În urma raportului DIICOT pe anul 2015, se arată faptul structura de combatere a crimei organizate nu stă bine la capitolul achitări. 18 inculpați au fost trimiși în judecată, dintre care 10 dintre ei au stat în arest preventiv, ulterior fiind achitați definitiv.
„În cursul anului 2015, au fost înregistrate soluții de achitare definitivă față de 18 inculpați (12 inculpați achitați definitiv în anul 2014). Dintre inculpații achitați definitiv, 10 au fost arestați preventiv. Au fost înregistrate, la nivelul întregului serviciu, 2 cauze în care s-au dispus restituiri definitive de către judecătorul de cameră preliminară (Birourile teritoriale Bistrița- Năsăud și Sălaj).
Din numărul inculpaților față de care instanțele au pronunțat hotărâri definitive în anul 2015 pe întreg serviciul, procentul de inculpați achitați este de 8,22% în condițiile în care au fost condamnate definitiv în anul 2015 un număr de 219 persoane.”
Nu este o noutate faptul că în țara noastră corupția predomină, dar nici legile nu ne ajută prea mult. Cum altfel se explică faptul că există oameni nevinovați care stau în arest preventiv un număr de luni, iar magistrații care au dat aceste sentințe nu sunt sancționați în niciun fel?
Magistratura nu este sancționată nicicum în urma erorilor judiciare
Singurii care dețin funcția de magistrat pot fi judecătorii și procurorii. Legile 303/2004 și 317/2004, ne arată că magistrații nu răspund în cazul erorilor judiciare. Mai exact, legea răspunderii a magistraturii în România nu există.
În cazul acestor 10 inculpați, care ulterior s-a dovedit că sunt nevinovați, magistratura nu este sancționată în niciun fel pentru arestul preventiv în care i-a trimis pe acești oameni. Nu numai că nici nu au vreun cuvânt de spus, dar nu se aplică nici măcar o penalitate sau orice fel de „pedeapsă”. Acestora le este păstrată imaginea „bunei reputații” pentru a putea deține în continuare calitatea de magistrat, indiferent de erorile judiciare comise.
Justiția la noi în țară funcționează foarte ciudat. Există cazuri în care judecătorii sau procurorii se trezesc cu un dosar incomplet. Incomplet însemnând nu că nu au deloc dovezi, dar acestea sunt insuficiente la număr, iar aceștia sunt nevoiți să achite inculpații, chiar dacă aceștia poate chiar sunt vinovați. Bineînțeles că magistratura nici în acest caz nu răspunde de erorile produse.
Singurele cazuri în care magistrații sunt suspendați din funcție sunt când aceștia sunt urmăriți penal sau când suferă de boli psihice.
Cazuri similare chiar la Cluj-Napoca, în urmă cu aproape 10 ani
Pe aceeasi cale putem să amintim de un caz similar, chiar din Cluj-Napoca.
Cazul seamană izbitor cu multe alte dosare care i-au avut în prim plan pe magistrați, care nu au procedat tocmai corect.
La începutul anului 2007, Adrian Goga, patronul clubului de noapte din cartierul Mărăști, împreuna cu fratele acestuia, Radu Goga și cu doi oameni de ordine de la clubul Monis, au fost arestați pentru trafic de persoane, inclusiv minore, și constituirea unui grup infracțional organizat. După un an de judecată, Radu Goga a fost achitat, fratele acestuia a primit patru ani și șase luni cu executare, iar cei doi oameni de ordine au primit pedepse cu suspendare.
Dosarul Monis a fost instrumentat de către șeful DIICOT Cluj, Mircea Hrudei, împreună cu Daciana Deritei, aceasta din urmă fiind cea care a semnat rechizitoriul în acest caz.
Problema cea mai mare din acest dosar a fost fratele patronului. El nu avea nicio legatură cu societatea care administra clubul Monis, acest lucru fiind probat prin declarațiile martorilor și a părților implicate în dosar. Însă el a fost „introdus” în dosar, foarte probabil numai pentru ca infracțiunea de constituire de grup infracțional să existe, potrivit avocatului lui Radu Goga.
Chiar și foarte mulți martori au declarat în fața instanței că Radu Goga mergea rar pe la sediul clubului Monis, nu se implica în nici un fel în activitațile desfășurate în cadrul clubului și nu a avut incidente cu felele angajate acolo. Cu toate acestea, el a fost ținut nouă luni în arest preventiv.
Printre alte cazuri menționate în Gazeta de Cluj în urmă cu câțiva ani, este și cazul unui clujean care a stat sub arest preventiv tot nouă luni de zile, în condițiile în care procurorii nu aveau niciun act care să demonstreze vinovăția inculpatului
Încă o similaritate cu achitații din 2015. Arestări în masă, mascați, cu multă presă și mult scandal. Iar povestea să se încheie printr- o eroare colosală.
Este foarte revoltător și greu de înțeles cum o persoană, pe care procurorii o consideră vinovată, a fost ținută aproape un an după gratii, iar apoi în instanță aceasta a fost achitată și repusă în toate drepturile. Încă o dovadă că incompetența unora aduce o nouă pată neagră în justiția din România. Pentru că mai întâi magistrații arestează, iar apoi caută probe.
