România încă mai pierde procese la CEDO pentru retrocedări, iar pentru modul în care Justiția de la noi a judecat cazul unei familii de clujeni, statul va plăti despăgubiri de circa 100.000 de euro din bani publici. După ce și-au câștigat în instanță drepturile asupra unei părți din proprietatea confiscată de comuniști, statul le-a vândut casele, astfel că oamenii au deschis din nou un proces. După ce au pierdut, membrii familiei Chiorean s-au adresat magistraților CEDO unde au câștigat.
În 1950, o proprietate situată în Cluj-Napoca, Strada Someşului 15-17, care era proprietate a părinţilor fraților Chiorean a fost preluată de Stat în baza Decretului nr. 92/1950 privind naţionalizarea. Proprietatea era compusă din zece apartamente şi terenul aferent. Însă, după apariția legilor restauratorii ale proprietății, clujenii și-au cerut drepturile în cadrul unui proces și la 31 ianuarie 2001 Curtea de Apel din Cluj, printr-o decizie definitivă, a admis o acţiune din partea reclamanţilor, a anulat naţionalizarea ca fiind nelegală şi a dispus restituirea în întregime a proprietăților confiscate.
Deşi deţineau recunoaşterea judiciară a dreptului lor de proprietate, reclamanţii nu au reuşit să reintre în posesia apartamentelor de la 5 la 9 pentru că Statul le-a vândut chiriaşilor de la momentul respectiv în temeiul Legii nr. 112/1995.
La 12 iulie 2001 reclamanţii au revendicat restituirea în natură a proprietăţii în temeiul Legii nr. 10/2001 privind proprietăţile imobiliare preluate în mod necuvenit de către Stat, însă nu au primit nici un răspuns. La 6 decembrie 2002 Curtea de Apel din Cluj, printr-o decizie definitivă, a sprijinit parţial o acţiune a reclamanţilor pentru a declara vânzarea de către stat a apartamentelor de la 5 la 9 nulă şi neavenită. Curtea a declarat vânzarea apartamentelor 8 şi 9 nulă şi neavenită, radiind terţii din Cartea Funciară, pe terenul pe care a avut loc vânzarea după intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 11/1997 interzicând vânzarea de către Stat a proprietăţii asupra căreia nu avea nici un titlu de proprietate legal. În ceea ce priveşte apartamentele 5 şi 6, aceasta a considerat că terţele părţi efectuaseră cumpărarea cu bună credinţă. Ulterior, la 16 decembrie 2002 reclamanţii au luat în posesie apartamentele 1-4, 7 şi 10 şi 1.490 m2 din terenul aferent.
S-au trezit cu proprietățile vândute de stat
Văzând că în privința celorlalte proprietăți nu primesc nici un răspuns, frații Chiorean s-au adresat la CEDO, iar instanța europeană le-a acceptat plângerea.
“Reclamanţii au pretins că vânzarea de către Stat a apartamentelor 5 şi 6 către terţi a reprezentat o încălcare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1, care prevede după cum urmează:
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor. Curtea constată că această reclamaţie nu este în mod manifest neîntemeiată în sensul Articolului 35 alineatul 3 din Convenţie. Constată prin urmare că nu este inadmisibilă din nici un alt motiv. Prin urmare trebuie să fie declarată admisibilă”, arată motivarea CEDO.
După ce a examinat toate materialele aflate în posesia sa, magistrații CEDO au considerat că Guvernul nu înaintase nici un fapt sau argument capabil să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul de faţă. Vânzarea de către stat a bunurilor reclamanţilor încă îi mai împiedică să beneficieze de dreptul lor de proprietate recunoscut printr-o decizie definitivă. “Curtea considera că o astfel de situaţie este echivalentă cu o privare de bunuri de facto şi constată că aceasta a continuat timp de mai mult de şapte ani, în absenţa oricărei despăgubiri”, se mai arată în motivarea CEDO care le-a dat câștig de cauză clujenilor.
În cazul în care restituirea nu ar fi acordată, aceştia au revendicat suma de 50.000 euro (EUR). Aceştia au reclamat de asemenea suma de 5.000 euro pentru daune nepecuniare.
Drept răspuns la observaţiile Guvernului, primul reclamant a cerut restituirea celor două apartamente sau, dacă acest lucru nu va fi posibil, suma de 150.000 euro pentru daune pecuniare.
“Curtea consideră că grava intervenţie în dreptul reclamantului de a se bucura netulburat de bunurile sale nu ar putea fi compensat într-un mod adecvat prin simpla constatare a încălcării Articolului 1 din Protocolul nr. 1. Realizând o evaluare pe o bază echitabilă, conform Articolului 41 din Convenţie, Curtea le acordă reclamanţilor în comun suma de 5.000 euro drept daune nepecuniare”, se arată în motivarea CEDO.
Răzvan Robu
