Preşedintele Uniunii Judecătorilor din România, judecătorul Dana Gîrbovan, a conferenţiat miercuri, 22 februarie, despre „Justiţie şi manipulare” în cadrul unei dezbateri-eveniment ce a avut loc în clădirea NTT DATA România. Judecătorul Dana Gîrbovan a vorbit despre ceea ce înseamnă Statul de drept şi împărţirea României în două tabere.
”Justiţie şi manipulare sunt doi termeni ce ar trebui să fie antinomici. Prin definiţie, când ne referim la justiţie, ne gândim la dreptate, la adevăr. Poate fi, de aceea, folosită justiţia în manipulare? A devenit justiţia armă în lupta politică? Cum reuşim să detectăm manipularea într-un spaţiu tot mai antagonizat, în care pretinşi experţi în drept din presă îşi dau cu opinia despre chestiuni ce ţin de justiţie? Care sunt reperele la care trebuie să ne raportăm pentru a discerne în valul de mesaje zilnice ce privesc justiţia?”, sunt câte”. Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care judecătorul clujean de la Curtea de Apel le-a propus pentru dezbatere.
Împărţirea României în două tabere
”Tema justiţie şi manipulare este o temă ce mă preocupa şi pe mine, mai ales în ultimii ani când am văzut că justiţia s-a transformat într-o temă de dezbatere aproape continuă în societatea românească. Avem tot mai mulţi experţi de drept, chiar am citit zilele trecute un număr care spunea că în ultimele două săptămâni au crescut numărul studenţilor la drept în România, toata lumea a devenit peste noapte expert în drept şi are o opinie în ceea ce priveşte aspectele juridice şi de regulă tehnici asupra unor subiecte. Acesta nu e un lucru rău, dimpotrivă, mai ales dacă sunt subiecte asupra cărora nici judecătorii şi juriştii nu se pun de-acord.
Însă, în acelaşi timp este o temă de îngrijorare pentru că dacă ne uităm la ceea ce înseamnă discursul public, la ceea ce înseamnă dezbateri politice şi campanii electorale, vom vedea că justiţia a devenit o temă predilectă. Se vorbeşte mult, foarte mult, cel mai mult despre justiţie şi nu neapărat despre justiţie, ci despre ordonanţa, acea bucăţică din justiţie şi anume lupa împotriva corupţiei şi a DNA-ului. Mai mult decât atât, am ajuns la o împărţire a acestui discurs în după tabere: a celor care luptă pentru independenţa justiţiei, luptă împotriva corupţiei şi de cealaltă parte a celor care sunt corupţi şi a celor care în spatele lor îşi susţin o împărţire a societăţii, în buni, în răi, o împărţire între cei care îi susţin pe cei buni şi cei care îi susţin pe cei răi, o parte a celor care strigă ”Apăraţi justiţia!”, o parte a celor care spun ”Suntem acuzaţi de justiţie!” şi toate argumentele se împart între aceste două tabere şi nu mai există o cale sau un spaţiu între cele două tabere dedicat unui discurs totuşi raţional pentru că trăim în realitate, în realitate nu avem doar zmei şi feţi frumoşi pe de-o parte şi spâni şi balauri pe cealaltă parte. Realitatea nu e albă sau neagră, nu toţi cei care spun că sunt buni, nu fac greşeli şi tot cei care spun că sunt răi nu au niciodată dreptate. Şi cred că cea mai mare greşeală pe care o facem, pentru că vorbim acum de manipulare, este să ne raportăm mereu la tabăra din partea căruia vine un argument fără să începem să ne chestionăm noi şi să vedem dacă argumentul respectiv este sau nu curent , ci doar să îl validăm sau invalidăm din perspectiva persoanei care o emite.
Preşedintele României spunea ”nu mă interesează părerea penalilor”. Şi nu a spus nimeni că este greşit. Fiecare cetăţean al acestei ţări are dreptul la o opinie, are dreptul să critice o instituţie şi ceea ce ne interesează este dacă are sau nu dreptate pe fond.
Nu poţi să respingi ceva spunând ”persoana din partea căruia vine argumentul nu este credibilă” pentru că aşa am ajuns acuma ca în aceste două tabere să nu mai vedem care este realitatea juridică şi s-ar putea ca cei care sunt în tabăra răilor şi spun ”sunt abuzuri” să aibă dreptate, la fel cum s-ar putea ca cei care spun ”este atacată justiţia” să nu aibă dreptate sau să aibă dreptate doar parţial. Şi să nu mai putem….greşelile, tocmai pentru că suntem prinşi în această luptă care nu are efecte constructive între alb şi negru”, spune Dana Gîrbovan.
Dana Gîrbovan: ” Nu ne mai apăraţi, lăsaţi-ne să ne facem treaba”
”Foarte mult din spaţiul public este invadat de slogane, de cuvinte care şi-au pierdut esenţa, nu mai ştim ce înseamnă. A apărut statul de drept, a apărut justiţia, toată lumea apără justiţia, absolut toate partidele din România apără justiţia, ajungi să spui: ”Domnule, nu ne mai apăraţi, lăsaţi-ne să ne facem treaba”. Respectaţi justiţia şi vedeţi care sunt problemele liniare. Dar nu, ne-am transformat în slogane. Independenţa justiţiei, statul de drept, democraţie, ce înseamnă de fapt toate aceste lucruri? Şi de aici trebuie pornit când începem să ne formăm opinii despre ceva: valorile de bază pe care trebuie să se clădească o societate.
Statul de drept înseamnă respectul faţă de lege. Nici nu se suprapune, nici nu vine în antiteză cu democraţia care înseamnă forţa poporului şi manifestarea lui prin alegeri şi prin organele reprezentative, ci cele două vin împreună pentru că altfel am avea o dictatură a majorităţii împotriva minorităţii printr-o democraţie pură. Ori, Statul de drept vine şi spune: Indiferent dacă tu eşti acum ales trebuie să respecţi legea. Ca şi cetăţean, ca şi instituţie, tot ceea ce înseamnă Stat se supune legii. Iar legea înseamnă în primul rând Constituţie şi apoi toate legile care vine în urma ei.
Deci atunci când spunem că apărăm Statul de drept, spunem că apărăm drepturile şi libertăţile fundamentale, spunem că apărăm drepturile celor acuzaţi şi spunem că nimeni nu este mai presus de lege, ceea ce înseamnă că nimeni nu este apărat de răspunderea penală, dar în acelaşi timp că fiecare persoană are drepturile pe care constituţia şi legislaţia subsecventă i le dă”, continuă judecătorul clujean.
Din `89 am moştenit corupţia şi proasta guvernare
”România vine dintr-un stat prin care încearcă să clădească o democraţie şi o regulă a statului de drept dintr-o dictatură totalitară, una din cele mai urâte şi mai dure forme de comunism care exista în Europa şi nu avem voie să uităm acest lucru pentru că dacă uităm pe ce ne clădim, avem toate şansele să riscăm să ne întoarcem de unde am plecat. Şi sunt două chestiuni pe care le-am moştenit din perioada de dinainte de `89: unul dintre ele este corupţia, iar cel de-al doilea este proasta guvernare. Acestea s-au perpetuat în timp şi încercând să scăpăm de ele am uitat una din cele două componente, am uitat de proasta guvernare, cea care generează corupţia şi permite acesteia să desfăşoare în continuitatea ei şi ne-am focusat doar pe a lupta împotriva corupţiei. Şi pe acest palier, am uitat că a lupta împotriva corupţiei nu înseamnă o acţiune numai a justiţiei. Corupţia este până la urmă un flagel ce afectează societatea şi merge mult mai departe decât dare şi primire de mită a unor infracţiuni pe care justiţia le poate corecta punctual. Este un fenomen ce afectează societatea pe toate planurile şi care trebuie tratat ca atare şi trebuie dezvoltate politici care să prevină fenomenul corupţiei, dacă vrem într-adevăr să ajungem la stoparea lui şi atunci mă întorc din nou la ceea ce spuneam despre proasta guvernare şi buna guvernare care trebuie să vină şi să susţină justiţia în lupa anticorupţie.
În schimb, ce s-a întâmplat? Am preluat această nevoie a societăţii, o nevoie esenţială de a combate corupţia pe o frustrare a unei societăţi pe deplin înţeleasă şi am transformat-o într-o luptă, o luptă care ajunge să fie şi ea confesată în discursurile publice”, spune preşedintele UNJR.
Mentalitate manipulativă din ambele tabere
”Nu există persoană în ţara asta care să ştie că este protejat din cauza statului pe care îl are. Este un pas imens înainte pe care l-am făcut, indiferent că eşti preşedinte sau ministru sau ocupi o funcţie importantă în stat, ştii că poţi fi tras la răspundere pentru faptele tale. Însă, în loc să mergem încet pe acest drum pe care am pornit foarte bine, am încercat să facem salturi şi am ajuns la acest spectacol care este prin el însuşi o încălcare a unui drept fundamental a prezumţiei de nevinovăţie al dreptului la imagine. Sunt mai multe voci care au reclamat abuzuri în această etapă a urmării penale. Ce reacţie avem instituţional? O reacţie de respingere din start. Nu sunt verificate în modul real şi punctual aceste abuzuri. Ba mai mult, se fereşte să vorbească lumea în spaţiul public despre ceea ce ar putea fi erori în această activitatea tot din această frică ca discursul tău să nu fie confiscat de partea rea a dezbaterii publice şi să fii şi tu la rândul tău inclus în tabăra celor care apără borfaşii. Or, toată această mentalitate este una greşită şi este una manipulativă din ambele părţi, tocmai pentru că prezintă doar jumătăţi de adevăruri şi permite perpetuarea unui cult, a unor mituri până la urmă care ascund adevăruri. Ascunzând adevăruri, nu îţi permite să corectezi nişte erori pe parcurs, să le soluţionezi şi să poţi să mergi mai departe. Ar fi o utopie să credem că există o instituţie care nu greşeşte. Ar fi o utopie să credem că o ţară ca România, la doar 27 de ani de la vremea comunismului poate să aibă un parcurs perfect fără niciun fel de greşeală. Nu, democraţia se învaţă. România este o ţară în care democraţia este tânără şi o înveţi făcând greşeli. O înveţi acceptând aceste greşeli şi corectându-le. Lucrurile acestea necesită timp şi necesită înţelepciune şi răbdare.
Şi mă întorc din nou în timp. Ce s-a întâmplat în România? Pentru că noi nu am învăţat lecţia trecutului. În România nu a existat o acceptare a greşelilor comunismului, iar acest lucru ne împiedică să vedem replici ale acestuia ce se regăsesc în prezent”, mai adaugă Dana Gîrbovan.
