Se știe deja că subiectul comunității queer este unul care naște controverse peste controverse în rândul societății, mai ales în spațiul public, având parte de prea puțin sprijin ori susținere emoțională, financiară, administrativă ș.a.m.d. Din această cauză, membrii acestei comunități au fost nevoiți să își creeze singuri organizații, ONG-uri, spații securizate ori „Adăposturi”, cum se numește și antologia de poezie queer, lansată joi seară în Cluj, de către Cenaclul X.

Joi seară, în ultima zi de septembrie, a avut loc în Cluj-Napoca (pe strada Războieni, numărul 60), lansarea antologiei de poezie queer „Adăposturi”. Totul s-a desfășurat în aer liber, într-un spațiu numit „A-casă”. Nu reprezintă o noutate faptul că pentru organizatorii unor astfel de evenimente este mai mult decât dificil să găsească persoane dispuse să ofere spații. Evenimentul a fost organizat de Cenaclul X, împreună cu Meduza Kolektiv. Meduza Kolektiv este un grup queer, feminist, intersecțional și anti-autoritar – „Ne organizăm descentralizat și non-ierarhic. Ne opunem tuturor formelor de oprimare și dorim să creăm spații sigure pentru diferite corpuri umane și non-umane.”

Cenaclul X este un grup, nu o grupare.”

„Care-i faza cu Cenaclul X?” aflăm de îndată ce citim coperta patru a antologiei: „Cenaclul X este un grup, nu o grupare. El funcționează pe principiile feminismului intersecțional și teoriilor queer, refuzând astfel competiția, toxicitatea și uniformizarea. Nu descurajăm, nu (ne) comparăm, nu criticăm inutil. Creștem împreună prin dialog, feedback blând și compasiune. Găsim aici, unx alături de altx, sentimentul de apartenență, de a fi văzutx, ascultatx, integratx, fără urmă de asimilare. Suntem diferitx în viziunile și abordările noastre, în felul în care scriem, în subiectele pe care le alegem. Avem totuși în comun diferitele forme ale opresiunii, invizibilitatea, trecutul colectiv Est-European, precum și un viitor la care lucrăm și pe care îl dorim queer, feminist, al comunităților reziliente și bazat pe grija reciprocă.

De ce Cenaclul X? Pentru că nu credem în binaritate, iar X este un substituent lingivistic-social și un simbol al rezistenței în fața oricărei categorisiri. Pentru că nu ne trebuie un nume. Pentru că multă vreme am fost numitx în fel și chip de către alții. Pentru că x marchează locul. Iar locul se transformă în adăpost. 

„Vrem să ocupăm spațiul ce ne-a fost refuzat.”

Vrem să creăm prin textele noastre adăposturi pentru noi și cex asemenea nouă. Vrem să ocupăm spațiul ce ne-a fost refuzat. Vrem să creăm referințe, rezonanță, empatie și solidaritate. Un antrepozit de mărturii, experiențe și voci similare surorilor și fraților nostrx. Am fost lipsitx până acum de texte de la care ne-am putea revendica, de o istorie scrisă, de un loc în (neprietenoasa) Literatură. Adăposturile pe care le cioplim sunt deopotrivă ascunzișuri și amfiteatre. Spații sigure și scene. Refugii și platforme. Sunt locurile (d)in care putem scrie.” Așadar, Cenaclul X luptă împotriva oricărei forme de discriminare asupra categoriilor defavorizate de persoane ori care nu se încadrează în „standardele” societății actuale, cuprinse în diametrii patriarhatului și „tiparelor” toxice.

Un viitor queer-feminist, decolonial, anticapitalist și eliberator

Prezentarea antologiei a fost realizată de Nóra Ugron, care face, de asemenea, parte din mai multe antologii de poezie feministă și queer și care s-a implicat de-a lungul timpului într-o mulțime de mișcări dedicate drepturilor persoanelor queer. Nóra Ugron a studiat atât la Universitatea „Babeș-Bolyai”, cât și la Universitatea din Turku, Finlanda. Nóra (n. 1994) face muncă politică ca activistă pentru dreptate locativă și feministă intersecțională antispeciistă. Ca traducătoare, editoare și cercetătoare angajată facilitează producerea conștiinței critice. Este membră a mai multor colective de stânga radicală, cum sunt: Colectiva A-casă, Meduza Kolektiv, Editura Pagini Libere, rețeaua EAST, platforma LeftEast și rețeaua ELMO. Lucrează pentru a construi comunități și rețele rezistente, bazate pe grijă reciprocă și tovărășie în regiune, crede într-un viitor queer-feminist, decolonial, anticapitalist și eliberator. În poeziile sale și în munca sa artistică, pornește de la afirmația feministă că personalul este mereu politic. Prin transformarea propriilor experiențe, dorințe și sentimente în artă, încearcă să creeze spații fictive unde toate corpurile, umane și non-umane, au posibilitatea de a se manifesta, pe cât posibil, libere de oprimare.

Vă invităm să citiți două poeme din antologie, primul aparținându-i Nórei:

Renasc

Dorul meu pentru tine
este planta de interior
pe care încerc să o salvez.

Cele mai multe
mor din cauza abundenței de apă.
Cum se poate iubi
mai puțin?

Am schimbat pământul
și am scos rădăcinile putrezite.
Am citit undeva că
doar cele putrezite trebuie tăiate,
iar cele sănătoase lăsate
neatinse.
De unde poți să-ți dai seama
dacă ai scos firele potrivite?

Când o plantă arată semne
de moarte,
de unde știi până când
se poate salva?
De unde știi că nu
se poate salva?

Și dacă se poate salva o plantă
care pare să fie pe moarte,
de unde știi că ceea ce crezi că
ar fi salvarea într-adevăr
este?

Oricât de multe informații
aș citi despre
plante,
ce e dorul meu pentru tine,
oricât de perfect
aș urmări
intrucțiunile internetului și
intuițiile inimii,
doar cu timpul pot afla
consecințele și rezultatele acțiunilor mele
de fiecare zi.

Puiul de aloe de pe pervaz
este ceea ce nu o să dispară
niciodată,
nici după posibila moarte.
De unde poți ști în ce formă
renasc plantele
de interior?”

Cel de-al doilea poem este scris de andy.andreea:

Unde găsesc și eu testul care îți zice că ești femeie?

La 6 ani aveam o jucărie de pluș și mă prefăceam că o alăptez
Mama și tata mi-au încălzit o sticlă cu apă
Și eu mimam că e biberon
Asta înseamnă să fii femeie?
Nu știam ce înseamnă să fii femeie.

În școala generală ai mei mi-au cumpărat o jachetă
Avea nasturii pe partea stângă
Partea femeilor
Îmi era rușine
Toată lumea spunea că partea femeilor e nașpa
Nu știam ce înseamnă să fii femeie.

Când am scris asta, am căutat pe ce parte sunt nasturii
Uitasem care e partea femeii și partea bărbatului
Partea mea unde e?

La 16 ani am îmbrăcat fusta unei prietene
Mi-am dorit mereu să port fustă
Dar mi-a fost frică
Frica înseamnă să fii femeie?

La 17 ani mi-am vopsit părul
Negru
Cu un breton roșu
În autobuz lumea mă întreba
Domnișoară, coborâți la prima?
„Ah, nu sunteți domnișoară.”
Ce înseamnă să fii domnișoară?

Îmi analizez fiecare gest și fiecare cuvânt
Unele mi se par că sunt de bărbat
Oare dacă fac asta mai merit să fiu femeie?
Cum meriți să fii femeie?

Blugii ăștia sunt de femeie sau de bărbat?
Cămașa asta sigur e de femeie.
Dacă port cămașa asta de femeie și blugii ăștia de bărbat ce sunt?
Cum te definești ca femeie?

Tu când ai aflat prima dată că ești femeie?
Dar bărbat?

Nu îmi mai suport părul de pe față
Îl tai cu lama și nu dispare
Îmi vine să îmi iau toată pielea

De ce mi se întâmplă mie toată asta?
Oare mă prefac?
Tot citesc articole
Mă uit la vloguri
Fac teste online
Cum aflu dacă mă prefac?

Am căutat pe google
„How do you know if I am trans?”

Cum știi că ești femeie?
Te naști femeie?
sau
Ajungi femeie?
sau
Îți zice testul că ești femeie?
Dă-mi link la testul care îți zice că ești femeie pls
Unde găsesc și eu testul care îți zice că ești femeie?
Am găsit testul care îți zice că ești femeie. Cât ți-a ieșit?

Cineva pe reddit spunea că persoanele cis nu se gândesc la genul lor
atât de mult
Dar la ce naiba se gândesc?
Eu la ce naiba mă gândesc?

Oare îmi plac femeile prea mult și vreau să fiu și eu una?
Am citit despre asta.
E un termen
Autoginefilie
Care e de fapt ceva transfobie
Și o pagină de insta trans ironică
@autogyniphiles_anonymous
Oare sunt femeie ironică?

Mi-e frică să încep tranziția
Tranziția către?
Un corp al meu?
Tranziția către femeie, proasto
Ce înseamnă și tranziția?
Pot să-mi fac aici tranziția?

Mi-e frică și să ies cu părul lăsat pe stradă
Îl acopăr mereu cu o șapcă
Nu sunt destul de curajos, curajoasă, curajoasx pentru asta
Mi-e frică și să le zic părinților mei
Deși nu mai locuim de 6 ani împreună
Și mă întrețin singură
Mi-e frică de ce?
Mi-e frică să nu mă convingă că nu e adevărat
Dar dacă sunt cis, atunci de ce mi-e frică să mă convingă că nu e adevărat?”

Antologia a apărut cu sprijinul MozaiQ și al Cercului Donatorilor Bruxelles. Tiparul a fost realizat la tipografia editurii frACTalia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here