Judecătorul CSM Adina Lupea critică deciziile CSM de a interzice magistraților dreptul la exprimare pe rețeaua de socializare Facebook.
„Sunt un dinozaur in sistem. Am deja 24 de ani spre 25.
Cu asta voi incepe postarea. Ma apropii de pensie insa sa stiti ca mai am momente in care mi-as dori ca sistemul sa ma motiveze cumva sa mai raman, sa nu plec asa repede.
O sa o iau in ordine inversa. Era o vreme cand scriam la Revista Dreptul, la inceputul anilor 2000. Era o mandrie cand ti se accepta articolul. Am scris si la Revista de Drept penal, chiar in colaborare cu alti colegi si …ghiciti, am scris si din practica noastra in instante inainte de a formula un punct de vedere.
Despre ce era sa fi scris decat despre spete aflate in lucru, de practica judiciara, de propuneri de lege ferenda, adica tot ce poate interesa un jurist? Indicam de fiecare data practica in articole, cu numarul dosarului si al sentintei si mentionam „nepublicata”. Au fost facute inclusiv lucrari de doctorat asa, pentru ca altfel de unde iei jurisprudenta decat din cazuistica? Inca se fac Culegeri de jurisprudenta unde ne indicam practica, sunt publicate, circula in sistem si printre avocati, justitiabili, inclusiv cu punctul de vedere al autorului.
Inclusiv in lucrarea mea din 2004 de promovare la tribunal am facut astfel de trimiteri. Nimeni nu vedea in asta o problema, faceam schimb de idei, pana si pe forumurile interne ale magistratilor pe vremuri existau astfel de situatii, cineva prezenta speta, cerea pareri si le si primea.
Mi se pare incredibil unde se ajunge. Pe astfel de forumuri se discutau exact spete in curs, fara nume si prenume, doar pentru a gasi solutia judicioasa. Sigur, nu erau publice insa erau destinate unui numar de cateva sute, poate mii de magistrati.
Care e diferenta cu facebookul nu inteleg. Lumea a evoluat, noi am evoluat, acele forumuri au fost apoi inchise, discutam, glumim de situatii ivite, nu dam solutii, inteleg ca nu comentam dosare in curs, dar pentru numele lui Dumnezeu nu se mai poate supune atentiei chiar si in acest mediu o situatie ipotetica dintr-un dosar deja solutionat?
Eu am o mare, mare rugaminte de aceasta data adresata tuturor factorilor decidenti. Justitia nu se face numai in spatele usilor inchise. Cata vreme nu se incalca secretul deliberarii, cata vreme sunt in discutie situatii ipotetice, ce rost are o reglementare secundara de genul nu poti sa iti spui parerea pe un dosar deja solutionat definitiv? Este in interesul intregii societati sa se afle directia in care poate merge un anumit tip de cauze, culegerile de jurisprudenta sunt publice, ce e cu ideea asta ca nu mai poti dezbate ceva ce s-a solutionat definitiv?
In ce directie mergem?
In ce bula ne propunem sa ramanem,unde mai este transparenta actului de justitie, unde raman intrebarile noastre, unde este libertatea de exprimare a magistratilor, garantata de insasi CEDO?
Ce se doreste de la noi? O tacere totala si definitiva in privinta problemelor care macina si societatea si pe noi?
O cenzura nejustificata, supusa eventual discutiei numai in cadrul unor sedinte de analiza a practicii neunitare?
Nu putem unii intelege ca vremurile s-au schimbat? Si cu bebelusii ce aveti? Ca nu cred ca un magistrat care are copii se poate opune unei lucrari de specialitate vizand nutritia nou-nascutilor. Este ceva condamnabil ca niste doamne magistrat care au experiente de impartasit in acest domeniu sa aiba o parere?
Suntem cumva nascuti sa fim sterpi si fara pareri? Este ceva injositor sa vorbesti, chiar ca si magistrat, de experienta nasterii, a alaptarii, ne poate atrage asta o sanctiune? Ma adresez aici doamnelor ce ar fi putut vota asemenea nonsens. Nu aveti copii? Nu stiti ce inseamna? Deja simt ca nu mai am argumente dar am o concluzie.
Nu stiu si nu cred ca in acest ritm veti reduce la tacere magistratii. Probabil unora le trece prin cap sa nu mai avem nici caini, nici pisici, nici timp liber in natura, nici relatii sociale, nici exprimari in mediul online.
Pentru mine este foarte trist sa vad ca niste colegi in care am crezut pot vota asa ceva. Imi amintesc ca in CSM-ul trecut a existat o idee potrivit careia un magistrat nu poate nici macar canta intr-un club, numai daca este neremunerat sau ceva de genul. Acum vad ca nici sport nu poate face si nici nu poate lua medalii.
Sa stiti ca nu suntem toti niste judecatori seci. Inainte de a fi judecatori suntem oameni. Iar simtamintelor omenesti le punem noi frau, cand e cazul, cand e vorba de dosare, cand e vorba de solutii. Nu avem nevoie de reguli, suntem oameni maturi, trecuti prin aceste experiente, ne cunoastem limitele. Asa ca nu ne mai umiliti cu reguli absurde.
In rest, cata vreme pasiunile noastre omenesti nu incalca cu nimic statutul si limitele deontologiei profesionale, nu ne puteti spune si nici impune, cand simtim, ce simtim, cum ne exprimam in public cata vreme o facem elegant, nici nu ne puteti pune alte bariere vietii sociale in afara barierelor pe care inerent ni le impunem noi.
In rest, intelepciune le doresc in ultimul an de mandat!”
