Clujeanul Antoniu Poienaru a depus o plângere pe numele judecătorului Anca Maria Budişan, din cadrul Tribunalului Cluj, şi al juristei Cristina Barbur, din cadrul APIA Cluj, la Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) şi la DNA. Poienaru acuză că în cadrul unui proces judecătorul nu a luat în considerare şi, respectiv, juristul instituţiei nu a pus la dispoziţia instanţei, o serie de probe. Antoniu Poienaru, a lucrat în cadrul APIA Cluj până în momentul în care a început să sesizeze diferite instituţii de control despre o serie de afaceri care se derulau în cadrul APIA Cluj.
Antoniu Poienaru, fost angajat în cadrul APIA Cluj, a depus o plângere în care doreşte cercetarea unui judecător şi a unui jurist din cadrul APIA Cluj. “La solicitarea mea prin instanţa Tribunalului Cluj, în dosarul 6505/117/2010*, Barbur Cristina nu a prezentat Ordinul de Deplasare nr. 21/15.03.2010, el fiind inexistent şi întocmit în numele Poienaru Antoniu cu deplasare de la APIA Cluj la APIA Apahida iar pentru Ordinul de deplasare din 16.03.2010 a prezentat un ordin neînregistrat, doar ştampilat şi semnat. Cele două ordine de deplasare fac parte din obiectul cauzei în dosarul 6505/117/2010*, fiind acte administrative ale statului român. Judecătoarea Budişan Anca Maria a refuzat să considere cele două probe în instanţă, la fel procedând şi completul de judecată al Curţii de Apel Cluj, în data de 3.06.2013, în cauza 6505/117/2010*. Considerând că mi s-au lezat drepturile prevăzute în Constituţia României prin refuzul de a prezenta în instanţă acte administrative ale statului român, infracţiuni, în opinia mea, acceptate în mod tacit şi de cele două instanţe invocate în preambul, vă rog să dispuneţi o cercetare a faptelor descrise, la sediul agenţiei şi în dosarul în cauza 6505/117/2010*.
Menţionez că în data de 3.06.2013 m-am adresat electronic printr-o petiţie CSM-ului, de la care trebuie să primesc, conform legii, răspuns în 30 de zile.
De asemenea, în lipsa oricărei căi de atac, datorate deciziei Curţii de Apel Cluj din 3.06.2013 în dosarul 6505/117/2010*, mă voi adresa CEDO, imediat după primirea motivării respingerii recursului de la Curtea de Apel în acest dosar”, cere Poienaru în cadrul plângerii depuse la DGA şi DNA.
Contractele APIA
Gazeta de Cluj a prezentat în mai multe rânduri licitaţiile suspecte care au loc în cadrul APIA, fără ca niciodată vreo instituţie de control să se fi sesizat. Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA) este una dintre instituţiile statului prin care se scurg bani publici către firmele abonate la contractele cu statul. Chiar dacă ţăranii sau întreprinzătorii de talie medie din agricultură nu utilizează softurile cumpărate de instituţie şi nu beneficiază de ajutoare, cei de la APIA scot la bătaie contracte pe bandă rulantă.
APIA a făcut o “licitaţie restrânsă accelerată“ pentru cumpărarea de “servicii de întreţinere şi reparaţii de software”, chiar dacă mulţi dintre angajaţii APIA au doar cunoştinţe de bază în operarea unui calculator. Câştigătorul contractului a fost firma Romsys, care a primit 168.000 de euro. Tot în 2012, APIA a acordat, fără licitaţie, contractul “Servicii de suport tehnic şi servicii de actualizare licenţe”. Statul a plătit, pentru aceste servicii peste 2 milioane de lei firmei Siveco. În septembrie, pentru “SERVICII DE CONTROLUL CALITĂŢII EXECUŢIEI SERVICIILOR DE CONTROL PRIN TELEDETECŢIE”, atenţie, nu furnizarea unui serviciu de teledetecţie, ci controlul acestui serviciu, APIA a plătit 1.238.636 de lei societăţii ESTEREOFOTO GEOENGENHARIA SA. În mod ciudat, pentru un contract similar organizat cu doar două luni înainte (Servicii de control prin teledetecţie a cererilor de plată pe suprafaţă), APIA a plătit firmei timişorene GAUSS S.R.L nu mai puţin de 4.402.725 de lei.
Agricultură pe hârtie
Gazeta de Cluj a prezentat faptul că cei de la APIA Cluj au administrat fonduri unei societăţi care era în faliment. De asemenea, un alt aspect interesant al agriculturii clujene îl reprezintă faptul că societăţile care deţin marile terenuri agricole sunt cu capital străin.
SC Milbra 2002, unul dintre cei mai mari investitori în agricultură din Cluj, şi SC Agritalia au deţinut mii de hectare de teren agricol, teren care şi acum, în mare parte a rămas necultivat, societăţile au falimentat, dar acţionarii au reuşit să câştige sute de mii de euro şi şi-au deschis alte societăţi tot cu profil agricol. Schema de câştig este relativ simplă şi implică fonduri europene. Spre exemplu, statul român a plătit în 2011 ajutoare pentru peste 350.000 de hectare de teren, pământuri care, în schimb, au rămas nemuncite. Investitorul cumpără teren de la ţărani sau îl concesionează de la consiliile locale ale primăriilor pe preţuri de nimic. Spre exemplu, dacă eşti un bun negociator, în urmă cu câţiva ani puteai cumpăra cu 100 de euro un hectar de teren, acum preţul a mai crescut ajungând la câteva sute. La consiliile locale preţurile de concesionare sunt mult mai mici. Cu dovada deţinerii acestor terenuri, “investitorul” face o cerere către APIA în care solicită să fie subvenţionat pentru lucrări agricole, iar APIA acordă aceşti bani în funcţie de lucrările prezentate. Cea mai mică subvenţie este de circa 80 de euro/hectar, iar doar anul acesta circa 27 de milioane de euro au fost încasate pentru însămânţări fictive. Banii provin din Fondul European de Garantare Agricolă, iar singura obligaţie pentru a primi aceşti bani este ca proprietarii să menţină suprafeţele „în bune condiţii agricole şi de mediu”.
SC Milbra 2002 a intrat în insolvenţă în 2008 şi a falimentat la începutul acestui an. Cu toate acestea, APIA Cluj a acordat acestei societăţi subvenţii de peste 266.000 de euro.
Răzvan Robu
