Justiţia se joacă cu destinul unui copil abuzat sexual

Minoră supusă la acte obscene

Există cazuri în care nu sunt posibile soluţiile de mijloc. Cel chemat să aplice legea trebuie să hotărască prin excludere, fără variante solomonice, împăciuitoriste. Dacă se dovedeşte că s-a comis o anumită faptă, răspunderea autorului trebuie angajată total. Simplele atenţionări echivalează cu nepedepsirea unui infractor periculos, liber să-şi facă din nou de cap, încurajat de neputinţa justiţiei umane.

Când copiii sunt victimele unor bestii cu chip uman, societatea nu poate accepta clemenţa faţă de acestea. Dacă probele demonstrează că se confirmă reclamaţiile vizând anumite infracţiuni cu caracter sexual, o simplă amendă administrativă este la fel de reprobabilă ca abominabila faptă.

Animale cu faţă umană

Orice părinte cu oarece experienţă ştie că un copil traversează, în mod obligatoriu, o perioadă a fabulaţiei şi a minciunilor nevinovate. Mitomanii nu ies din această fază pentru tot restul vieţii. Pentru copilul normal urmează apoi perioada sincerităţii dezarmante, când se miră de orice şi spune tot ce vede şi ce aude.
La patru ani şi jumătate, Daniela R. avea mare încredere în oameni şi spune numai adevărul. Prin luna martie 2004, vecinii au început să şuşotească, să vorbească pe la colţuri. Într-un sat de numai câteva sute de locuitori, cum este Coşdeni, imediat se află şi se răspândeşte totul despre oricare sătean. Fetiţa le-a povestit mai multor persoane despre ce i-a făcut “unchiu’” Teodor Duma, bărbat de 67 ani, văduv şi recunoscut pentru ciudăţeniile lui. Copila spunea, cu naturaleţea inconfundabilă a vârstei, că bărbatul a chemat-o la el acasă, că i-a promis ciocolată şi că a dezbrăcat-o de rochiţă şi chiloţei. A atins-o în locurile pe care le indica cu inocenţă şi s-a dezbrăcat şi el. Nu ştia ea ce însemnau toate acestea, dar le repeta fără sminteală de câte ori era întrebată. Lucru curat nu putea fi.

Nana Mărie face trafic?

Cum se întâmplă de obicei, ultimii care au aflat de păţania fetiţei lor au fost părinţii. I-au pus pe gânduri privirile vecinilor şi tăcerile lor semnificative. S-au scandalizat, au vrut să meargă imediat acasă la nemernic, să-l ia de guler. Erau aţâţaţi de blestemele consătenilor şi de îndemnurile răstite, de răzbunare.
Încrezători încă în autorităţile statului, au mers mai întâi la Postul de poliţie din Pomezeu. Revin de trei-patru ori la sediu, dar văd şi înţeleg că nu se face nimic împotriva fiarei. Nici plângerea, pe care au formulat-o oral – după posibilităţi, nu este consemnată în nici un act procedural, deşi legea i-ar fi obligat pe poliţişti să întocmească această formalitate. La Postul din Pomezeu nu s-a deschis nici un dosar sau lucrare penală pe numele lui Duma Teodor. Numele huiduitului nu figurează în nici un registru sau opis la poliţia din comună.
Ţăranii din Coşdeni şi-au explicat imobilismul poliţiştilor locali prin deplasările pe care le-ar fi făcut la post, în ultima perioadă, cumnata făptuitorului. Nana Mărie îşi permite. Ea se mândreşte că fiu-său este comisarul Gheorghe Duma de la Poliţia Bihor.

Urmele s-au pierdut în totalitate?

În cele din urmă, îndrumaţi mai mult de revoltă, nefericiţii părinţi ai fetiţei batjocorite au ajuns cu jalba la Inspectoratul de Poliţie Bihor. Spre cinstea lor – şi cititorii noştri ştiu cât de zgârciţi suntem cu laudele – comisarii şefi Silaghi şi Moza au reacţionat imediat la drama tinerei familii. În mai puţin de patru ore, o echipă complexă, din care a făcut parte şi un ofiţer specializat în problemele minorilor, s-a deplasat la Coşdeni şi a constatat realitatea celor sesizate.
Din păcate, cum trecuse deja destul de mult timp – imputabil numai influenţabililor subofiţeri locali, medicul legist nu a mai putut constata leziunile uşoare, specifice abominabilei fapte. Actul sexual nu a fost consumat din motive de impotenţă a făptuitorului.

Poliţia s-a spălat pe mâini

Cum nu se putea ca totul să fie în regulă până la capăt, nici în cazul de faţă nu s-a mai auzit ca poliţiştii indolenţi de la Postul Pomezeu să fi fost sancţionaţi, măcar disciplinar, cum ar fi fost normal. Poliţia Bihor s-a trezit cu un dosar penal pe cap, pe care nu ştia cum să-l mai închidă. Mai ales că, după isprava colegilor săi, Ghiţă Duma, bravul ofiţer-fiu al satului şi nepot al infractorului, a revenit mai des ca de obicei prin locurile natale.
Aşa a fost întrezărită, probabil, şi posibilitatea finalizării “cu bine” a dosarului penal având ca obiect infracţiunile privitoare la viaţa sexuală comise asupra minorei Daniela R. de unchiul poliţistului cu acelaşi nume. Dosarul a fost discutat cu un procuror de la Parchetul Beiuş, care a fost de acord să continue el cercetările. Argumentul era că  fapta presupune multă dificultate în instrumentare.

Rămân actele obscene

Dosarul a luat în continuare o turnură ciudată. Martorii au fost reaudiaţi de procuror. Părinţii minorei au fost chemaţi de mai multe ori la Parchetul Beiuş şi au relatat tot ce le spusese micuţa. Era clar că împotriva lui Teodor Duma nu putea fi reţinută infracţiunea de viol, himenul micuţei fiind integru, aşa cum confirmase medicul legist. Dar tentativa la viol nu putea fi exclusă. Nici actele de corupţie sexuală nu puteau fi înlăturate sau ignorate. Din contră: se adunau tot mai multe argumente care pledau pentru existenţa unor acte cu caracter obscen asupra minorei Daniela R., încriminate şi acestea de legea penală şi sancţionate cu închisoare până la cinci ani.
Chiar dacă nu era foarte voluminos, dosarul nr. 329/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş era într-adevăr foarte dificil: victima era o minoră de numai patru ani şi jumătate iar demararea cercetărilor fusese întârziată nepermis de mult.

Lipsă de pericol social?

În cele din urmă, şi procurorii beiuşeni au dat dovadă de o jenantă lipsă de consecvenţă: nu au avut curajul necesar să formuleze o acuzaţie oficială împotriva lui Duma Teodor. În loc să-l trimită în judecată, aceştia au preferat – atenţie!! – să-l scoată de sub urmărire penală şi să-i aplice o amendă cu caracter administrativ, 1.500.000 lei, cu justificarea incredibilă că “fapta învinuitului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”.
Ori, este evident că numai de pericol social nu se puteau plânge magistraţii din zonă. Mai ales când persoana vătămată este o fiinţă atât de fragedă şi inocentă, totalmente lipsită de apărare în faţa răbufnirii instinctelor primare ale brutei din Coşdeni.

Stigmat pentru o viaţă

Ce au mai uitat procurorii beiuşeni, atunci când au dat această descalificantă soluţie, este efectul de lungă durată care va marca viaţa acestei fiinţe abandonate de apărătorii legalităţii. Ea provine şi va trăi într-o comunitate mică, în care astfel de fapte sunt memorate ca un stigmat apăsător, mereu vizibil. “Această bestie umană mi-a ademenit fetiţa în locuinţa lui, în timp ce nu mai erau alte persoane acasă la el şi nu se justifica de fel această “atenţie”, a dezbrăcat-o, a atins-o în mod repetat pe zona pubiană, s-a dezbrăcat şi el şi a forţat-o pe fetiţă să-i atingă organele sexuale”, spune mama disperată. “Toate consecinţele abominabilului act sunt încă greu de evaluat, ele putând să se amplifice în timp şi să afecteze grav, din mai multe puncte de vedere, personalitatea în formare a fetiţei”, continuă aceasta.
Drama fetiţei maculate de josnicul personaj Teodor Duma, caracterizat de parchet ca “neprezentând pericol social”, se dovedeşte acum că nu i-a impresionat pe magistraţi. Nici măcar la daune morale sau la cheltuieli judiciare nu l-au obligat pe “unchiu’” Duma!

Un prim-procuror prea des întâlnit

Soluţia iniţială poartă girul prim-procurorului Gligor Sabău. În mod firesc, în termen legal, astfel cum era informată în comunicarea primită că are dreptul, mama fetiţei pângărite a formulat
plângere împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală. Pe care, culmea ubicuităţii profesionale, a soluţionat-o rapid acelaşi prim procuror, menţinându-şi, bineînţeles, decizia. Şi asta nu a fost totul: Gligor Sabău a fost prezent şi la Judecătoria Beiuş, la judecarea plângerii împotriva infamelor hotărâri ale procurorilor beiuşeni. A pus “concluzii de respingerea plângerii şi obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare statului”! Fără să facă nici o analiză a probelor de la dosar şi nici a susţinerilor bietei femei total derutate, Judecătoria Beiuş a respins, şi ea!,  plângerea şi a obligat-o, în plus, pe mama fetiţei la cheltuieli judiciare. Să se înveţe minte să mai ceară dreptate. Motivarea? Două vorbe: ”instanţa va aprecia că plângerea petentei este neîntemeiată, iar în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei are deschisă calea acţiunii civile în justiţie”!

Cornel Melinte

Boxă:

Singurii care mai pot îndrepta ceva din nedreptatea strigătoare la cer, pritocită de magistraţii din Beiuş, sunt colegii lor de la Tribunalul Bihor, competenţi să judece recursul intentat de mama fetiţei. Un lucru este cert: dacă a săvârşit infracţiunile pentru care a fost învinuit, Duma Teodor nu poate fi sancţionat numai cu o amendă administrativă. Chiar şi închisoarea este prea blândă pentru un astfel de monstru. Dacă nu a comis fapta, să se motiveze că aceasta nu există şi să fie scos total de sub urmărire penală. Cale de mijloc nu poate exista.