La composesoratul Nadăşu – Izvoru Crişului, un grup şi-a însuşit terenurile şi “topeşte” banii europeni!

Rareori am avut ocazia să întâlnesc atâta suferinţă colectivă precum cea întâlnită în satul Nadăşu, comuna Izvoru Crişului! Zecile de proprietari de pădure şi păşuni din zonă aşteaptă în faţa Căminului cultural din sat ca să-şi urle efectiv, în faţa noastră, durerile. Fusesem avertizaţi de încă un lucru: oamenii aceştia sunt târâţi permanent prin tribunale, chiar pe banii composesoratului, de un grup restrâns de rudenii, şefii composesoratului. Totul, în timp ce sute de mii de euro, bani europeni dispar fără urmă, topindu-se în activităţi comerciale, extrem de profitabile ale grupului, cu diverse firme. Iar singura speranţă a oamenilor a rămas DNA-ul – care între timp s-a urnit şi cercetează cazul…

„În spatele composesoratului se ascund interese foarte mari”

Lupta acestor oameni – până atunci răzleaţă, fără vreun rezultat – a început efectiv în anul 2014 când un grup de membri ai composesoratului Nadăşu, comuna Izvoru-Crişului a nimerit, într-o sâmbătă în toiul nopţii. Implorând ajutor la apartamentul din Cluj-Napoca al familiei Bichescu, doamna Rozalia fiind fiică a satului şi  membră a composesoratului Nadăşu, cu fiul şi soţul muncind, efectiv, în avocatură. Îşi începe doamna relatarea lăcrimând efectiv, nu înainte de a trage adânc aer în piept: „M-am înhămat la această luptă sisifică după ce oamenii mi s-au plâns că actuala conducere a schimbat statutul composesoratului Nadăşu, într-o adunare fictivă – în 2013, chipurile cu 90 de aşa-zişi participanţi,  prin act adiţional, pentru a face loc a unor oameni fără teren şi a se asocia prin participaţiune cu diverse firme şi societăţi comerciale. Acţiunea conducerii composesoratului fiind respinsă la Judecătoria Huedin, aceştia au făcut apel la Tribunalul Cluj, unde noi, oponenţii conducerii actuale am participat cu circa 15 – 20 de persoane şi am susţinut că nu a fost convocată Adunarea Generală pentru schimbarea statutului prin act adiţional şi amendamentele propuse, dar nu am fost crezuţi de Tribunalul Cluj. Acesta a admis, cu o uşurinţă suspectă, cererea conducerii privind modificarea statutului prin act adiţional şi primirea de noi membri composesori, persoane juridice şi societăţi comerciale – şi de aici a început întreaga tărăşenie”. Doamna Bichescu prezintă în continuare componenţa consiliul de administraţie al composesoratului – care lucrează deja fără să mai dea cuiva socoteală, având deja în spate şi un număr mare de firme: Ghiran Vasile – preşedinte (nemembru), Ghiran Ioan – fratele lui, Ghiran Nicolae – un alt frate, Boboş Viorica – cenzor unic, nemembră, Ciup Vasile – secretar, 82 ani şi Groza Gheorghe – verişor al preşedintelui. Adaugă doamna Bichescu: “Aceştia lucrează în continuare în mod dictatorial şi considerăm că în spatele lor există interese foarte mari, pentru că noi deţinem 260 ha de pădure şi 334 ha de păşune, cu titlurile de proprietate obţinute pe composesorat, astfel că membrii nu mai au la această oră nimic. Iar până anul trecut, deşi composesoratul primea subvenţii APIA pentru terenurile lor, oamenii erau notificaţi să-şi plătească păşunatul! Iar când s-au revoltat, s-a revenit şi acum, chiar dacă li se permite acest lucru, ei nu mai au loc pe propriile păşuni din cauza animalelor firmelor cărora consiliul de administraţie le-a  închiriat terenurile. Şi-n plus, composesoratul mai deţine şi o carieră de blocuri de piatră, exploatată din plin de o firmă din Huedin, o adevărată mană cerească pentru aceştia, din care membrii noştri nu au văzut niciodată vreun ban. Noi aşteptăm în acest caz ca D.N.A.-ul să lucreze”! Iar obstrucţiile din partea consiliului de administraţie au continuat, cu şi mai mult aplomb: contestatarii au fost în permanenţă şicanaţi, iar membrii composesori clujeni nu au fost anunţati să participe la adunările generale – şi chiar când au trimis procuri acestea nu le-au fost luate în seamă. Ba mai mult, când cineva i-a contrazis – cum s-a petrecut pe 23 aprilie 2015  “şefii” le-au făcut plângeri penale. Însă, totuşi, o rază de lumină le umple sufletele de speranţă celor zecilor de membri: după o plângere penală întocmită de către oponenţii conducerii , probele aduse fiind covârşitoare, Judecătoria Huedin a trimis dosarul spre cercetare la Serviciul Teritorial D.N.A. Cluj, fiind vorba de peste sute de mii de euro proveniţi din fonduri europene, volatilizaţi începând cu anul 2007. Doamna învăţătoare ne spune că mai sunt şi alte problem, însă ne îndeamnă să ne convingem de restul lor singuri, pe baza mărturiilor sătenilor. Aşa că ne grăbim să ajungem la Căminul cultural, unde ne aşteaptă deja, nerăbdători, de câteva minute bune, oamenii.

Licitaţii aranjate şi contracte pe bani de nimic

Pe drumul spre Căminul cultural, oprim la semnele disperate ale unei mame cu trei copii, membră a composesoratului, posesoare a unei suprafeţe de 75 de ari de pădure. Mihaela Florea ştie scopul deplasării noastre în Nadăşu şi vrea să ne mărturisească păsul ei, neputându-se deplasa la Căminul cultural. Explică aceasta, pe scurt, ca şi cum şi-ar pune întreaga nădejde în noi: “Nimeni din conducerea composesoratului nu ne ajută, nici măcar cu promisiuni, darmite cu lemne de foc. Shababu’ (porecla preşedintelui Vasile Ghiran, n.n.) când i-am cerut ajutor ne-a alungat din curtea lui ca pe nişte câini, iar pe ginere-meu – închipuiţi-vă! – l-a fugărit pădurarul când a vrut să-şi ia nişte lemne de foc din pădurea noastră”. Ne cerem scuze şi ne grăbim spre cămin, ca să nu întârziem. Ajungem în sfârşit la zecile de membri composesori, care ne poftesc la “şedinţă”, de parcă am putea să decidem ceva, în vreun fel, în afară de a relata în scris necazurile ce-i frământă. În sală, toată lumea e cu mâinile pe sus, ca la şcoală, dornică să-şi mărturisească necazurile. D-na Bichescu – care ştie, pe de rost problemele fiecăruia – stabileşte o anume listă de urgenţe. Primul care ia cuvântul este Silviu Boboş, consilier de Nadăş în Consiliul local Izvoru Crişului. Ne îngrozim când vedem ce listă lungă de nemulţumiri a întocmit acesta. Arată , în deschidere că a fost demis de către noua conducere în 2008, printr-o adunare generală secretă – la 26 august, conform procesului verbal, în cadrul unei întâlniri avute chiar în sala respectivă, exact când acesta îşi îngropa bunica şi “toată lumea ştie că n-a avut loc atunci nicio adunare în cămin”. A semnalat apoi o mulţime de neregului: de la cariera, încredinţată pe bani de nimic unei firme care câştigă sute de mii de euro, până la contractul încheiat la costul cel mai scump, cu altă firmă, pentru un drum din localitate, pentru care composesoratul a plătit în avans toţi banii, fără a fi deocamdată terminat de către firma producătoare. Arată de asemenea că utilajele noi, în valoare de 100.000 de lei, care ar trebui să fie în garanţie, preşedintele le duce în fiecare marţi la Huedin “la reparaţii sau poate lucrează cu ele, decontând pe deasupra şi suma de 50 de lei, costul drumului”. Nu în ultimul rând, arată că acest consiliu a vândut pădurea unei firme la un preţ derizoriu, într-o licitaţie aranjată – la 80 lei metrul cub de material lemnos, pe picior, când în alte părţi preţul e de 200 -300 lei metrul cub. Izbucneşte acesta, în murmurul aprobator al oamenilor din sală, care-i sorb cuvintele: “Timp de 7 ani membrii composesori sau deţinători de animale n-au primit niciun metru de păşune, în schimb composesoratul a primit subvenţii de la APIA pentru păşune şi pentru animalele noastre. Dar între timp terenurile s-au ocupat de cele patru firme cărăra le-au fost încredinţate contracte de arendare, direct. Acum oamenii nu mai au niciun metu de păşune pentru animalele lor”.

“Aici e ca la fostul C.A.P.: şefii mănâncă pită bună”

Se ridică, revoluţionar un alt sătean, Viorel Bugariu: “Noi avem o suprafaţă de păşune pe care n-am obţinut-o nici până azi. Refuză să ne treacă membri composesori, s-au folosit de păşunea mea, circa 1.600 de metri, au plătit din banii de la păşune paza la pădure şi nu ne-au dat nici lemne”. Intervine şi Viorica Ghiran, o femeie în vârstă de 72 de ani care reproşează actualei conduceri a composesoratului că refuză să-i ofere dividende, pentru simplul motiv că fiul ei deţine o firmă comercială, deşi declară deschis că nu-i “în pită” cu el. Un alt sătean Marcel Ghiran cere, la rândul său reactualizarea suprafeţei de păşune şi pădure ce i-a fost retrocedată de către Primăria Izvoru-Crişului arătând că suprafaţa de pădure i-a fost diminuată cu 35 de ari. Cel mai furibund se dovedeşte a fi un octogenar, Vasile Câmpeanu: “Deţin în cadrul composesoratului cinci hectare de păşune, cu trei titluri de proprietate în arhive şi nu beneficiez de nimic, deşi plătesc impozit pentru ele. Cine ia banii şi beneficiază? Aici e ca la colectivă, şefii mănâncă pită bună. Şi atunci era la fel: trei mâncau şi noi răbdam. Jos composesoratul! Nu ne trebuie  preşedinte-secretar! Ştiu şi eu să mă gospodăresc – nu să-mi vândă ei pădurea”!  Intervine şi Gheorghe Vădan: “Drumul nu-i gata, piatra de la carieră e-n vale şi drumul e-n noroi, deşi a costat 1.800.000 în 2010. Cine a scos banii fără aprobarea Adunării Generale şi de ce s-a achitat o lucrare neterminată”? Îşi ia avânt şi Valeria Nicoară, profesoară pensionară în vârstă de 80  de ani. Ţine în mână registrul composesoral din 1948 şi ni-l deschide ca să ne arate câte modificări s-au făcut în el de-atunci: “Cât a fost la composesorat, cei din conducere au modificat suprafeţe direct din registru – fiindcă erau trecute cu creionul – şi le-au trecut la ei, iar acum aceştia deţin cu toţii mari suprafeţe de pădure şi teren. Am lucrat într-o perioadă cu ei, făceam evidenţa terenurilor, dar mi-am dat demisia fiindcă n-am putut să intru în mocirlă, adică să iau măcar un centimetru de teren de la cineva”. Calculat şi cerebral, economistul Ioan Ghiran – fost inspector financiar timp de treizeci de ani, emite judecăţi necruţătoare: “Conducerea composesoratului nu e legal constituită. Conform satutului trebuie să fi fost şapte membri, patru au decedat şi cei care-s acolo trei, n-au făcut niciodată şedinţă ca să o completeze. Aşa că preşedintele i-a înscris pe fraţii lui, fără să-i fi votat cineva şi acum consiliul de administraţie încheie contracte, fac vânzări, achiziţii şi diferite alte înşelătorii, fără aprobarea membrilor composesoratului. Şi, pe deasupra, salariile lor sunt confidenţiale – însă când depun bilanţul contabil la finanţe sumele declarate sunt uriaşe. E o enigmă ce se întâmplă. Plus că pe internet apare că firma care a închiriat cariera de piatră anunţă că-i aparţine totul acolo, aşa că se poate s-o fi vândut ăştia deja”.

Cu timiditate, încearcă şi Marcel Baboş, un bărbat de circa 40 de ani să spună ceva:  “Deja ne-au tăiat din suprafaţa de pădure, fraudulos, circa 45 la sută, iar lor şi-au tot adăugat. Eu nu-s membru composesor, nu mă primesc – doar fratele care e cu handicap e membru şi  pentru că nu poate veni la şedinţă ei semnează în locul lui, în fals”. Punctează ce-l doare, la rândul său, Ioan Lucuţă, un sătean în vârstă de 67 de ani: “Mi-au luat banii de păşunat pentru animalele mele, au încasat subvenţii de la APIA şi pentru păşune, iar mie mi-a venit notificarea să plătesc păşunatul”. O ultimă vorbitoare, Viorica Lăpuşte mărturiseşte, cu lacrimi în ochi: “Soţul meu e bolnav şi ăştia nu-mi dau voie să votez sau să particip, pentru că au schimbat statutul, pentru ca soţia să nu poată fi reprezentată de soţ – sau viceversa, şi ei să poată jongla cu hotărârile. Şi de asemenea, ne-au luat şi pădurea primită pe Lega 18”.

“Shabab” – în limba siriană “Bărbat” – porecla preşedintelui  

Sătenii doresc să ne povestească şi mai multe, cum ar fi: reţeaua de apă pe care a racordat-o composesoratul, faptul că nu este potabilă sau că  noul preot-paroh Marian Văcar – deşi parohia este membră a composesoratului, şi n-ar avea dreptul la aşa ceva  – se bucură de sponsorizări fabuloase, de ani de zile.  Şi-n schimb părintele promovând în biserică, în timpul slujbelor, interesele conducerii composesoratului, care conduce afaceri de sute de mii de euro. Pe deasupra, Vasile Ghiran şi compania nu a luat în seamă semnăturile a 56 de vârstnici care cereau imperios să nu se liciteze pădurea la un ocol forestier privat de la Huedin, ci să se exploateze în regim silvic, în folosul membrilor. Aşadar, încărcaţi şi cu aceste informaţii, ne prezentăm la gospodăria lui Vasile Ghiran, poreclit „Shabab”-ul sau “Bărbatul” în limba siriană, loc unde acesta a muncit cândva şi de unde s-a ales  cu această poreclă. Din start, acesta ne mărturiseşte că, efectiv a făcut o favoare satului acceptând o asemenea funcţie ingrată “în ţigănia şi mizeria asta” după ce fiul opozantei sale principale, Valeria Nicoară i-a spus că nu poate face faţă unei asemenea provocări. Apoi, ne răspunde punctual la întrebările pe carei le punem. Legat de cariera de blocuri de piatră, afirmă că respectivul contract cu firma care o exploatează se încheie acum, pe 5 iunie şi nu va fi nicio problemă să o prelungească sau nu,  în caz că nu se ajunge la o înţelegere. Referitor la pădure, afirmă că a licitat-o deoarece era bolnavă, atacată de chiciură şi de o furtună de acum trei ani, unde mai pui că bradul… nu se prinde în această zonă. Referitor la cele 16 procuri ale clujenilor-membri, care au influenţat în favoarea sa, pe 23 aprilie 2015, numărul votanţilor  el spune că acestea nu au fost trimise cu trei zile înainte de şedinţa extraordinară, astfel că nu le-a luat în seamă, existând acolo numele unor persoane inexistente. Cât despre cercetările D.N.A.-ului afirmă că aşteaptă să se finalizeze acestea şi e sigur că la final anchetatorii îi vor strânge mâna şi-l vor felicita pentru modul în care a condus destinul composesoratului Nadăşu.  Pe ceilalţi “actori” ai piesei, în ciuda eforturilor de a-i întâlni nu i-am găsit acasă. Au folosit vechea dar eficienta metodă a “pământului pârjolit” fiind avertizaţi de întrunirea composesorilor profund nemulţumiţi.