Cunoscuta judecătoare Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea a postat pe site-ul său un nou text de referinţă, ca reacţie la ultimul Comunicat al „Asociaţiei  procurorilor din România”. Iată textul integral postat de judecătoarea Florica Roman:

„Este uluitor cît de aroganţi şi inumani am devenit noi, magistraţii, ofuscîndu-ne la orice critică pe motiv că “ni se încalcă independenţa” şi refuzînd să discutăm deschis despre problemele şi abuzurile din justiţie, chiar şi cînd acestea au devenit de notorietate.

În această direcţie a fost şi comunicatul Asociaţiei Procurorilor din România, dat publicităţii pe data de 17 mai 2018, prin care asociaţia “constată cu îngrijorare înteţirea atacurilor împotriva sistemului judiciar, împotriva procurorilor şi judecătorilor, atacuri care sunt de natură a afecta grav încrederea cetăţenilor în înfaptuirea actului de justiţie şi, pe cale de consecinţă, buna funcţionare a statului. Afirmaţii ale unor diferiţi formatori de opinie sau ale unor demnitari, prin care se induc idei conform cărora unele disfunctionalităţi punctuale sunt de fapt vulnerabilităţile întregului sistem judiciar sunt opinii greşite şi conduc la o stare de neîncredere a cetăţenilor în funcţionarea justiţiei.”

“Disfunctionalităţile punctuale” la care fac procurorii referire în comunicat sunt destine frînte, cariere şi familii distruse, cetăţeni români ale căror drepturi şi libertăţi garantate constituţional au rămas doar simple texte pe hîrtia pe care este tipărită Constituţia! Despre astfel de eşecuri răsunătoare, aproape zilnice, ale justiţiei, survenite în urma unor practici de anchetă de inspiraţie sovietică, presa relatează pe larg – şi bine face! – iar românii sunt infioraţi. Complet inadecvat acestui context, se vede că problema Asociaţiei Procurorilor, potrivit comunicatului, nu sunt abuzurile evidente, care cutremură societatea românească, ci preocuparea pentru protejarea unei imagini false a justiţiei, care ani de zile a fost mistificată prin manipulare la scară naţională. Ani de zile sloganele şi lozincile au ţinut locul unor analize profesioniste cu privire la eşecurile şi erorile din justiţie. S-a vorbit în justiţie despre independenţa justiţiei, independenţa procurorului, stat de drept, imparţialitatea magistraţilor, dar nimeni nu a vorbit despre cazuri concrete, despre oamenii prinşi în tăvălugul strivitor al unui stat care permite abuzarea propriilor cetăţeni fără ca magistraţii să raspundă pentru asta.

Nu cuvintele politicienilor sau ale jurnaliştilor “atacă justiţia”, ci acţiunile abuzive ale celor din justiţie o fac! Dacă cetăţenii nu ar fi experimentat pe cont propriu disfuncţionalităţile din justiţia românească, orice critici ale oamenilor politici sau ale presei cu privire la justiţie ar fi rămas cuvinte goale, fără ca oamenii să le creadă. Faptul, însă, că peste 80% dintre români doresc o răspundere materială a magistraţilor nu e din cauza politicienilor ori a presei, ci a acţiunilor celor din justiţie. În loc ca Asociaţia Procurorilor să facă o autoanaliză, urgentă şi necesară, să vorbească deschis despre erori, abuzuri, să facă tot ce îi stă în putere să nu mai fie nenorociţi oameni, asociaţia e preocupată de “imaginea şi independenţa justiţiei”. Astfel de afirmaţii sunt, mai ales în acest context, cuvinte goale, găunoase şi sfidătoare la adresa victimelor abuzurilor din justiţie şi a cetăţenilor români.

Este rolul presei, în vederea corectei informări a opiniei publice, să relateze despre abuzurile şi disfuncţionalităţile din justiţie. Fiecare critică şi devoalare a unui abuz ori disfuncţionalitate din justiţie este o oportunitate pentru cei din justiţie să corecteze lucrurile şi să facă justiţia mai eficientă în folosul cetăţeanului. În acelaşi timp, este obligaţia oamenilor politici, care sunt aleşi şi răspund în faţa alegătorilor, să ia atitudine faţă de abuzurile şi derapajele justiţiei, iar dacă e cazul să modifice legea astfel încît astfel de derapaje să nu mai poată avea loc, iar cei vinovaţi să răspundă. Reacţiile presei ori ale oamenilor politici la abuzurile din justiţie nu sunt nicidecum “atacuri” şi nu încalcă, în nici un fel, independenţa justiţiei, cum fals se clamează în comunicat, ci sunt reflexe democratice, fireşti, împotriva abuzurilor. Numai în societăţile totalitare încălcările drepturilor omului sunt bagate sub preş, fiind ascunse sub slogane frumos ambalate, iar vinovaţii de serviciu sunt nu cei care abuzează de poziţiile de putere pe care le deţin, ci aceia care vorbesc şi expun problemele şi abuzurile. Într-o democraţie, însă, cum şi România se pretinde a fi, a vorbi despre abuzuri împotriva drepturilor omului este o obligaţie atît a formatorilor de opinie, cît şi a demnitarilor aleşi de cetăţeni. Cei care se folosesc de puterea care le este încredinţată de către stat împotriva cetăţenilor, abuzîndu-i, trebuie expuşi, nominalizaţi, traşi la răspundere, nu ascunşi şi trataţi cu menajamente şi discreţie. A sustine, cum face şi Asociaţia Procurorilor (poziţia însă e împărtăşită şi de destui judecători, chiar din CSM), că expunerea acestor abuzuri şi prezentarea nominală a abuzatorilor din justiţie ar fi “atacuri care sunt de natură a afecta grav încrederea cetăţenilor în înfăptuirea actului de justiţie şi, pe cale de consecinţă, buna funcţionare a statului” este o sfidare la adresa cetăţenilor din România! Cum poţi vorbi despre “buna funcţionare a statului” cînd funcţionari ai statului abuzează oameni în numele puterii cu care au fost investiţi de către stat, stat creat pentru a fi în slujba cetăţeanului? Nimic nu este mai important într-un stat de drept ca omul, cetăţeanul, cu drepturile şi libertăţile sale.

Este, de aceea, în interesul general al societăţii ca nici un cetăţean să nu fie abuzat, să nu îi fie încălcate drepturile fundamentale, iar cînd se întampla aşa ceva cei vinovaţi să răspundă! Acesta e genul de garanţie pe care “statul de drept” trebuie să o ofere cetăţenilor săi: că sunt respectaţi, drepturile le sunt garantate, iar funcţionarii statului care abuzează de puterea ce le-a fost încredinţată răspund întotdeauna în faţa legii.

“Asociaţia Procurorilor din România asigură cetăţenii României că judecătorii şi procurorii îşi exercită cu bună credinţă activitatea, iar independenţa acestora este dublată de responsabilitate pe care aceştia o au în înfăptuirea justiţiei şi în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi a ordinii de drept“, se mai spune în comunicat. Astfel de asigurări nu valorează nimic în ochii cetăţenilor, dacă Asociaţia Procurorilor nu vorbeşte despre abuzuri ori le minimalizează. Nu minţind prin omisiune se creşte încrederea oamenilor în justiţie, ci acţionand curajos prin recunoaşterea şi corectarea erorilor şi abuzurilor!

Vorbind deschis despre Protocoale, despre care se discută intens în ultimul timp, făcînd o analiză cinstită şi corectă a efectului acestora asupra dosarelor, asumînd transparent şi punctual greşelile care s-au făcut, ar putea fi începutul recîştigării încrederii cetăţenilor in justiţie. Ascunzînd, minimalizînd ori justificînd abuzurile din justiţie şi pe cei care le-au făcut, nu doar că nu se întăreşte “independenţa justiţiei”, ci se vulnerabilizează şi compromite însăşi justiţia!

În concluzie, cei care atentează la prestigiul şi independenţa justiţiei NU sunt cei care expun problemele grave din justiţie, ci magistraţii, judecători şi procurori deopotrivă, care ascund sau justifică erorile, abuzirile şi disfuncţionalităţile din justiţie.

Este dreptul presei să prezinte abuzurile din justiţie şi obligaţia decidenţilor politici să găsească soluţii legale, astfel încît acestea să nu mai aibă loc. Bine ar fi ca şi noi, magistraţii, să ieşim din autosuficienţa care ne caracterizează şi să ascultăm ce spun cetăţenii, să ne asumăm deschis erorile şi să facem tot ce ne stă în puteri să nu mai fie repetate”.

Alături de acest text impresionant, judecătoarea Florica Roman a postat pe site-ul său, https://floricaroman.wordpress.com, şi Comunicatul remis de cătzre Asociaţia procurorilor din România, sub semnătura procurorului Bogdan Gabor.

Reamintim că judecătoarea Florica Roman era pe lista celor patru judecătoare care urmau să fie „executate” prin Rechizitoriul întocmit de procurorii Ciprian Man si Dan Chirculescu de la DNA Oradea! „Luju.ro” a scris pe larg despre acest dosar cu cîntec: „Dosarul a fost trimis în instanţă de DNA-Oradea în iulie 2014 pentru pretinse infracţiuni de trafic de influenţă, favorizarea făptuitorului abuz în serviciu şi fals, dar s-a întors la parchetul anticorupţie după ce, în noiembrie 2015, Curtea de Apel Cluj a decis restituirea cauzei la DNA, hotărîre ce a fost confirmată în februarie 2016 de Înalta Curte”. Abia anul trecut, dosarul a fost închis de DNA pentru a nu continua să se facă de rîs.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.