Victoria este de cele mai multe ori de partea celor care stiu sa astepte. Lectia aceasta ne-a dat-o recent fostul nostru coleg, procurorul Alexandru Lele. Zilele trecute, lui Alexandru Lele i-a fost comunicata si ultima ordonanta a Parchetului, prin care era scos de sub urmarire penala si ca se renunta la toate acuzatiile ce i s-au adus. Dupa aproape sase ani, iata ca lui Lele i se face, în cele din urma, dreptate. Nu pot decât sa ma bucur ca printre magistrati îsi va face din nou loc un om de valoarea lui Lele. Nu as avea niciun motiv sa fac asemenea aprecieri pozitive, daca nu l-as fi cunoscut ca profesionist. În zilele în care a început mascarada Gazeta, Alexandru Lele a fost unul dintre putinii care au avut curajul sa strige împotriva sistemului, ba mai mult, sa-i trimita pe procurorii de caz la scoala, învederându-le ca, pentru gafele profesionale comise, sunt pasibili de închisoare.
La fel ca Lele, am cunoscut si eu fata hâda a Sistemului. Am cunoscut procurori care aveau un comportament care ar putea da de gândit oricarui psihiatru, am cunoscut judecatori care îsi justificau masura mentinerii în arest prin “limbajul trivial” folosit în discutiile telefonice între doi cunoscuti. Pe de alta parte, am vazut si judecatori care vor sa afle adevarul si sa ia decizii în consecinta. Am cunoscut si un procuror care se numeste Alexandru Lele. Chiar daca drumul pâna la Braila mi se pare anevoios, chiar daca am “pierdut” un an cu lipsa de procedura, chiar daca înca asupra mea si asupra colegilor mei persista suspiciunea, merita asteptarea. Timpul le rezolva pe toate. Victoriile usoare sunt vremelnice. Asta ne-a învatat Alexandru Lele.
Memoranda Solomon
P.S. Când scriu aceste rânduri aflu ca un judecator, ca sa-l citez – “cu destul sânge în instalatie”, a fost mustrat de bizonii din CSM pentru ca a spus ceea ce multi nu spun de teama, din lasitate sau pentru ca le convine: ca sistemul e putred.
