Lajos Pákey a fost arhitect şef al oraşului Cluj în primele decenii ale secolului al XX-lea. De numele său se leagă proiecte impresionante ca stil, cum este Hotelul New York, actualul Continental, Chiosul şi Casinoul din Parcul Central sau Muzeul Industriei din Cluj, astăzi sediu al Universităţii Tehnice. Acesta a lucrat, de asemenea, la restaurări, cum este cea a Casei Matei Corvin, şi la proiectarea de monumente, cum este soclul statuii care îl reprezintă pe acelaşi rege maghiar, din Piaţa Unirii.
Lajos Pákey şi-a început studiile în Liceul Unitarian din Cluj, din 1867 continuând la Budapesta şi München. A practicat arhitectura în Viena participând la proiectarea şi finalizarea parlamentului. În anul 1880 a fost invitat ca arhitect principal în oraşul său natal, unde a lucrat până la moarte. Mai târziu a fost şi directorul Şcolii Regale pentru Industria Metalului şi Lemnului, respectiv a Muzeului de Industrie.
În funcţia de arhitect principal a condus activitatea arhitecturală a Clujului de la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX. Pe lângă zeci de edificii publice, biserici şi case a proiectat mai multe monumente funebre şi plăci comemorative. Pentru proiectul soclului Grupului Statuar Matia Corvinul din Cluj a fost distins cu Ordinul Franz Iosif în grad de cavaler.
Către sfârşitul vieţii a început să adune în desene monumentele arhitecturii clujene, dar nu a mai reuşit să termine acest proiect.
Operele arhitectului principal
Lajos Pákey a proiectat bisericile unitariene din Belin, Covasna, Delenii, Mureş, Firtănuş, Harghita şi Odorheiu Secuiesc, biserica catolică din Târnăveni. De asemenea, acesta a lucrat la edificii publice din Cluj, cum este Liceul Unitarian din Cluj, Liceul Unitarian din Odorheiu Secuiesc, Muzeul Industriei din Cluj (astăzi Universitatea Tehnică), Academia de Comerţ din Cluj, Hotelul New York din Cluj (Continental), Chios şi Casino în Parcul Central din Cluj, Spitalul Public din Huedin sau Spitalul Public din Mociu.
Talentul său i-a adus şi comenzi pentru proiectarea de case şi castele: casa lui János Fadrusz din Budapesta, castelul contelui István Teleki din Dumbrăvioara, Mureş, castelul lui Tivadar Béldy din Budila, Braşov, castelul lui István Ugron din Zau de Câmpie, Mureş şi castelele Teleki din Chinari, Mureş.
Arhitectul a crezut dintotdeauna în punerea în valoare a elementelor locale, astfel că a lucrat la restaurarea Casei Matei Corvin şi a bisericii unitariene din Plăieşti, Cluj. I se atribuie proiecte ca soclul Statuii lui Matei Corvin din Cluj, soclul Statuii Reginei Elisabeta din Cluj, soclul statuii Maria Terezia din Bratislava, soclul statuii Wesselényi din Jibou, monumentele funebre dedicate lui Mózes Berde şi Sámuel Brassai, plăcile memoriale ale lui János Kriza (Aita Mare, Covasna) şi al aniversării a 100 de ani de teatru maghiar la Cluj, pe Palatul Rhédey, şi chiar gardul de fier al Bisericii Sf. Mihail din Cluj.
Credea în ”Clujul Verde”
Anul trecut, la a doua ediţie ARThitecture Conference & Expo a avut loc prezentarea volumului “Pákey Lajos, arhitectul Clujului modern. Clădiri celebre între istorie şi reabilitare”, o cercetare realizată de Attila Varga în colaborare cu Alexandra Stoica.
,,Dorinţa lui Pákey Lajos ca locuitorii acestei urbei să beneficieze de clădiri şi spaţii curate, aerisite, înconjurate de verdeaţă, în deplină consonanţă cu natura din jur şi fără risipă de materii prime a scos în evidenţă acea perspectivă ce a pledat cu convingere pentru necesitatea promovării unei arhitecturi sustenabile. În fapt era pledoaria pentru „Clujul Verde”, dar şi pentru un „stil transilvan” autentic care să pună mai bine în evidenţă farmecul acestor locuri şi a clădirilor sale deopotrivă”, a spus Attila Varga în prezentarea volumului.
”A călătorit mult, străbătând Europa de la un capăt la celălalt. S-a pregătit alături de nume de marcă ale arhitecturii continentale, convins fiind de faptul că armonia, ordinea şi frumuseţea trebuie să se regăsească în fiecare aspect al muncii pe care o depune zilnic cu pasiune şi entuziasm. Poate fi considerat un veritabil vizionar al vocaţiei sale tocmai pentru că a fost printre puţinii care, în plin dualism austro-ungar, a pledat cu convingere pentru un stil arhitectural autonom, tipic ardelean, care să reflecte, din plin, farmecul şi tradiţia locală.
Magia inegalabilă a Transilvaniei
A constatat cu regret că, din păcate, contemporanii săi nu beneficiau de o educaţie pe măsură pentru a înţelege importanţa acestui aspect. Nu o dată s-a exprimat în mod deschis, subliniind că planurile pentru construcţiile mari din această urbe erau pregătite şi finanţate la centru, motiv pentru care şi caracteristicile lor aduceau mult din specificul clădirilor pestane. Şi atunci de ce un stil independent care să conţină generos motivele artistice tradiţionale?
Dincolo de erudiţia sa incontestabilă, Pákey Lajos a fost un romantic şi un visător incurabil, parcă veşnic îndrăgostit de splendoarea locurilor unde el a crescut şi s-a format ca om. Viaţa, la un moment dat, l-a pus să aleagă între capitala Imperiului Dunărean şi oraşul de pe Someş. A revenit pe meleaguri natale, cu inima deschisă, convins fiind de aceea că Lumina sa interioară e suficientă pentru ca şi aici să contribuie la edificarea unor minunăţii arhitecturale după modelul marii metropole vieneze. El a dorit să zidească în „Ţara celor 1000 de Orgi” o altă metropolă regală în miniatură. Dar, dincolo de toate, visul său a fost ca frumuseţea oamenilor şi minunăţiile locurilor să nu se piardă niciodată, iar cei care vin după el să se poată bucura de tot ceea ce a constituit cândva magia inegalabilă a „Oraşului Comoară”. Căci, până la urmă, doar cel care ştie să dea mai departe din tezaurul său interior, pentru a delecta şi pentru a îmbogăţi generaţii şi generaţii, are dreptul să spere la Nemurire în sufletele multora. În cazul arhitectului principal al Clujului din vremuri de altă dată, pietre din ziduri măreţe despre aceasta dau mărturie. În mirajul lor tainic începe şi legenda lui Pákey Lajos”, mai arată Attila Varga.
