Legea 544/2001 in instanta
Accesul la informatii de interes public, dupa cum bate vantul
Institutul de Politici Publice a facut recent public un studiu care arata ca instantele admit cauzele intentate pe legea 544/2001 privind accesul la informatii de interes public in mai putin de o treime din cazuri, iar de cele mai multe ori institutia parata este cea care are castig de cauza. In plus, atat Institutul, cat si ONG-urile din domeniu constata o pregnanta lipsa de unitate de jurisprudenta in acest domeniu.
Scopul adoptarii Legii nr. 544/2001 il constituie asigurarea accesului liber si neingradit al oricarei persoane la orice informatii de interes public. Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile legii, informatii de interes public, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 544/2004. In virtutea acestui drept, autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal. Informatia de interes public se refera la orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei.
Fiecare instanta cu definitia sa
Institutul pentru Politici Publice (IPP) a realizat un bilant al contributiei aduse de instantele de judecata la aplicarea legii nr. 544/2001, legea privind accesul cetatenilor la informatiile de interes public. Analiza statistica asupra jurisprudentei cauzelor in materia Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public pe care IPP a facut-o publica saptamana trecuta reprezinta primul studiu de acest gen elaborat pana in prezent in Romania si s-a facut pe baza celor 876 de dosare avand ca obiect legea nr. 544/2001 inregistrate in anii 2009 si 2010 pe rolul tuturor celor 15 Curti de Apel din tara.
„Apreciem ca instantele din Romania si in general sistemul judiciar au posibilitatea de a se implica activ in procesul de modernizare a statului, prin exercitarea unei functii echilibrate si educative in ceea ce priveste exercitiul drepturilor fundamentale ale cetateanului in relatie cu sistemul de stat, dar uneori acest proces este marcat de dificultati datorate in special lipsei de unitate in jurisprudenta – iar cercetarea de fata este un exemplu ilustrativ in acest sens. De exemplu, ceea ce pentru o Curte de Apel reprezinta informatie de interes public (ex: in materia salarizarii functionarilor publici), o alta instanta respinge categoric o cerere cu acelasi continut.
Pe acest fond si punand in continuare la dispozitia factorilor decidenti toate informatiile care au stat la baza cercetarii de fata, Institutul pentru Politici Publice (IPP) solicita pe de o parte, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sa initieze un recurs in interesul legii pentru unificarea jurisprudentei in domeniu, dar si Consiliului Superior al Magistraturii sa intreprinda demersurile necesare care ii stau in atributie in acest sens”, arata comunicatul de presa remis de institutie.
Termene suprapuse
Si Asociatia Pro Democratia a lansat, in ianuarie 2004, un raport rezultat in urma proiectului de „Monitorizare a modului de aplicare a Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public”. Proiectul a fost desfasurat in parteneriat cu Centrul IRIS pentru Reforma Institutionala a Sectorului Non-formal, din SUA si a beneficiat de finantare din partea Agentiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID).
Pe parcursul procesului de monitorizare, s-au trimis 957 de cereri de informatii de interes public catre 126 de autoritati publice centrale, judetene si locale, din cele 8 regiuni de dezvoltare. Necesitatea unificarii jurisprudentei in domeniu este subliniata si de rezultatele studiului ApD. Acesta arata ca la art.21 al Legii, se prevede ca „impotriva refuzului prevazut la alin.(1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau institutiei publice respective in termen de 30 de zile…”, reclamatie careia trebuie sa i se raspunda in timp de 15 zile lucratoare. Totodata, la art.22 se prevede posibilitatea persoanei care se considera vatamata in drepturile sale, prevazute de Legea 544, de a face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice.
Desi nu rezulta, din textul Legii, ca inainte de a face plangere in instanta, reclamantul trebuie sa parcurga etapa reclamatiei administrative, exista instante care interpreteaza Legea in sensul ca asa ar sta lucrurile. Pe de alta parte, daca persoana in cauza depune reclamatia administrativa la, spre exemplu, 20 de zile de la luarea la cunostinta a faptului ca nu i s-a eliberat informatia solicitata (Legea ii da dreptul la 30 de zile) si la reclamatia respectiva i se raspunde in 15 zile de la data la care o depune, inseamna ca depaseste termenul pana la care poate depune plangere la sectia de contencios administrativ (30 de zile de la data pana la care, conform Legii, trebuie sa i se raspunda la cererea de informatii de interes public). In consecinta, si sub acest aspect Legea ar trebui sa fie mai explicita, prin includerea mentiunii ca reclamatia in contencios administrativ nu trebuie precedata, in mod obligatoriu, de reclamatia administrativa.
Diana Gabor
Rezultatele IPP la 10 ani de la adoptarea legii (2001 – 2011):
Doar 38,5% dintre actiunile inaintate de petenti (in marea lor majoritate persoane fizice – 70%) sunt admise de Tribunale, restul cererilor fiind respinse fie pentru ca solicitarile petentilor nu fac obiectul dreptului la informatii de interes public, fie din motive de procedura (de regula, termene depasite).
„Sansele” de a castiga un proces pe legea accesului la informatii la Curtea de Apel sunt si mai mici: din cererile respinse de prima instanta, in doar 17% dintre cazuri Curtea de Apel admite recursul si, de regula, solutia este in favoarea institutiei publice – in 71% dintre cazuri aceasta din urma castiga procesul.
Cele mai multe cauze pe legea nr. 544/2001 se inregistreaza la Curtea de Apel Bucuresti (30% din totalul proceselor la nivel national), urmata de Curtea de Apel Ploiesti si Curtea de Apel Craiova.
Categorii de informatii solicitate pentru care Curtile de Apel admit recursul: cheltuirea banului public cu societatile de audit, acte administrative de infiintare a comisiei de disciplina din cadrul Serviciului Public Finante Locale si nominalizarea membrilor, informatii privind angajarea functionarilor publici in institutii publice (calificari, concurs de ocupare a functiei), conditii de pregatire a documentatiilor tehnico-economice si financiare pentru licitatii, informatii privind procesul de achizitii publice etc.
Durata medie a unui proces pe legea nr. 544/2001 este de 7,4 luni, dar exista si procese care au durat mai bine de 4 ani.
Institutiile actionate cel mai frecvent in instanta ca incalcand dreptul de liber acces la informatii de interes public sunt Primariile. 37% dintre procesele ajunse pe rolul instantelor sunt impotriva Consiliilor locale. Pe locul urmator in aceasta ierarhie, dar la o distanta considerabila, se regasesc Prefecturile, Consiliile Judetene si Ministerul Afacerilor Externe.
Categoriile de informatii solicitate cel mai frecvent de petenti si pentru care au fost intentate procese in instanta vizeaza: reconstituirea dreptului de proprietate/fond funciar, cheltuieli efectuate din bani publici, salarizarea functionarilor (inclusiv informatii privind modul de calcul al propriului salariu), cereri de dobandire/redobandire a cetateniei romane – in cazul acestei ultime categorii se remarca situatia interesata a folosirii acestui instrument legal de catre cetateni straini pe teritoriul Romaniei (in special cetateni ai Republicii Moldova)
De cele mai multe ori, petentii nu solicita cheltuieli de judecata – o explicatie este si aceea ca persoanele fizice de regula nu se prezinta la proces sau se reprezinta singure. Atunci cand aceste cheltuieli sunt totusi solicitate (doar in 3% din cazuri), instanta, de regula, le aproba.
Nici in ceea ce priveste daunele solicitate in procese practica nu este unitara: doar unele instante (Curtea de Apel Bucuresti si Curtea de Apel Timisoara) acorda daune in cazul proceselor castigate de petenti si de regula acestea sunt calculate la valoare/zi de intarziere.
