Una dintre legile Big Brother, care stipula că operatorii de telefonie și internet sunt obligate să stocheze mai multe date personale ale utilizatorilor rețelelor, a fost declarată neconstituțională de judecătorii CCR. Dacă legea nu ar fi fost atacată și declarată neconstituțională, operatorii de date ar fi fost obligați să pună la dispoziția procurorilor și Serviciului Român de Informații conversațiile purtate de români pe aplicații precum Whatsapp, Telegram, Signal, Facebook Messenger, Skype, Viber, Wire, etc.

Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.111/2011, operatorii de internet și telefonie ar fost obligate să pună la dispoziția procurorilor, SRI-ului și altor instituții datele din cadrul conversațiilor private purtate pe aplicații mobile. Cererile ar fi trebuit să fie făcute în baza mandatelor emise pe ”siguranță națională”.

Însă, grupul parlamentar USR a atacat la Curtea Constituțională dispozițiile acestei ordonanțe, iar CCR a admis că prevederile legislative nu respectă Constituția României.

” Curtea a constatat neconstituționalitatea, în integralitate, a Legii nr.82/2012 care stabilea obligaţia furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului de a reţine anumite date generate sau prelucrate ca urmare a unei comunicaţii ori a unui serviciu de comunicaţii (datele de trafic şi de localizare a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, precum şi datele necesare pentru identificarea unui abonat sau unui utilizator înregistrat) pentru punerea acestora la dispoziţia organelor de urmărire penală, instanţelor de judecată şi organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, și, pe de altă parte, de faptul că, până în prezent, legiuitorul nu a reglementat o nouă lege referitoare la reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, Curtea a reţinut că dispozițiile art.2 pct.27 din legea criticată, cu referire la introducerea art.10 ind.2 alin.(1) lit.c) în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2011, care instituie obligația în sarcina furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice de a furniza ”informațiile reținute sau stocate” organelor de urmărire penală sau organelor cu atribuții în domeniul securității naționale, nu au caracter previzibil, iar proporționalitatea măsurii nu este asigurată prin reglementarea unor garanții corespunzătoare, cu respectarea prevederilor art.1 alin.(5) din Constituție. Lipsa garanțiilor deschide posibilitatea unor abuzuri în activitatea de reţinere și stocare a datelor, cu riscul afectării dreptului la viaţă intimă, familială și privată a persoanei, a secretului corespondenţei şi a libertăţii de exprimare, ingerința statului în exercitarea drepturilor constituționale menționate nefiind formulată într-o manieră susceptibilă să ofere încredere cetățenilor în caracterul său strict necesar într-o societate democratică. Chiar dacă norma prevede garanțiile necesare accesului și folosirii informațiilor reținute sau stocate, prin modul defectuos/ambiguu de redactare, lipsit de precizie și predictibilitate, Curtea constată că aceleași dispoziții sunt susceptibile de a crea aparența de legalitate cu privire la activitatea de reținere și stocare a informațiilor electronice, lăsând posibilitatea interpretării acestora în sensul că obligația reținerii și stocării informațiilor electronice poate fi reglementată prin acte normative infralegale, adoptate de autorități publice administrative cu competențe în materia comunicaţiilor electronice. Or, o atare concluzie este incompatibilă cu drepturile fundamentale a căror protecție este consacrată constituțional, astfel că art.2 pct.27 din legea criticată, prin care se introduce art.10 ind.2 alin.(1) lit.c) în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2011, sunt neconstituționale prin raportare la art.1 alin.(5), art.26, art.28 și la art.30 din Constituţie”, arată decizia CCR.

Înainte de a fi demis, Câțu a încercat o șmecherie

Prevederile contestate la CCR au fost introduse în ordonanța respectivă de Guvernul Câțu anul trecut, cu doar trei zile înainte de a fi demis.

Proiectul de lege a venit ca o propunere din partea Ministerului Transporturilor și va fi adoptat pentru transpunerea în legislația românească a unui Cod de comunicații european. Însă directiva europeană nu specifica nimic despre supravegherea conversațiilor, găselnița fiind a guvernanților.

„Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul comunicațiilor electronice și pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării rețelelor de comunicații electronice” pare titlul unei legi de care nimeni nu ar putea să se teamă. Însă, în cadrul acestui text zace un articol otrăvit prin care conversațiile românilor pe diferite aplicații de date (Whatsapp, Signal, Telegram, etc.) vor putea fi accesate, chiar dacă ele sunt personale și confidențiale.

Proiectul legislativ a trecut prin Camera Deputaților și comisiile de specialitate cu viteza luminii. Dacă alte proiecte legislative așteaptă ani de zile până la eliberarea unui aviza, în acest caz traseul a fost extrem de scurt.

Proiectul a fost depus pe data de 11 octombrie și a primit avize pozitive din partea a nu mai puțin de 17 Comisii până în data de 7 decembrie, când a fost adoptat de Camera Deputaților și trimis la Senat. La viteza imprimată acestui proiect legislativ nu ar fi de mirare ca el să fie votat de Senat până la Crăciun și, în Ajun, Președintele Iohannis să promulge legea.

La fel, este interesant aspectul că proiectul de lege a stat la sertar, timp de aproape un an de zile, apărând la Camera Deputaților exact după ce USR-ul a părăsit coaliția de guvernare.

Iar articolul de lege otrăvit prin care se dă liber la accesul la date nici măcar nu a fost cuprins în textul legislativ care fost propus de Ministerul Transporturilor la consultarea publică. El a fost introdus abia după ce perioada de consultare s-a terminat, cu puțin timp înainte de apariția lui în comisiile camerei Deputaților.

În cadrul articolului problematic sunt menționați „furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP”, adică furnizorii de găzduire web, iar „serviciu de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere” face referire la serviciile mesagerie/chat. Furnizorii sunt Skype, WhatsApp, Facebook Messanger, Signal, Wire, Telegram, Yahoo Messanger, AIM, ICQ, IRC, etc. Bogdan Manolea, Director executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet, spune că ”există două opțiuni: fie serviciile secrete vor datele direct decriptate de la furnizorii de servicii, fie le vor criptate și intenționează să obțină cheia de decriptare”.

Supravegherea în masă peste deciziile CJUE

Unul dintre aspectele flagrante ale ”articolului otrăvit” este că a fost introdus, pe șest, într-o lege inofensivă care nu face altceva decât să reglementeze comunicațiile la nivel european.

Mai mult,  CJUE a decis să pună capăt politicilor de supraveghere în masă. Bineînțeles, decizia Curții europene are doar consultativ, ea neputând fi impusă în legislația țărilor din cadrul Uniunii. Însă, dacă o persoană judecată în baza probelor obținute prin supravegherea în masă va fi condamnată, ea se va putea adresa CJUE care va decide dacă probele respective au fost legale sau nu.

Astfel, când procuratura va proba prezența unui acuzat la locul faptei cu ajutorul datelor colectate în masă (de la operatorul de telefonie mobilă) judecătorul poate decide excluderea probei și se va sprijini pe actuala decizie a CJUE.

Legea nr.82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice.

Art. 1. – (1) din Legea 82/2012 stabilește obligația furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice și a furnizorilor de servicii de comunicații electronice destinate publicului de a reține anumite date generate sau prelucrate în cadrul activității lor pentru punerea acestora la dispoziția organelor de urmărire penală, instanțelor de judecată și organelor de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale în scopul utilizării lor în cadrul activităților de prevenire, de cercetare, de descoperire și de urmărire penală a infracțiunilor grave sau pentru rezolvarea cauzelor cu persoane dispărute ori pentru punerea în executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei.

Prin decizia CJUE, acest articol este desființat. Instituirea obligativității de a colectat în masă date personale ale utilizatorilor, fără un scop precis și motivat, nu mai este legală în opinia CJUE. Instanța europeană recomandă instanțelor de judecată naționale să excludă orice probă care ar folosi date obținute în virtutea articolului 1.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here