La termenul din 5 septembrie s-a aflat ce conțin acele ”volume confidențiale” din dosarul ANRP, documente ascunse inculpaților din această cauză, printre care, fostul subprefect al Clujului, Mihnea Iuoraș, fostul șef al ANI Horia Georgescu și avocata Ingrid Mocanu, inculpați executați de judecătoarea Anamaria Trancă. În mod dubios, în acel plic ce conține ”volume confidențiale” în baza cărora inculpații au fost condamnați se află doar documente despre fostul deputat UDMR Marko Attila Gabor, inculpat în dosar, dar care s-a refugiat în Ungaria. Având în vedere faptul că în ”plicul secret” era foarte posibil să existe note informative de la SRI, așa cum s-a întâmplat și în alte cauze, în mod dubios aceste documente au fost făcute pierdute. Și-a șters urmele statul paralel?

Inculpații din dosarul ANRP au fost condamnați anul trecut de judecătoarea Anamaria Trancă pe baza unor volume de probe secrete la care nici acuzații și nici avocații acestora nu au avut acces. Existența acestor volume a fost ținută secret, lucru care i-a împiedicat pe acuzați să-și poată construi apărările.

Cazul îl vizează pe fostul șef ANI, Horia Georgescu, cel care s-a încumetat să dea declarații contra fostului director al SRI, George Maior, actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii. În dosar este implicat și fostul subprefect al Clujului, Mihnea Iuoraș și avocata Ingrid Mocanu.

Faptul că plicul a fost ascuns de către judecătoarea care a judecat fondul, Anamaria Trancă, este un aspect extrem de grav, iar trimiterea plicurilor în instanță a devenit o practică des utilizată în justiția din România, scopul fiind clar: arestarea inculpaților, în ciuda faptului că nu există probe.

Evident că s-a ridicat cea mai importantă întrebare: ce conținea plicul secret? Desigur, un răspuns îl putea oferi judecătoarea Anamaria Trancă, însă judecătorii din faza de apel a dosarului de la Înalta Curte de Casație și Justiție au cerut Curții de Apel București ”plicul secret”, iar în 5 septembrie magistrații Dan Andrei Enescu, Rodica Cosma și Raluca Florentina Nemesu au dispus ca toate înscrisurile identificate în ”plicul secret” să fie puse la dispoziția părților. De ce? Pentru că potrivit acestora nu există nici un element de confidențialitate sau caracter secret așa cum este menționat pe plic. De menționat că judecătorii de la Înalta Curte au fost informați cu privire la primirea sau existența acestui plic secret, abia în 4 septembrie 2019.

Așa cum menționam, dosarele secrete în baza cărora au fost condamnați inculpații din dosarul ANRP, de fapt nu erau prea secrete pentru că documentele așa-zise secrete primite de judecătorii ÎCCJ arată că acestea sunt informații exclusiv despre fostul deputat UDMR Marko Attila Gabor ce a fugit la Budapesta după ce a fost condamnat la 5 ani de închisoare în dosarul retrocedării frauduloase a Colegiului Szekely Miko din Sfântu Gheorghe. 

Cu toate acestea, judecătoarea Anamaria Trancă a dat sentința de condamnare pe baza acestor documente secrete despre care le-a apreciat ca fiind utile. Faptul că lipsesc din „plicul secret” documente ridică multe semne de întrebare, pentru că așa cum am menționat, în ”volumele secrete” nu se găsesc decât informații cu privire la Marko Atilla Gabor, ceea ce rezultă că unele documente, probabil note informative de la SRI, au fost făcute pierdute.

La fel de grav este și faptul că deși șefa secției penale a Curții de Apel București admitea că un dosar a fost judecat pe baza unor acte inaccesibile părții acuzate, timp de un an, judecătorii de la ÎCCJ care judecă apelul în acest dosar nu le-au fost transmise aceste ”volume confidențiale”.

Abia în vara acestui an, judecătorii din faza de apel au cerut din nou Curții de Apel București ”plicul secret”, iar în 4 septembrie 2019 judecătorii de la ÎCCJ au fost informați cu privire la primirea sau existența acestui plic secret.

Având în vedere faptul că ”volumele confidențiale” nu au avut de fapt niciun element de confidențialitate sau caracter secret așa cum este menționat pe plic, judecătorii de la ÎCCJ au dispus la termenul din 5 septembrie ca toate înscrisurile identificate în ”plicul secret” să fie puse la dispoziția părților.

DNA, presiuni asupra judecătorilor?

Odată ce aceste documente au ajuns și în posesia inculpaților, iar aceștia au aflat despre modalitatea prin care au fost ascunse documentele respective, Horia Georgescu a depus o nouă sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii prin care solicită extinderea cercetărilor și cu privire la alte persoane în procedura ascunderii de documente. Practic, fostul șef al ANI arată că DNA deținea în întregime toate documentele din ordonanță, iar solicitarea de către DNA unor documente din dosarul aflat pe rolul Curții de Apel București a avut drept unic scop crearea unei presiuni asupra completului care se afla în pronunțarea unei soluții. Vă redăm mai jos câteva pasaje din sesizarea formulată de Horia Georgescu către Consiliul Superior al Magistraturii:

”În urma consultării documentelor se constată că în procesul verbal din mai 2018, se consemnează următoarele: ”Azi 9 mai 2015 s-a procedat la predarea adresei nr. 3203/2/2015 din 09.05.2018 a CAB, de înaintare a unor plicuri conținând documente confidențiale, după cum urmează: dosar  nr. 3203/2/2015 al CAB – Secția I penală – 4 file având ca obiect art. 95(6) ROIIJ”. Aceste înscrisuri au făcut obiectul unei Ordonanțe de predare a obiectelor/înscrisurilor/datelor informatice, emisă de procurorul Radu Ionescu din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de Combatere a Corupției în dosarul 751/P/2015 cu privire la Teodor Niculescu s.a. la data de 05.12.2017.

La data de 6.12.2017, a doua zi după terminarea cercetării judecătorești, conform procesului verbal, comisarul Crăciun Ion Viorel din cadrul DNA s-a prezentat pentru a fotocopia înscrisurile menționate în ordonanță. Fără a face o analiză de legalitate a ordonanței, nu putem ignora faptul că emiterea ordonanței s-a făcut la o zi după stabilirea termenului pentru dezbaterile finale (05.12.2017) și a pronunțării unei soluții de fond (la data de 16.01.2019 judecătorul a rămas în pronunțare).

Un aspect relevant îl reprezintă împrejurarea ca Direcția Națională Anticorupție deținea în întregime toate documentele menționate în ordonanță și nu justifică solicitarea lor, cu atât mai mult cu cât dosarul era vechi de aproape doi ani, iar finalitatea acestui este necunoscută până în prezent.

Cu atât mai mult cu cât această ordonanța precum și procesele verbale atașate au fost procesate în regim confidențial, cu încălcarea gravă a prevederilor legale în materie. 

Toate aceste elemente conduc la concluzia că solicitarea unor documente din dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Bucureşti de către DNA a avut drept unic scop crearea unei presiuni asupra completului care se afla în pronunţarea unei soluții. 

Se impune de asemenea verificarea modului de gestionare a dosarului 751/P/2015 de către procurorul Radu Ionescu, activitățile desfășurate în cauză pe parcursul a celor 5 ani, precum și dacă judecătorul Anamaria Trancă a fost influențată în pronunțarea unei soluții. 

În realitate, indiferent pe cine vizează dosarul, se urmărea inducerea în eroare a judecătorului fondului prin crearea unei aparențe că există și alte fapte de natură penală ce fac obiectul unor cercetări. Până în prezent din datele publice existente nici o persoană menționată în ordonanţă nu are calitatea de suspect sau inculpat în aproape 5 ani de la constituirea dosarului. 

Ca să nu existe dubii, cu titlu de exemplu, DNA solicită ordonanțele de începere a urmăririi penale cu privire la cele două persoane, în condiţiile în care aceste ordonanțe erau emise chiar de DNA. 

Referitor la procesul verbal din data de 27.04.2018, la peste două luni de la pronunţarea soluției în dosarul 3203/2/2015 prin care judecătorul Anamaria Trancă solicită Secţiei 1 penală din cadrul Curții de Apel București modalitatea de conservare a ordonanței și procesului verbal subsecvent, se observă o rezoluție olografă (semnătură indescifrabilă ) cu următorul conținut: 

“…se va forma dosar cu acte confidențiale cf. art.95(6) ROI si se va înainta o dată cu dosarul”. (…)

Având în vedere opinia completului de apel de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiție, precum si interpretarea sistematică a textelor de lege coroborate, rezultă că aceste înscrisuri (ordonanţa si procesele-verbale subsecvente) nu puteau fi calificate ca fiind confidențiale. 

Chiar si confidențiale de ar fi fost, trebuiau puse la dispoziția părților în conformitate cu 

art. 93 alin.3.

În concluzie acestea au fost ascunse în mod deliberat de către judecătoarea Anamaria Trancă si alte persoane pe care Inspecţia Judiciară trebuie să le identifice. 

Comportamentul instanţei de fond a încălcat dreptul prevăzut în mod expres al 

avocaților şi al inculpaţilor de a studia şi copia documentele depuse de DNA şi, prin urmare, .. dreptul de a-și spune părerea cu privire la ele, indiferent dacă acestea mă vizează sau nu. (…).

Prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor despre care am făcut vorbire, DNA a eludat dispozițiile legale privind administrarea probatoriului în procesul penal, oferind judecătorului informații în legătură cu părțile din dosar, dar ascunse apărării și inculpaților.

Referitor la înscrisul ”proces-verbal” având data de 09.05.2018 care consemnează următoarele: ”dosar nr. 3203/2/2015 al CAB- Secția I penală – 83 de file nenumerotat” . După cum se observă, la Compartimentul Documente Clasificate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a primit un proces-verbal, fără număr, în exemplar unic semnat indescifrabil de doi grefieri cu mențiunea ”am predat” ”am primit”.

Aspectul esențial care se observă, este că una din mențiuni, referitoare la un dosar, arată că nu este numerotat.

În această situația s-a creat premisa, ca în timp, având în vedere circuitul paralel al acestor documente ascunse părților și inexistența unei alte dovezi certe că numărul filelor/documentelor să fie cel indicat, creează suspiciunea că au existat și alte documente care puteau fi introduse sau retrase din dosar până la momentul în care completul de judecată din apel și părțile implicare au luat la cunoștință de existența lor.

Acest înscris este apt să demonstreze consecințele deosebit de grave asupra procesului penal prin ascunderea documentelor de completul de judecată investit cu judecarea apelului în dosarul 1222/1/2018 de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În fapt în dosarul 1417/1/2015 în data de 06 mai 2015, judecătorul Marius Dan Foitos a fost investit cu judecarea cauzei privind emiterea unui mandat european de arestare pentru Marko Atilla Gabor inculpat în același dosar cu subsemnatul și care, la momentul respectiv, se afla în procedura camerei preliminare pe rolul ÎCCJ.

Observând data de 09 aprilie 2015 când a fost înregistrat dosarul 1417/1/2015 la secția penală a ÎCCJ, constatăm că au lipsit mai puțin de 30 de zile ca să îl plaseze pe Marius Dan Foitis ca judecător de drepturi și libertăți într-o potențială stare de incompatibilitate acesta fiind investit în luna mai 2018 să judece apelul lui Marko Atilla Gabor și al subsemnatului.

Precizez că judecătorul în cauză s-ar fi aflat în imposibilitatea de a face diligențe în vederea formulării unei cereri de abținere, deoarece înscrisurile atașate dosarului 1417/1/2015 și 3203/2/2015 au fost ascunse completului și implicit domniei sale, conform procesului verbal încheiat în 4 septembrie 2019 în dosarul 1222/1/2018.

În concluzie, doar întâmplarea a făcut ca judecătorul să nu se afle în stare de incompatibilitate, situație ce ar fi dus la reluarea cauzei în apel”, arată Horia Georgescu în sesizare.

Se cere cercetarea lui Trancă

La începutul lunii septembrie, Horia Georgescu a depus o sesizare la Inspecția Judiciară  a Consiliului Superior al Magistraturii prin care solicită cercetarea judecătoarei Trancă pentru „conduita necorespunzătoare pe parcursul derulării termenelor de judecată în dosarul penal nr. 3203/2/2015 (cel menționat mai sus, în care au fost folosite “volume confidențiale” – n.r.” și “încălcarea dispozițiilor legale și a obligațiilor profesionale pe parcursul cercetării judecătorești și cu prilejul deliberării și pronunțării soluției în dosarul penal nr. 3023/2/2015”, informează Newsweek.

Conform acestei sesizări, “doamna judecător Trancă Anamaria, cea care a soluționat pe fond dosarul penal nr. 3203/2/2015, a luat la cunoștință despre existența și conținutul <volumelor secrete> și, mai mult decât atât, a apreciat că acestea și sunt utile.

Inutil de precizat că niciodată pe parcursul cercetării judecătorești doamna judecător Trancă Anamaria nu a adus la cunoștința părților din dosar existența acestor volume secrete, cu atât mai mult nu s-a pus problema ca subsemnatul sau oricare alt inculpat să își facă apărările în cunoștință de cauză.

Mai mult decât atât, consider că se impune clarificarea statutului acestor documente, inclusiv cea referitoare la emitent și circuitul integral al acestora, pentru că simpla mențiune pe o Adresă emisă de către Curtea de Apel București că la dosar se află anexat un plic secret ce conține informații confidențiale nu se circumscrie niciunei dispoziții legale în vigoare.

De asemenea, rezultă fără echivoc din fișa electronică a dosarului 3203/2/2015, pe care o atașez în copie conformă cu originalul, faptul că <plicul secret> a fost predat direct completului, respectiv judecătoarei Trancă Anamaria, la ora 10.10 în data de 27.05.2015.”

“În aceste condiții rezultă, fără putință de tăgadă, că judecătorul fondului, doamna Trancă Anamaria, s-a folosit de înscrisuri calificate drept confidențiale/secrete, încălcând în mod grav dreptul la apărare al subsemnatului și al celorlalți inculpați din cauza nr. 3203/2/2015. (…)

Trancă Anamaria cu bună știință a ascuns înscrisuri/probe față de părțile din dosar și a pronunțat o hotărâre nelegală bazându-se pe acestea.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mai multe rânduri, a stabilit cu valoare de principiu că, pentru pregătirea apărării în cadrul unei proceduri penale, inculpatul trebuie să ia cunoștință de toate elementele dosarului pentru a-și pregăti apărarea. (…)

Totodată, Curtea a socotit că exigențele Convenției sunt respectate și atunci când acuzatului nu i s-a permis accesul personal la dosarul cauzei, însă acest drept i-a fost acordat avocatului acestuia.

Or, judecătorul Trancă Anamaria a nesocotit dreptul la apărare al părților până la cele mai mici detalii, omițând, cu rea credință, să aducă la cunoștință inculpaților existența unor înscrisuri ce nu au fost anexate dosarului public și negând chiar si apărătorilor aleși dreptul de a le consulta, deși aceștia îndeplineau condițiile legale pentru a face acest lucru.

Necesitatea aflării adevărului în procesul penal și reglementarea expresă a Codului de procedură penală ca o persoană să fie condamnată în baza unui probatoriu care să-i demonstreze vinovăția dincolo de orice îndoială rezonabilă presupun, în primul rând, ca informațiile considerate utile aflării adevărului să fie folosite numai în măsura în care accesul la acestea este permis atât acuzării, cât și apărării, pentru că, în caz contrar, egalitatea armelor și dreptul la un proces echitabil se transformă în noțiuni abstracte și iluzorii. ”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here