La 30 de ani de la înmormântare, la Timişoara a fost cinstită, miercuri, memoria lui Ernő Újvárossy, considerată a fi prima victimă a revoltei populare de la Timişoara, din 1989. Evenimentul a avut loc la Biserica Reformată Timişoara-Cetate, în sala care îi poartă numele, transmite agenția maghiară de știri MTI, citat de flux24.ro.

Cazul prezentat de Tokes este însă controversat.

RELATAREA MTI:

Fostul preot reformat de Timişoara, László Tőkés, a citat din
cuvintele rostite în urmă cu 30 de ani, în cimitir, potrivit
cărora: ucigaşii lui Ernő Újvárossy se află printre noi. În opinia sa, moartea lui Ernő Újvárossy nu numai că nu a intimidat enoriaşii reformaţi aparţinând Bisericii Reformate Timişoara-Cetate, ci chiar i-a întărit, iar rezistenţa lor a dus, mai târziu, prăbuşirea dictaturii lui Ceauşescu.

“În iubire nu există frică. Iubirea adevărată alungă frica.
Iubirea faţă de biserica noastră a învins frica din noi. (…)
Enoriaşii de la Timişoara nu numai că nu s-au speriat, nu s-au
retras, nu s-au împrăştiat, ci au devenit mai puternici – chiar şi în mijlocul tragediei înmormântării. Acesta este un exemplu
excelent pentru iubirea care se adună şi se consolidează în sânul unei comunităţi”, a spus László Tőkés.

L-a prezentat pe Ernő Újvárossy drept un om care, în calitate
de inginer constructor, a lucrat pe o mulţime de şantiere din
România, iar odată întors la Timişoara, a regăsit drumul către
biserica reformată, care se pregătea, atunci, de renovarea clădirii bisericii. Inginerul s-a aflat, însă, nu doar în fruntea lucrărilor de la biserică, ci s-a implicat puternic şi în lupta pentru apărarea drepturilor, astfel că a atras furia dictaturii comuniste.

Fostul preot a adăugat: circumstanţele morţii lui Ernő
Újvárossy nu sunt cunoscute nici astăzi, iar pe măsură ce trece timpul, şansele de a afla ce i s-a întâmplat, se diminuează. În opinia sa, autorităţile de atunci “l-au dat la o parte din cale” – fie în mod direct, fie în mod indirect; fie l-au omorât, fie a murit ca urmare a torturii la care a fost supus.

László Tőkés a declarat că este convins că Ernő Újvárossy nu
şi-a luat viaţa în mod voluntar. Autorităţile comuniste au predat trupul său într-un sicriu sigilat, iar membrii familiei acestuia l-au putut vedea doar pentru o clipă.

Zoltán Balaton, care a fost prieten cu Újvárossy, a spus:
acesta s-a făcut vinovat de faptul că l-a sprijinit pe László Tőkés şi s-a observat că nu poate fi şantajat. A reamintit că moartea lui Ernő Újvárossy a avut loc într-o perioadă în care Securitatea încerca să-l izoleze pe László Tőkés de susţinătorii săi. Cei apropiaţi lui au fost mutaţi de la locurile lor de muncă, în alte oraşe, sau au fost intimidaţi pentru a fi îndepărtaţi de preot.
Nicio metodă nu a funcţionat cu Újvárossy, aşa că s-a încercat o acţiune mai hotărâtă.

Comemorarea de miercuri s-a încheiat cu depuneri de coroane la mormântul lui Ernő Újvárossy.

Unul dintre cei mai apropiaţi colegi ai lui László Tőkés a
murit în septembrie 1989, în circumstanţe neelucidate. La trei zile de la data dispariţiei, trupul acestuia a fost descoperit în
Pădurea Verde din Timişoara. Miliţia nu a transportat cadavrul nici la o zi după ce a fost anunţată, iar mai apoi a predat trupul său către familie, într-un sicriu sigilat. Înainte de dispariţia sa, Ernő Újvárossy s-a plâns la László Tőkés de faptul că a primit
ameninţări din partea Securităţii.

RELATARE DE PE SITEUL PROCESULCOMUNISMULUI.RO:

Újvárossy – martir sau sinucigaş?

            Sala de la subsolul bisericii reformate din Timişoara poartă numele lui Ernő Újvárossy. În fiecare an de după revoluţie, la aniversarea morţii acestuia, biserica a organizat o ceremonie comemorativă la mormîntul acestuia.

            Atît în 1989, înainte de revoluţie, cît şi după 1989, László Tőkés şi anturajul acestuia au susţinut că Újvárossy a fost ucis de securitate. Iată ce scria Istvan Tolnay (apropiat a lui László Tőkés) în decembrie 1999, în volumul “1989-1999. După zece ani” editat de Episcopia Reformată Oradea (pag. 157) referitor la moartea lui Ernő Újvárossy şi a lui Árpád Toszo (prieten a lui Újvárossy, conform mărturiei lui Iosif Kabai): “Acum cînd ne pregătim de cea de-a zecea aniversare a Revoluţiei Timişorene, recitim din nou cu durere numele celor căzuţi şi dispăruţi în timpul evenimentelor, plecîndu-ne capul în faţa jertfei lor.

            Această listă a durerii o completăm cu numele celui care a fost Újvárossy Ernő. Martiriul meşterului constructor constituie capitolul cel mai dureros al perioadei premergătoare lui decembrie ’89. Acest om de omenie a mers pînă la sacrificiul suprem. Vom afla oare vreodată de ce a trebuit să moară şi să devină primul martir al Timişorii?

            La doi ani după evenimente inginerul Toszo Árpád avea să aibă aceeaşi soartă: accidentat mortal în împrejurări neclarificate a trecut în nefiinţă după o lungă perioadă de suferinţe. Oare la originea morţii sale nu se află aceleaşi forţe obscure ca în cazul lui Újvárossy Ernő?”.

            Mass-media internaţională a relatat în decembrie 1989, în contextul evenimentelor revoluţionare de la Timişoara, şi despre moartea suspectă a lui Ernő Újvárossy (Radio Europa Liberă, [17] – pag. 108 sau agenţia Reuter – cu numele transcris greşit Vivarossy, [17] – pag. 112).

            Cazul Újvárossy este tratat şi în cartea lui László Tőkés “Asediul Timişoarei”, arătîndu-se faptul (confirmat de altfel de multe persoane) că Újvárossy a fost unul dintre cei care l-au susţinut pe László Tőkés, inclusiv prin participare la delegaţii către Episcopia din Oradea.

            Dintre cărţile despre revoluţie în limba română, am găsit pomenit cazul Újvárossy doar de Radu Portocală – “Autopsia unei lovituri de stat”, Agora Timişoreană în colaborare cu Editura Continent, 1991, pag. 31: “În luna septembrie 1989, Ernő Újvárossy, cel mai apropiat colaborator al pastorului Tőkés, a fost găsit asasinat. Caracterul politic al crimei era indubitabil”.

            Conform ziarului unguresc clujean “Kronika” din 18 decembrie 1999, Ernő Újvárossy a fost găsit mort în 14 septembrie 1989 iar în 17 septembrie 1989 “Matyas Szuros, şeful parlamentului ungar – aflat în vizită oficială în SUA – îi informează pe partenerii de dialog despre cazul Tőkés, respectiv despre moartea lui Ernő Újvárossy”. E limpede că Matyas Szuros a primit informaţiile despre moartea lui Újvárossy de la László Tőkés.

            În folclorul existent în rîndul comunităţii reformate maghiare din Timişoara legat de cazul Újvárossy se mai vorbeşte de doi morţi (vezi mărturia lui Iosif Kabai, din această carte): Árpád Toszo şi un inginer neidentificat care ar fi găsit cadavrul lui Újvárossy.

            Pentru a lămuri cazul am vrut să discut cu Magda Ghenici, fiica lui Ernő Újvárossy. Iniţial Magda Ghenici a acceptat să stăm de vorbă, atenţionîndu-mă însă că nu ştie prea multe. Apoi s-a răzgîndit, spunîndu-mi telefonic că speculaţiile legate de moartea tatălui său le-a aflat de la parohia reformată, ea neputînd să confirme sau să infirme acestea, şi că nu cunoaşte dacă, şi cu ce rezultat, a investigat poliţia această moarte.

            Fiul lui Ernő Újvárossy, Tiberiu, este bolnav de schizofrenie (internări repetate la Jebel).

            Pentru lămurirea cazului Újvárossy am cerut informaţii Poliţiei, Parchetului şi Institutului de Medicină Legală. Parchetul de pe lîngă Tribunalul Timiş (unde se arhivează cazurile de omor) mi-a comunicat că nu are înregistrat nici un dosar despre Újvárossy (şi nici despre Toszo Arpad), îndemnîndu-mă să cer explicaţii Parchetului de pe lîngă Judecătorie şi Poliţiei. Parchetul de pe lîngă Judecătoria Timişoara (unde se arhivează cazurile clasificate drept sinucideri) a refuzat să-mi dea informaţii. Poliţia şi Medicina Legală s-au dovedit mai cooperante. Răspunsurile Poliţiei şi documentele Institutului de Medicină Legală sînt prezentate în întregime mai jos.

            Cîteva observaţii:

            – deşi Poliţia declară că nu a fost investigată moartea lui Ernő Újvárossy, raportul medico-legal spune că autopsia a fost realizată anume la cererea “Miliţiei mun. Timişoara – Biroul judiciar”. Am cerut apoi Poliţiei explicaţii asupra acestei neconcordanţe (arătîndu-le şi raportul medico-legal) şi mi s-a răspuns că “în ceea ce priveşte afirmaţia din adresa precedentă că moartea numitului Erno Ujvarossy nu a fost investigată de organele de poliţie, aceasta face referire la faptul că nu s-au făcut investigaţii faţă de cele formulate în plîngere de preotul László Tőkés, dar organele de poliţie potrivit competenţei lor participă la constatarea persoanelor decedate în mod suspect împreună cu medicul legist şi procurorul criminalist, iar cercetările se continuă în funcţie de raportul medico-legal”. Întrebarea pe care eu o adresasem Poliţiei fusese: “A fost investigată de către Ministerul de Interne moartea lui Erno Ujvarossi, colaborator a lui László Tőkés, întîmplată în 1989? Dacă da, care este rezultatul cercetărilor în acest caz? În legătură cu cazul Ujvarossi, vă rog să precizaţi inclusiv dacă aveţi cunoştiinţă de existenţa unor acuzaţii de natură penală la adresa acestuia, care i-ar fi fost aduse înaintea morţii sale”. Mai jos este publicat integral primul răspuns al Poliţiei, cititorii pot trage singuri concluzii privitor la neconcordanţe.

            – raportul medico-legal concluzionează că moartea lui Ernő Újvárossy s-a datorat intoxicaţiei acute medicamentoase, buletinul de analiză arătînd că s-au găsit urme de diazepam în stomac. Deasemeni raportul medico-legal precizează că nu s-au găsit alte urme de violenţă, ceea ce ar duce spre concluzia că a fost vorba de o sinucidere.

            – raportul medico-legal arată că s-a făcut o autopsie destul de amănunţită în acest caz.

            La Medicina Legală am discutat cu directorul Milan Dressler, cu doctorul Viorel Ciobanu care a întocmit raportul medico-legal şi cu inginerul chimist Ioan Taloş care a întocmit buletinul de analiză. Discuţia a avut loc în februarie 2002, evident nu puteam cere interlocutorilor să-şi amintească prea multe amănunte despre acest caz.

            Am întrebat dacă echivalentul a 5 tablete de diazepam care s-au găsit în stomacul lui Újvárossy e destul ca să provoace moartea. Mi s-a spus că depinde de organism, în general pentru sinucidere este nevoie de mai mult, dar e posibil să fi fost înghiţite mai multe tablete, iar o parte din diazepam să fi fost resorbit. Ceea ce apare în analiză este doar ceea ce s-a găsit în stomac, neresorbit.

            O întrebare care mi-am pus-o este dacă diazepamul putea fi introdus în stomacul lui Újvárossy după moartea acestuia, pentru a masca o altă cauză a morţii. Medicii legişti mi-au spus că ar fi trebuit să se găsească tablete de diazepam nedizolvate în stomac, ceea ce nu apare în raportul medico-legal. Am întrebat dacă tabletele nu se puteau dizolva şi după moarte, sub acţiunea sucurilor gastrice existente, ţinînd seamă că autopsia s-a făcut mai tîrziu. Mi s-a confirmat că este posibil aceasta, dar nemaiexistînd mişcări stomacale, nu s-ar fi realizat omogenizarea conţinutului stomacului. Totuşi, fiindcă conţinutul stomacului era lichid, nu poate fi exclusă o asemenea posibilitate.

            Faptul că substanţa activă din corpul delict lipseşte din probele biologice înseamnă că flaconul de medicamente prezentat de miliţie că ar fi fost găsit lîngă leşul lui Újvárossy nu conţinuse diazepam, ci alte medicamente din care se pare că Újvárossy nu a luat. Raportul medico-legal precizează însă la “istoricul faptelor” că în jurul răposatului s-au găsit “numeroase ambalaje goale de tranchilizante şi sedative”, deci este posibil ca miliţia să fi adus doar unul din aceste ambalaje pentru analiză.

            Referitor la posibilitatea ca Ernő Újvárossy să fi prezentat urme de violenţă care să nu fi fost menţionate în raportul medico-legal, domnul director Milan Dressler s-a exprimat că “ar fi caz de puşcărie” pentru medicul legist respectiv.

            Un semn de întrebare îl ridică neconcordanţa dintre raportul medico-legal, care afirmă că s-au găsit 700 ml pastă alimentară în stomac, şi buletinul de analiză, în care este notată greutatea stomacului împreună cu conţinutul de 223 g. Doctorul Dressler mi-a spus că analiza se face asupra unui extract din stomac, astfel că diferenţa de greutate nu ridică suspiciuni.

            Cred că ipoteza sinuciderii este cea mai probabilă în cazul Újvárossy. Mă bizui şi pe declaraţia lui Ildiko Sepssy (publicată în această carte) precum că în ziua dispariţiei Ernő Újvárossy s-a urcat singur şi de bună voie în tramvai cu direcţia spre Pădurea Verde (unde a fost mai apoi găsit mort), deşi serviciul său era în direcţie opusă. Aceeaşi martoră arată că lui Ernő Újvárossy i se aduseseră nişte acuzaţii la serviciu referitoare la o lipsă din gestiune – ceea ce ar putea fi motivul sinuciderii. Rămîne ipoteza unei implicări indirecte a Securităţii, prin fabricarea unor acuzaţii false care l-au determinat pe Újvárossy să se sinucidă, dar asta e cam greu de dovedit acum. Înainte de revoluţia din decembrie 1989, în cei 25 de ani de dictatură Ceauşescu întîlnim destul de puţine crime politice, dar compromiterea persoanelor incomode politic cu acuzaţii de drept comun era o metodă frecvent folosită de autorităţi.

            Este de remarcat şi faptul că despre presupusa ucidere a lui Újvárossy vorbeşte mai mult László Tőkés şi anturajul acestuia, decît rudele lui Ernő Újvárossy.

            Indiferent dacă Ernő Újvárossy a fost ucis de securitate sau s-a sinucis, este sigur că László Tőkés a folosit moartea acestuia pentru a crea în sînul comunităţii maghiare reformate din Timişoara o anumită stare de spirit care a ajutat la deznodămîntul din decembrie 1989. Deasemeni, popularizarea cazului Újvárossy în exteriorul României a contribuit la atragerea atenţiei şi simpatiei unor cercuri politice din alte ţări faţă de cazul László Tőkés.

            Despre Toszo Árpád, cei de la Medicina Legală mi-au spus că nu au găsit documente.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here