La Cluj Ordinul Vitejilor scapără lângă fitil

La sfârşitul săptămânii trecute, la Cluj Napoca a avut loc ceremonia de sfinţire a steaugului Ordinului Vitejilor în cadrul unei slujbe ţinute la Biserica sfântul Mihail.
Ordinul a fost înfiinţat în 1920 de către unul dintre guvernatorii Ungariei, Horthy Miklos. Această grupare este extrem de controversată din cauza trecutului istoric şi a acuzaţiilor de grupare revizionistă maghiară care platează asupra Ordinului Vitejilor.

Ordinul maghiar al vitejilor a fost înfiinţat în 1920, de Horthy Miklos, guvernatorul Ungariei. Horthy a fost căpitanul ordinului până în februarie 1957. După al doilea război mondial, funcţionarea ordinului a devenit imposibilă, membrii au fost persecutaţi. În 1947, folosirea titulaturii a fost interzisă, însă nu s-a reuşit desfiinţarea definitivă a formaţiunii. În reînvierea Ordinului Vitejilor a jucat un rol important emigraţia maghiară, în special linia maghiară a dinastiei habsburgice. În 1962, Comisia Permanentă Internaţională a Ordinelor Cavalereşti a recunoscut existenţa Ordinului maghiar al Vitejilor. În Ungaria,ordinul a fost recunoscut oficial în 1992, an în care Ordinul Vitejilor reînviat a fost înregistrat şi oficial. În prezent, organizaţiile actuale funcţionează sub forma unor asociaţii sau fundaţii. În prezent sunt active următoarele ordine. După moartea lui Horthy Miklos, căpitani ai ordinului au fost Habsburg Iosif Agost, mareşal al trupelor terestre şi Kisbarnaki Farkas Ferenc, general de armată . Ordinul Transilvănean al Vitejilor a fost înfiinţat în 1998, de Bereczky Arpad, acesta ocupând funcţia de căpitan naţional al ordinului până în anul 2008. Între anii 2001-2004, Szots Daniel, căpitanul de onoare al Ordinului Transilvănean al Vitejilor, a ocupat funcţia de căpitan scăunal al regiunii Trei Scaune, iar între anii 2004-2008, a îndeplinit funcţia de căpitan. Ordinul Vitejilor a fost constituit în 1920, funcţionarea acestuia fiind interzisă în 1945. A fost înregistrat juridic în 1992, fiind rebotezat cu numele Ordinul Vitejilor în 1995. Căpitanul din Transilvania al ordinului este Szekely Zsolt, căpitani scăunali din judeţul Covasna sunt:  Barabas Ferenc şi  Koch Elod. Ordinul Cavaleresc al Vitejilor din 56 a fost înfiinţat în 1992, la Budapesta. Funcţia de căpitan este ocupată de Holl Ferenc. Căpitanul din Transilvania este  Salamon Laszlo. Membri ai conducerii:  Puskas Attila,   Jancso Csaba-Levente şi  Rozsa Jozsef care au participat în revoluţia din 1956.
Ordinul Cavaleresc Istoric al Vitejilor a fost înfiinţat în 2004, fiind înregistrat oficial în 2006, la Budapesta, iar în 2007, la Miercurea Ciuc. Conducătorul formaţiunii este Hunyadi Laszlo. Căpitanul Transilvaniei este  Lazar Elemer. V. Benko Emoke este căpitanul scăunal din scaunul Brăduţ-Micloşoara, iar Erdely Bela este căpitanul scăunal din Covasna. Ordinul Vitejilor din Bazinul-Carpatic a fost constituit în 2008, în localitatea ungară Kenderes. Conducătorul ordinului este  Vad Laszlo. Căpitanul transilvănean este   Pasztori Tibor Endre. Funcţia de căpitan scăunal al judeţului Covasna e îndeplinită de Csaky Erno (Ioan Covăsneanu – Condeiul Ardelean).

Cea mai agresivă organizaţie paramilitară

Dintre toate grupările paramilitare maghiare, Ordinul Vitejilor a fost cel mai agresiv. Conform lui Radu Theodoru, în cartea “Urmaşii lui Atilla”,  sunt descrise câteva dintre acţiunile de represiune care avut loc în trecut.
“ 7 septembrie 1940. Mihai Bravu – Bihor. Soldaţi unguri sub comandă adună de la muncă câmpului 20 de ţărani români pe care- i împuşcă. În lot se află un ţăran cu cei doi fecioraşi. Ca în tragedia lui Brâncoveanu. A cerut să fie împuşcat primul spre a nu-şi vedea copiii morţi.  
8 septembrie 1940. Almasul-Mare. Soldaţi unguri execută 13 ţărani români.
10 septembrie 1940. Salonta- Bihor. Ucis în chinuri, torturat sadic, Iosif Cristea.
10/11 septembrie 1940. Sântion. Ucişi de soldaţi unguri Gheorghe Tiponut şi fiul său.
8 septembrie 1940. Zalău. 4 femei şi 3 bărbaţi asasinaţi de trupe. Cadavrele femeilor dezgolite şi batjocorite. În curtea liceului Wesselenyi a€“ groful şovin şi aţâţător la asuprirea românilor are o ditamai statuia în Zalău şi românii n-au dat-o jos, cum cu prisosinţă merită – un căpitan ungur împuşca un bărbat şi două femei. Trupele mărşăluind spre Româneşti peste Meses găsesc gospodăriile lui Gavrilă Vicas şi Gheorghe Prunea, agronomi. Sunt împuşcaţi pe loc. Gavrilă Vicas şi soţia, fratele Alexandru Vicas. Soţia lui
 Gheorghe Vicaa gravidă în ultima luna… Ciumarna. Trupele ucid 11 români: Ioan Ghiuruţan, subprimar, Ioan Ţiriac şi soţia sa Ana; N. Rati; Teodor Ţiriac; Rozalia Tirac, Gavrilă Oprea Ţicău; Gavrilă Ortelecan; Florea Ciglaneanu; Gavrilă Oprea; Niculae Barbanas şi un ţăran din Trăznea care deschide seria holocaustului de la Trăznea. Toate aceste crime odioase într-o singură zi în Zalău, pe drumul în serpentine Zalău-Ciumarna pe care, după mărturiile învăţătorului Ioan Toma refugiat din zonă, citez: … Munţii Meses
sunt plini de cadavre ale românilor din Stâna, Ciumarna, Unguraş.
Românii au fost legaţi de mâini şi duşi zeci de kilometri. Nu pot să fac o dreaptă şi sfântă pomenire a tuturor victimelor bestialităţilor hungariste, bestialităţi pe care în bună parte le-au săvârşit sau la care au participat localnici unguri. Exemplară în acest sens este asasinarea prin tortură a protopopului Aurel Munteanu din Huedin, schingiuit timp de 4 ore în centrul oraşului de o bandă formată din 21 unguri. Gardianul Gheorghe Nicula care i-a sărit în ajutor a împărtăşit soarta protopopului. 10 septembrie 1940. Huedin. De dimineaţă. Protopopul în drum spre locul unde trebuia să oficieze slujbă de înmormântare a unui enoriaş. Acostat de o bandă de unguri. Începe martirajul. Chinurile primilor creştini, unii din ei canonizaţi, nu au atins gradul de suferinţa morală şi fizică prin care a trecut în moarte şi în istoricul de suferinţă al ardelenilor, protopopul Aurel Munteanu. A fost făcut "popă hoţ" şi "valah împuţit". I s-a smuls părul şi bărba cu carne cu tot. O bestie sadică purtând nume neaoş unguresc, Budai Janos Gyezu i-a înfipt în gură un baston de mai multe ori până a reuşit sa i-l scoată prin ceafă. La spectacol asistau soldaţii Ungariei care îşi etala prin ei valorile civilizatorii. Lovit, călcat în picioare, sfârtecat, protopopul a deschis lista slujitorilor Bisericii ortodoxe martirizaţi de hoardele hunice. Cu o minunată
 devoţiune creatineasca şi umană, cu un curaj vrednic de cinste, gardianul public Gheorghe Niculae a sărit în ajutorul protopopului, suferind şi el moarte de martir. Criminalii au aruncat cadavrele sfârtecate într-o groapă pe moşia grofului Banffy. Nici după 10 zile nu i s-a permis soţiei să-l înmormânteze creştineşte. Bestiile asasine sunt localnici. Din Huedin şi satele învecinate: Gall Ferencz din Saula, fraţii Geza a Erezey Ciszmar, Szeheres Janos din Pricalat, Mathe Ferencz, Koszma Andras Bartha, Kudar
 Ianos, Kovacs Andas, Mihaly Sandor, Budai Janos, Gal Iulika, Eresei Ferenc, Matefi Ianos,Otvo Ianos, Pass Ianos.  
17 octombrie 1940. Hodos – Cluj. Un măcelar din Huedin, Guras Janos pus în fruntea unei bande de terorişti, asasineaza fruntaşii comunei, după ce au torturat şi maltratat sătenii. Sunt ucisi: Nicolae Taru, fost primar şi rubedeniile lui, alt Nicolae Taru, casierul primăriei, Gheorghe Taru şi el fost primar, Teodor Taru, Dumitru Lungu, cârciumar”.

Loc de pelerinaj

“9 septembrie 1940. Treznea sau Trăsnea. Zalău-Agrij, între două masive păduroase care o despart de Ciumarna la nord-vest şi Bozna la sud, distanţă de numai 3 kilometri. După faptele glorioase de arme de la Zalău, de la "hodaile" agronomilor Gavrilă Vicas şi Gheorghe Prunea, după asasinatele de la Ciumarna avangarda armatei regale ungureşti ajunge în hotarul satului Trăznea. Ca să-şi facă mâna şi să se îmbărbăteze, împuşcă toţi copiii aflaţi pe islaz cu vitele la păscut, lăsându-i acolo. Fiecare în patul lui de sânge. Popa Costea adunase populaţia spre a primi trupele cotropitoare. Act de supunere care l-a costat pe el şi enoriaşii lui. Câţiva soldaţi beţi, …dăduseră de rezervele de horincă, trag focuri de armă în marginea satului. Crezându-se atacaţi, vitejii armatei regale dezlănţuie un foc nimicitor asupra satenilor adunaţi să-i primească. Se pun în bătaie armele automate. Se atacă la grenadă casele şi curţile. Se iau în baionetă femeile şi copiii. Se dă foc şurilor. Preotul conciliant scăpa şi se ascunde în casa parohială. Cei în întâmpinarea cărora ieşise dau foc casei. Popa arde de viu. Preoteasă şi fiica sar pe fereastă şi pur şi simplu dispar. Sunt împuşcaţi cei 9 soldaţi demobilizaţi din armată română. Învăţătorul şi soţia sunt răstigniţi pe uşă bisericii şi împuşcaţi. Nicolae Brumar cu soţia şi două fiice sunt împuşcaţi lângă o căpiţă de fân. Apoi, în bună tradiţie hunica, sunt sfârtecaţi cu baionetele: îndrăzniseră să mai geamă infirmând buna înstrucţie a focului. După ce-l sfârtecă pe Vasile Margarus cu baionetele, ostaşii Sfântului Ştefan îi explodează ţeasta cu un glonţ dum-dum”, Radu Theodoru, Urmaşii lui Atilla.

Ştefan Trandafir