Hotelul Ramada Majestic din Bucureşti a găzduit la sfârşitul săptămânii trecute o conferinţă internaţională pe tema “Justiţia şi serviciile secrete – Quis custodes custodiet?”, organizată de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) şi de Fundaţia Friedrich Ebert Romania (FES). Printre participanţi, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, magistraţi, experţi în probleme de securitate, membri ai societăţii civile şi jurnalişti. Despre ce s-a discutat acolo la modul concret vom vorbi în numărul viitor al Ziarului de Mureş. Punctul de atracţie al evenimentului a fost însă cu siguranţă repunerea pe tapet a importanţei serviciului de informaţii al Ministerului Justiţiei, fostul DGPA (consacrat sub numele de SIPA), desfiinţat de Monica Macovei exact în urmă cu 3 ani, la începutul lui 2006, la solicitarea Comisiei Europene. Actualul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, a declarat deja, săptămâna trecută, că susţine reînfiinţarea acestei structuri. El a recunoscut că la minister există o comisie specială care analizează modalitatea de “resuscitare” a SIPA, forma şi atribuţiile pe care le vor avea viitorul serviciu de informaţii şi care, în scurt timp, va ieşi public cu un proiect.
Ce spune Predoiu?
* “Nu avem formată o teză sau o decizie în ce priveşte fostul Serviciu Intern de Protecţie şi Anticorupţie (n.r. fosta SIPA). Au fost întâlniri de lucru pe marginea acestei chestiuni la Ministerul Justiţiei, cu responsabili din sistemul de securitate naţională. Suntem în dialog cu Consiliul Superior al Magistraturii, am deschis un dialog cu ONG-urile şi suntem foarte aproape de a da publicităţii un document de politică publică.”
* “Atât potrivit Legii 51 din 1991 privind siguranţa naţională, potrivit Legii 182 din 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate dar şi HG 2005 din 2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, deci potrivit tuturor acestor reglementări importante, Ministerul Justiţiei este considerat autoritate desemnată de securitate care are obligaţia, repet, obligaţia, să-şi organizeze şi să conducă un sistem propriu pe sectorul său.”
* “Fie modificăm legislaţia şi eliminăm această obligaţie pentru MJ, fie ministerul este obligat să-şi organizeze aşa ceva şi nu este un serviciu secret. Credeţi că e util să ştim ce se întâmplă în penitenciare? Credeţi că era util să ştim în cazul Gorbunov că nu s-a anunţat poliţia la timp?”
* “Legat de oportunitatea supravegherii informative a magistraţilor: “Îmi cereţi o poziţie de specialist aici şi n-o dau. Eu sunt ministru, sunt obligat să inventariez problemele, să văd ce spune legislaţia şi să găsesc soluţii. Asta fac la ora asta”. “Suntem în dialog cu specialiştii domeniului, cu CSM şi cu societatea civilă. Din acest triunghi se va degaja o soluţie. Ea va trebui să fie democratică şi în acord cu celelalte reglementări. Nu facem acest lucru nici peste noapte, nici la discreţia culiselor. O facem în mod transparent, în mod profesionist. Nu am luat o decizie în sensul extinderii acestor competenţe către alte zone decât ANP. Această soluţie se discută la ora asta în triunghiul instituţional de care v-am vorbit. Ce pot să vă asigur este că nu vom face nimic împotriva standardelor europene, dar nici nu vom lăsa această problemă nerezolvată.
* Dacă viitorul serviciu de informaţii îşi va limita competenţele strict la ceea ce se întâmpla în penitenciare, sigur că el poate să rămână la ANP. Dacă legiuitorul va decide să extindă competenţa acestui serviciu, mie mi se pare normal să fie sub un control similar ca celelalte instituţii de tipul ăsta, Parlament. Poate să fie controlat de o structură din care să facă parte şi membri CSM, ai societăţii civile, ai comunităţii de informaţii etc.
* Arhiva SIPA este la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, sigilată, păzită. Comisia formată de fostul ministru Chiuariu nu mai poate funcţiona, nu mai are temei să intre acolo. Această comisie a făcut două-trei procese verbale în care au descris activitatea pe care au făcut-o acolo. La această oră sunt secretizate aceste rapoarte, sunt secret de serviciu.
O arhivă doldora
de bârfe
Judecătorul Cristi Danileţ a fost însărcinat, în 2006, ca, împreuna cu şeful de atunci al Corpului de Control al ministerului, procurorul Paul Dumitriu, să studieze şi să inventarieze documentele din arhiva SIPA. Danileţ declara anul trecut că majoritatea documentelor sunt note informative, nesemnate, de genul bârfelor colportate pe holurile instanţelor, informaţii neverificate la vremea respectivă de ofiţerii SIPA, care, în cazul în care ar deveni publice, ar fi în măsură să compromită imaginea oricărui magistrat din România.
„Pentru penitenciare ar fi bun SIPA!”
Mihai Hăbălău, director Penitenciarul Târgu-Mureş: „SIPA nu mai funcţionează în Penitenciarul Târgu-Mureş. Probabil că va fi reînfiinţat şi, la nivelul Penitenciarului, sigur că ne-ar ajuta, dar acestea sunt lucruri care se discută la nivelul ministerului. Pentru penitenciare ar fi bun. Nu mă pot pronunţa despre extinderea sa, nu cunosc activitatea magistraţilor ca să pot spune dacă ar fi util sau nu.”
„Pe noi ne verifică CSM!”
Dan Petru, procuror general Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mureş: „La noi există CSM care efectuează inspecţii şi controale interne astfel încât orice faptă sau abatere este verificată. CSM efectuează controale periodice şi din punctul meu de vedere activitatea unui astfel de serviciu s-ar suprapune cu atribuţiile CSM. Dacă nu ar exista această modalitate de control a CSM sigur că un asemenea serviciu ar trebui înfiinţat, dar în situaţia de faţă cred că atribuţiile lor s-ar suprapune. La penitenciare ar fi foarte bun un asemenea serviciu, pentru că de la deţinuţi se pot obţine multe informaţii utile. În prezent, la nivelul penitenciarelor se simte oarecum lipsa acestuia.”
„Ar trebui să avem un singur serviciu secret!”
Avocatul Ciprian Dobre, deputat PNL: „Înainte de orice trebuie subliniate câteva aspecte. Azi SIPA nu există şi mai mult decât atât, toată arhiva SIPA nu ştim de cine este controlată. Mai mult, Ministerul Justiţiei ar trebui să fie preocupat de asigurarea condiţiilor pentru îndeplinirea actului de justiţie şi nu de organizarea de servicii secrete. Nu cred că într-o Românie în care chiar nu mai ştim cine e serviciu secret cine e serviciu politic mai avem nevoie de un astfel de organism. Daniel Morar s-a scăpat săptămâna trecută când a declarat că DNA face înregistrări. Avem vreo 7 servicii secrete la care am adăuga al 8-lea. Niciodată n-am să cred că naşterea unui Serviciu Secret e un lucru bun pentru că se crează un nou pol de influenţă în scena politică. Ar trebui să existe un singur serviciu secret. Orice serviciu secret ar trebui controlat de către Parlament, una dintre puţinele instituţii democratice din ţară.”
„…un instrument pentru verificarea legalităţi”
Vasile Costea, avocat Baroul Mureş: “Este greu să comentez un aspect care nu priveşte categoria profesională din care fac parte pentru că toate demersurile care s-ar face vor viza activitatea internă a altor categorii socio-profesionale. Sigur, poate exista un anumit risc, ca atribuţiile acestui organism să se suprapună peste atribuţiile CSM-ului. Totul depinde de modul trasparent de reglementare. Dacă va fi un organism care va ajuta CSM în luarea deciziilor, pentru că anumite aspecte pe care le va controla vor ajunge pe masa CSM, depinde strict de modul în care se reglementează. Dacă va fi un act normativ bun atunci va putea funcţiona bine, dacă nu, vor exista probleme, aşa cum s-a mai întâmplat şi în alte cazuri. Nu trebuie să fie altceva decât un instrument pentru verificarea legalităţii astfel încât nici judecători şi nici procurori să nu simtă presiuni.”
Dialog cu Horaţius Dumbravă, judecător la Curtea de Apel Mureş, membru în Senatul Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România.
“Avem o experienţă extrem de urâtă cu SIPA!”
Reporter: Care ar fi utilitatea reînfiinţării SIPA?
Horaţius Dumbravă: Ar fi o mare greşeală în contextul actual să se decidă unilateral înfiinţarea unui serviciu secret, indiferent cum ar fi numit el (de protecţie, de pază etc.), la nivel sectorial. Oricum societatea românească cunoaşte o proliferare periculoasă în ce priveşte crearea unor astfel de servicii (spre exemplu, în turism – de parcă ar fi ceva secrete de stat pe care actualul SRI nu le-ar putea gestiona eficient în asemenea măsură că ar trebui un alt serviciu personalizat pentru un decident al puterii executive de a proteja secrete de stat îndoielnice).
Rep.: În ce condiţii s-ar putea extinde activitatea SIPA şi la magistraţi şi procurori?
H.D.: Declaraţia actualului ministru al Justiţiei, în ce priveşte degajarea unei idei în favoarea creării unui serviciu secret care să depindă de puterea executivă, este fără îndoială fără acoperire atunci când Domnia sa vorbeşte despre faptul că ideea ar fi fost identificată în urma discuţiilor avute cu reprezentanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii şi cu societatea civilă. În orice caz, ca şi membru al Uniunii Naţionale a Judecătorilor, pot spune că cel puţin cu asociaţiile profesionale nu a avut nicio consultare. După cunoştinţele mele, nici cu CSM nu s-a consultat în mod oficial, sigur că ar fi de dorit ca însuşi CSM să se exprime cât mai repede cu putinţă dacă i se pare oportună o astfel de idee. Aşadar, din punctul meu de vedere, ideea ministrului de reînfiinţare a unui astfel de serviciu secret este nu numai bizară, dar şi discutabilă din punctul de vedere al unei societăţi normale, democratice, în care consultarea partenerilor din sistem ar trebui să fie regulă.
Domnul ministru este iarăşi nesincer atunci când dă ca şi cauză principală degringolada privind cazul "Gorbunov" pentru că de fapt funcţionează la nivelul Ministerului Justiţiei, mai exact la nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, un serviciu de informaţii (ANP este în subordinea Ministerului Justiţiei, ceea ce înseamnă că şi serviciul de informaţii s-ar afla în subordinea ministrului Justiţiei). Astfel, faptul că nu a fost informat într-un mod adecvat de propriul serviciu, este clar că vina aparţine, dacă dl. ministru tot o identifică, şi incapacităţii Domniei sale în a-şi organiza eficient propriul serviciu secret. Acest serviciu secret funcţionează în interiorul penitenciarelor tocmai pentru identificarea posibilelor infracţiuni şi disfuncţionalităţi majore ale sistemului. Or, cum s-a ajuns de la o incapacitate posibilă a serviciului secret de la ANP la necesitatea creării unui serviciu secret pentru "protejarea" magistraţilor scapă unei logici normale.”
Rep.: Ce ar presupune din punct de vedere logistic reînfiinţarea SIPA?
H.D.: Nu-mi pot da seama ce ar însemna logistic crearea unei astfel de structuri, dacă ar avea nevoie de aparatură privind urmărirea (deşi, în mod legal doar o singură structură naţională a unui serviciu de siguranţă publică are acest drept, şi asta tocmai pentru a nu da posibilitatea unor multiple abuzuri ale unor servicii secrete personalizate), ce alte costuri ar necesita. Însă, o problemă ar fi recrutarea personalului specializat. Oricum, nu pot să nu spun, ironic, că posibilii informatori ar putea fi, nu?, chiar judecători şi procurori care să-şi pârască colegii unui serviciu secret personalizat.”
Rep.: În faţa cui ar răspunde SIPA? CSM, ministru, Parlament, preşedinte?
H.D.: Aceasta este problema fundamentală, la care Ministerul Justiţiei evită să răspundă: poate fi creat un serviciu secret care să răspundă doar în faţa unei singure persoane? Nu este nevoie, ca şi în cazul celorlalte servicii secrete naţionale (şi nu personalizate cum, din păcate, abuziv se pare că se ajunge în raport cu mai multe structuri de autoritate ale statului) de un control care să beneficieze de reguli clare, stricte şi transparente? Şi nu este doar Parlamentul, şi nu puterea executivă (cum ar fi Guvernul sau Administraţia Prezidenţială) în măsură să deţină un astfel de control?”
Rep.: Care ar fi impactul asupra magistraţilor? S-ar simţi supravegheaţi? Ar interfera cu independenţa lor?
H.D.: Avem o experienţă extrem de urâtă, şi ea constă în supravegherea pe care azi am putea-o numi în termeni generali ca şi poliţie secretă, a anilor 2001 – 2004, când a funcţionat abuziv şi nelegal SIPA. Mai mult, arhiva adunată din acea perioadă, în care s-au adunat informaţii de un serviciu secret personalizat (adică aflat în slujba unei singure persoane din interiorul puterii executive) şi a cărei istorii încă nu este elucidată, nu are o soartă clară. Toţi factorii de decizie ministeriali, de după anul 2004, au evitat să ia o decizie clară în acest sens. Totodată, trebuie spus ca activitatea fostului SIPA din anii 2001 – 2004 nu a fost controlată de un organism politic democratic, şi mă refer aici la Parlamentul României (acesta are rolul constituţional de control al serviciilor secrete). Şi atunci, ţinând cont de această experienţă nefastă (pentru care, din păcate, încă nu a răspuns nimeni moral, civil sau penal), este firesc ca magistraţii să se simtă amenintaţi şi să reacţioneze.”
Rep.: Un serviciu propriu de contrainformaţii nu ar intra în conflict cu SRI? Cum ar putea colabora?
H.D.: Acum, nu sunt un specialist în materia serviciilor secrete. Sigur, trebuie observat că România are două legi ce reglementează domeniul de activitate al SRI, şi anume legea siguranţei naţionale, L. 51/1991 şi legea privind organizarea şi funcţionarea SRI, respectiv L. 14/1992. Or, funcţionarea unui serviciu secret printr-o decizie unilaterală a puterii executive ar veni în contradicţie cu aceste legi ce reglementează domeniul siguranţei naţionale (este ştiut că puterea executivă adoptă doar acele acte normative sau individuale în aplicarea legii). Pe de altă parte, cred că fracturarea domeniului siguranţei naţionale, prin existenţa unor servicii secrete personalizate şi sectoriale, nu face decât să ducă la o concurenţă anormală între servicii, la abuzurile decidenţilor – beneficiari ai acestor informaţii date de către serviciile personalizate tocmai pentru că nu ar exista un control eficient şi transparent al singurului titular al unui astfel de control, respectiv Parlamentul României. Cu atât mai mult cu cât nu mai departe Republica Moldova a pierdut recent (10.02.2009) o cauză la Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o cauză în care s-a constatat un control parlamentar neclar, defectuos asupra interceptărilor telefonice făcute de serviciile secrete din acest stat, ceea ce ar trebui să dea de gândit ministrului Justiţiei atunci când se gândeşte, fără a consulta şi celeilalţi actori interesaţi din justiţie, la crearea unui serviciu secret personalizat.”
Sanda VIŢELAR
Alin BOLBOS
