre arabe”.
În urma sesizării doamnei Maria Kirner, inspectorii Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bihor au efectuat un control la casa de schimb valutar a S.C. PAVIA SRL.
Frecţie la piciorul de lemn
„În urma unei reclamaţii telefonice privind înşelarea şi păgubirea clienţilor de către Casa de schimb valutar «Pavia» am efectuat un control. Controlul s-a facut în mod anonim. Eu şi cei doi inspectori care m-au însoţit am încercat să provocăm angajaţii casei de schimb, care însă au rămas foarte calmi. Am schimbat 5 Euro. Am luat cu noi doar o bancnotă de 5 Euro, deoarece mai exista posibilitatea discriminării la valori mici. Valuta ne-a fost schimbată fără nici o problemă de către casier. Un alt lucru la care am avut de obiectat a fost faptul că aceştia emit chitanţă fiscală, în loc de buletin valutar. Chitanţa fiscală are însă toate rubricile care apar în buletinul valutar. Casa nu poate emite chitanţe în lipsa energiei electrice, iar dacă aceasta este întrerupt, casa se închide.
Casa de schimb „Pavia” a fost amendată cu 3.000.000 lei deoarece nu avea pus în sfera vizuală anunţul privitor la comisionul perceput la schimburile valutare. Anunţul era afişat atât în interiorul, cât şi în exteriorul casei. Comisionul este de 8% atât la cumpărare, cât şi la vânzare. Un alt lucru pentru care i-am sancţionat a fost faptul că pe panoul exterior afişarea se face în felul următor: datele casei de schimb, comisionul practicat şi apoi cursurile de schimb. În cazul Casei «Pavia», comisionul era afişat primul. E prima casă de schimb valutar din Oradea care percepe comision, iar consumatorii trebuie atenţionaţi că această societate îşi va deschide mai multe puncte de lucru în Oradea care, de asemenea, vor practica comision. Inspectorii OJPC nu au reuşit să găsească alte nereguli. Casa funcţioneză legal. Oamenii, în schimb, nu sunt atenţi şi nu citesc ceea ce scrie. Odată încheiată tranzacţia, angjaţii casei refuză să o anuleze, chiar dacă clientul e nemulţumit şi solicită acest lucru. În normele de funcţionare ale caselor de schimb valutar nu este stipulat dacă anularea tranzacţiei este posibilă sau nu. Am întâmpinat probleme chiar la anularea tranzacţiei, efectuate în urma controlului”– ne-a declarat Cristiana Bigan, directoarea OJPC Bihor. Însă, după cum reiese chiar din declaraţia sa, anularea tranzacţiei a fost posibilă. Deci, pentru unii se poate, iar pentru „fraieri”, nu.
Iată şi constatările din procesul verbal încheiat cu acea ocazie:
„La data şi ora controlului, agentul economic cu activitate “ schimb valutar “ avea afişat comisionul practicat de 8%, dar nu conform prevederilor articolului 2 aliniat 2 din ordinul 12/2003 al ANPC, adică nu era afişat comisionul, urmat de înscrierea cursurilor de schimb valutar, ci comisionul era afişat în partea de sus a panoului într-o poziţie echivocă. De asemenea afişarea comisionului practicat în interiorul casei de schimb valutar, cât şi în exterior era în afara razei vizuale a consumatorului – adică sus pe tavanul încăperii şi la marginea de jos a uşii. Cele constatate contravin prevederilor art. 18-19 şi 25 din OG 21/92 cu modificări şi completări interioare, fiind sancţionat contravenţional prin art. 46 «d»”.
Măsura dispusă în conformitate cu prevederile legale sună astfel –
-afişarea comisionului practicat în interiorul şi exteriorul casei de schimb valutar, în raza vizuală a consumatorului la loc vizibil şi fără echivoc”.
Aruncarea „pisicii”
Din datele disponibile pe site-ul www.mfinante.ro, am aflat că firma PAVIA SRL are sediul în Timişoara. Pe anul 2002 a avut o cifră de afaceri de 54,543 milioane lei, a înregistrat pierderi de 39,98 milioane şi are 2 salariaţi. Potrivit surselor, firma aparţine unui cetăţean bulgar. Nu prea înţelegem cum, de la situaţia financiară precizată mai sus, PAVIA SRL a reuşit să-şi deschidă casă de schimb în centrul Oradiei, ba, încă mai intenţionează să îşi deschidă şi alte „puncte de lucru”.
Având în vedere că prin şmecherii (ar putea fi la fel de bine catalogate ca escrocherii) de genul celor amintite mai sus, la o singură tranzacţie, şacalii de la PAVIA câştigă sume de ordinul milioanelor, într-o singură zi efectuându-se zeci de tranzacţii, amenda de 3 milioane aplicată de reprezentanţii OJPC reprezintă exact o frecţie la un picior de lemn.
Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bihor, comisarul şef Gheorghe Tudor, ne-a declarat că astfel de cazuri „nu sunt de competenţa poliţiei”.
La rândul său, Vasile Farc, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale a Finanţelor şi Controlului Financiar de Stat Bihor, ne-a explicat că instituţia pe care o reprezintă are competenţa să intervină doar dacă este sesizată o operaţiune valutară neînregistrată. „Casele de schimb valutar îşi desfăşoară activitatea conform unui regulament elaborat de Banca Naţională a României. Cazuri de genul celui despre care ne-aţi relatat sunt de competenţa Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor”.
În aceste condiţii, nu mai ştim nici noi de competenţa cui ar fi stoparea acestor escrocherii, pe care autorităţile le tolerează într-atât. Un lucru e sigur: cetăţenii rămân în continuare potenţiale victime ale lăcomiei angajaţilor de la PAVIA, iar poliţia, Garda Financiară şi Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor ridică neputincioşi din umeri şi zic că nu au ce face. Îi sfătuim ca, eventual, să păzească firma PAVIA de clienţii păcăliţi care, într-un acces de îndreptăţită mânie, ar putea încerca să-şi facă singuri dreptate!
Box
Pentru a funcţiona, o casă de schimb valutar trebuie să deţină un capital social adecvat, o autorizaţie de funcţionare; o structură organizatorică distinctă un spaţiu specific pentru activitatea de intermediere valutară,să aibă reglementate prin norme proprii procedurile de lucru cu clienţii, penalizãrile convenite în relaţia cu clienţii, precum şi cu alţi intermediari, în cazul nerespectării termenelor de decontare a tranzacţiilor;
Sistemul de evidenţă contabilă a operaţiunilor valutare;
Operaţiunile de schimb valutar pot fi efectuate legal pe teritoriul României de către persoanele fizice numai de următoarele categorii de persoane juridice: bănci, case de schimb valutar, organizate ca persoane juridice conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările ulterioare, având ca obiect unic de activitate schimbul valutar, autorizate de Banca Naţională a României.
Box
Casele de schimb valutar orădene
SC Chiro SRL are un punct de lucru în piaţa Ferdinand, altul în Piaţa Cetăţii şi un al treilea în interiorul Gării Oradea. Pe anul 2001, firma şi-a declarat un profit net de 90,978 milioane lei, iar pe 2002, 36,773 milioane.
Lotus SRL are o unitate deschisă în Piaţa Ferdinand şi o alta la sediul de pe B-dul Transilvania. În mod foarte curios, pe 2001, societatea şi-a declarat pierderi de 78,064 milioane. Pe 2002, a înregistrat însă un profit de 45,758 milioane lei.
Alicante Office SRL Baia Mare are în Oradea două puncte de lucru: ambele amplasate pe strada Republicii.
Paterdor SRL: operează în trei puncte de lucru, două pe strada Republicii, iar celălalt în Piaţa Cetate. Profitul realizat pe anul 2001a fost de 101,256 milioane lei, iar pe anul 2002 cei de la Paterdor au declarat un profit net de 837,041 milioane lei.
Elini Impex, casă de schimb valutar cu punct de lucru pe strada Republicii, a declarat un profit net pe anul 2001 de 96,378 milioane lei, iar pe anul 2002, 11,492 milioane lei.
Silverval SRL, cu puncte de lucru pe strada Republicii, Piaţa Decebal şi Supermarket Crişul, a declarat un venit total pe anul 2001 de 95,212 milioane lei, iar pe anul 2002, surprinzător o pierdere de trei ori mai mare, în valoare de 383,272 milioane lei
Lorant SRL, cu numeroase puncte de lucru, găsite pe strada Avram Iancu, B-dul Decebal, Piaţa Rogerius şi în incinta magazinului GOTTI situat tot pe Republicii, este o casă de schimb valutar cărei nu am reuşit să-i găsim bilanţul eonomic.
Platza SRL, cu punct de lucru la Piaţa Rogerius, a înregistrat pe anul 2002 un profit de 13,850 milioane lei.
Sotimar SRL, cu puncte de lucru pe B-dul Dacia, B-dul Decebal şi strada Meşteşugarilor, unde îşi are şi sediul, a declarat pe anul 2001 un profit net de 160,468 milioane lei, iar pe anul 2002 un profit de 600,101 milioane lei.
Leul SRL, cu punctele de lucru situate pe B-dul Decebal, Pţa Ferdinand şi Piaţa Rogerius, a înregistrat pe anul 2001 o pierdere de 182,8 milioane lei, iar pe anul 2002 un profit mai mic decât pierderile în valoare de 107,196 milioane lei.
Dacia SRL cu puncte de lucru situate pe strada Republicii şi P-ţa 1 Decembrie, a declarat pe anul 2001 un profit în valoare de 91,866 milioane lei, iar pe anul 2002 un profit în valoare de 124,8 milioane lei.
Box declaratie
“Doar nu credeaţi că patronii caselor de schimb sunt atât de naivi să lucreze legal. Foarte multe tranzacţii se desfăşoară la negru, acolo se scot banii cei mulţi. De aceea, societăţile comerciale au pierderi sau profituri foarte mici. Multe dintre ele sunt nişte maşini ideale de spălat banii”.
(declaraţie dată de una dintre sursele GAZETEI, angajat al secţiei Economic din cadrul poliţiei bihorene)
Remus Filimon
Maria Bogdan